(FOTO) Protopopi, preoți și pastori de la toate bisericile și confesiunile religioase din Bistrița s-au rugat împreună joi seara, când s-au împlinit 12 ani de când a izbucnit incendiul care a cuprins Biserica Evanghelică, simbolul orașului.
Preotul paroh Johann Dieter Krauss și-a reamintit în fața tuturor celor prezenți cum a trăit acel moment.
”Poate că în cel mai mișcător și profund sens am priceput că suntem unul în Hristos când în seara de acum 12 ani, un bistrițean în vârstă m-a recunoscut pe stradă – biserica ardea – și m-a îmbrățișat plângând la umărul meu și zicând că de la acest ceas a învățat el să citească el ora: Oare vom avea iar un ceas?, m-a întrebat. Biserica încă ardea. Fiecare dintre noi are amintiri despre această zi. Când doamna directoare Griga a venit la mine, la grădiniță și a zis: Arde schela!, eu am întrebat Care schelă? Schela bisericii! Trebuie să fie o glumă proastă! Țin minte fiecare cuvânt! Când am ieșit pe ușa grădiniței și am văzut turnul în flăcări, când am venit în piață mă întrebam: ce o să se întâmple cu mine acum? Mă simțeam răspunzător pentru această casă a Domnului.
După 12 ani, mă gândesc: Dumnezeu s-a îndurat! Cântarea multor generații – Doamne miluiește-ne – în toate limbile a fost ascultată. Iată putem sta în fața bisericii. Din păcate, nu putem intra – sau mai degrabă din fericire – pentru că se lucrează. Avem toate speranțele să ne adunăm iarăși aici în mare bucurie când o vom sfinți din nou. Și atunci voi putea spune ca bătrânul Simeon: Slobozește pe robul Tău, Doamne că am văzut pe Mântuitorul!
Dragi bistrițeni, cu toții am plâns, dar cu toții ne vom bucura pentru că suntem copiii acelui Dumnezeu care se îndură de copiii Lui, îi iubește și care, câteodată, îi și – era să zic – pălmuiește. Poate pentru mulți dintre noi a fost ca o palmă acea seară a zilei de 11 iunie 2008. A fost una din multele palme pe care le-am resimțit, dar nu a fost palmă dată de Dumnezeu. El a îngăduit-o să ne facă mai buni, iar eu îndrăznesc să spun că ne-a făcut mai buni, mai sensibili unii față de ceilalți pentru că, în urma acelui incendiu, am fost martorii unei solidarități nemaicunoscute. Cel puțin eu nu am cunoscut o asemenea solidaritate.
El s-a îndurat de noi, ne-a miluit și a vărsat asupra noastră binecuvântarea Sa care a pansat rănile și ne-a ajutat să ridicăm iarăși privirile în sus, spre turn, din care sună cu atâta frumusețe acele clopote noi pe care ni le-a dărut comunitatea bistrițenilor din Germania, Austria și de pretutindeni.
Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi, bisericile, comunitățile noastre, orașul nostru și țara noastră. Dumnezeu să binecuvânteze această lume zguduită de alte încercări! Nu trebuie să pierdem niciodată speranța că Dumnezeu este deasupra noastră și El ne iubește și iubirea Lui nu o trage de la noi, nu ne-o ia. Ne iubește neîncetat și atunci când nu simțim asta! ”, a spus preotul Krauss care a rostit apoi și o rugăciune.
”Doamne, Mărite Dumnezeu, Ție îți mulțumim pentru semnele harului Tău, Ție îți mulțumim că ți-ai întors iarăși fața spre noi și Te rugăm îndură-te de noi și acum când suntem încercați de alte mari încercări. Fii asupra noastră cu harul Tău, cu dragostea Ta, cu îndurarea Ta și sădește în inimile noastre dragostea unora față de ceilalți și nu o lăsa să slăbească în noi și să crească și să rodească. Ție îți mulțumim că ne știm în mâinile tale!”. Apoi, s-a rostit rugăciunea Tatăl Nostru în limbile română, maghiară și germană.
De la ceremonie a lipsit primarul Ovidiu Crețu. Municipalitatea a fost reprezentată de viceprimarul Gelu Muthi.
Au participat Cristian Roth-Gross, președintele Forumului Democrat German Bistrița-Năsăud, Florin Chereji – președintele Asociației Bistrița Civică, Marius Bălan – președintele Partidului Verde și mai mulți cetățeni.
Ce ironie, lipsesc tocmai cei care au aprins biserica. Poate le e frica sa nu se imbolnaveasca de covid-19? De 12 ani se tot tine aceasta „rugaciune ecumenica”, un moment penibil. Dar unde sunt vinovatii? Au facut lumina institutiile statului? Rusine, pentru acel moment trist din istoria orasului!
Mai lăsați si voi barfa, sunt in Delta, sigur alaturi de viceprimarul Niculaie care nu era pe vremea cand a ars biserica dar am scapat o vreme de poze.
Se vede Nero ca esti fiul antihristului Nero cel care se juca cu focul pana s-o stricat de cap. De ce este penibil actul de rugaciune si de multumire adus lui Dumnezeu care a adunat descatusarea omeneasca si a facut posibila renovarea Bisericii ?!