Avem cea mai mare rezervație în care crește această plantă și parcă ne e jenă cu ea (FOTO)

La Blăjenii de Jos, comuna Șintereag, avem cea mai mare rezervație botanică din țară în care crește ”Armeria Maritima Wild”, dar, în loc să ne mândrim cu asta, pare că că ne este jenă, cum arată panoul ce indică prezența florii cunoscută sub denumirea populară de „Floarea sării” sau „Limba peştelui”,

Planta, al cărei areal natural este localizat în special pe coastele oceanice ale Europei de vest, nu se găseşte nicăieri altundeva în România. Ea creşte şi în alte ţări, cum ar fi Ungaria, Ucraina sau Polonia, dar pe suprafeţe mici comparativ cu cea de la noi care se întinde pe aproximativ 5 ha.

”Perioada aceasta în care am stat acasă a fost una dificilă pentru toată lumea, și pentru mine, și pentru ceilalți iubitori de natură care ne simțim foarte bine atunci când batem cărările sălbatice și descoperim tot felul de lucruri. Momentul acesta dificil din viața noastră ne pune în situația de a ne adapta și de a observa poate și de la distanță ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Vedem că, din fericire, în absența noastră, lucrurile au o turnură destul de bună în ce privește natura. Influența antropică asupra mediului natural este, de cele mai multe ori, scăpată de sub control. Oamenii nu realizează impactul agresiv pe care îl au asupra mediului atunci când intervina supra acestor zone. Dacă vorbim de zonele protejate care reprezintă o valoare inestimabilă a județului și a țării, intervenția umană este de fiecare dată cu consecințe negative, dezastruoase chiar”, a spus Cristian Țetcu de la Asociația Ruralis.

În ce privește rezerveția ”La Sărătură” de la Blăjenii de Jos, aceasta este doar un exemplu de zonă de o frumusețe și diversitate uimitoare, la fel ca și poiana cu narcise sălbatice de la Mogoșeni (Nimigea), lăsate de izbeliște de autoritățile locale, deși bani pentru promovarea turismului sunt.

Primăria Șintereag, pe raza căreia se află rezervația, a alocat din nou anul acesta sume importante Asociației Regio Trust Education (condusă de Adrian Solcan – PSD) ca să informeze turiștii despre frumusețile zonei și să promoveze turismul. Despre cât a cheltuit anul trecut am scris AICI.

”Din păcate, în aceste zone, oamenii intră cu bocancii, fără să-și dea seama de impactul real pe care acțiunile lor îl au asupra acestor zone și își aduc contribuția negativ asupra lor. Toate aceste specii sunt foarte dependente de ce se întâmplă în arealul respectiv. Consecințele gesturilor noastre nu sunt doar asupra unor narcise sau flori, ci asupra întregului areal și acolo au de suferit niște fluturi, niște insecte, niște păsări. Într-un lanț trofic, gestul nostru minimal de a rupe o floare – deși știm că nu e voie – poate influența negativ, în cascadă, o sumedie de alte viețuitoare.”, a spus Țetcu.

El crede că această mică perioadă în care ar fi trebuit să învățăm să ne dezvoltăm empatia pentru mediu nu va lăsa niciun efect.

”În mai-iunie, când oamenii vor începe să iasă se vor comporta față de mediu exact ca și până acum. Noi, românii, vedem natura ca și un loc din care noi putem să ne înfruptăm cu orice fără să dăm socoteală, fără să ținem cont că ar trebui respectate niște norme, niște principii. Dacă mergem în pădure, ni se pare normal să ciuntim un arbore, chiar să-l tăiem, să alergăm orice viețuitoare din pădurea respectivă. Dacă putem să o și prindem sau să o omorâm este poate cu atât mai bine că simțim că ne-am întors la spiritul nostru de vânători ancenstrali din trecut. Dacă ne uităm doar la modul în care se tratează pădurea în aceste două-trei luni de zile, economicul trece înaintea principiului ecologic. Fără pădure nu avem aer curat, dacă avem aer poluat, ajutăm Covid-19”, a spus Cristian Țetcu.

Pajiști distruse din cauza subvențiilor de la APIA

”Pe lângă speciile protejate, există și această floră spontană de o valoarea inestimabilă. De fapt, natura sălbatică este cea care dă valoare României. La noi oricine poate băga tractorul într-o pășune minunată, să o are, urmărind subvenția de la stat – pe cel de la APIA nu îl interesează ce s-a distrus acolo – locul rămâne nelucrat. Dacă cineva face o sesizare și ei au timp să verifice, ori îi suspendă subvenția, ori îi atrage atenția să meargă să lucreze, dar la sfârșit zona aceea este distrusă iremediabil. O pășune cu floră sălbatică se face la loc în 10-20 de ani, acolo e o țesătură, o nebunie pe care o face natura și pe care unii dintre noi o distrug pocnind din degete. Mi-e teamă că lucrurile vor merge tot așa și nu vor fi capabili cei care au astfel de atribuțiuni să transforme România într-o oază naturală sălbatică, aducătoare de profil și de venit”, a spus Țetcu.

Rezervația naturală de tip botanic suprapusă sitului Natura 2000 – „La Sărătură” se află la aproximativ 2,5 km de centrul localităţii Blăjenii de Jos, într-o zonă sărăturoasă unde se găsește o fântână cu apă sărată construită în secolul al XIX-lea de către sașii din acest sat, cu ajutorul celor din satul vecin, Tărpiu. Este cea mai mare rezervaţie de acest tip din ţară, care adăposteşte o serie de plante halofile, numite şi plante de sărătură, adaptate condiţiilor mediului halofil uscat, mlăştinos sau mixt.

Dintre speciile de plante prezente se numără „limba peştelui” (Armeria Maritima Wild), care se află pe Lista roşie a IUCN, coada şoricelului (Achillea millefolium), coama de aur (Aster linosyris), ghirinul (Suaeda aritime), iarba sărată (Salicornia europaea), loboda (Atriplex patula), iarba broaştei (Juncus bufonius) sau albăstrica (Aster tripolium).