În Bistriţa-Năsăud, mor nouă copii din o mie născuţi vii, mortalitatea infantilă fiind peste media naţională care este de 7,2 la mie. Practic, în judeţul nostru mor înainte să împlinească un an aproape la fel de mulţi copii ca şi acum zece ani când mortalitatea infantilă era de 10,1 la mie.
Potrivit organizaţiei Salvaţi Copiii România, în mediul rural, mortalitatea infantilă este mai mare fiindcă acolo sunt multe mame tinere, needucate, care nu sunt luate în evidenţa unui medic de familie şi care nasc acolo unde nu trebuie dacă au o sarcină cu risc la naştere.
„Pierdem aproape 1360 de copii pe an până împlinesc vârsta de un an. Aici în Bistriţa-Năsăud, rata mortalităţii infantile este de 9 la mie conform ultimelor statistici din 2017 de la Institutul Naţional de Statistică. Mai sunt Satu Mare, Braşov, Covasna, Mureş, Botoşani, Suceava, Caraş-Severin, Timiş cu rate mari probabil şi din cauza zonelor defavorizate care aduc, din păcate, decese”, a spus Gabriela Alexandrescu, director executiv al organizaţiei Salvaţi Copiii România.
Nou-născuţii cu o greutate mai mică de 2.500 de grame prezintă cel mai mare risc de mortalitate infantilă. Greutatea mică la naştere este dată de mai mulţi factori: malnutriţia sau starea de sănătate precară a mamei, lipsa controalelor prenatale şi a planificării familiale. Copiii care se nasc prematur ajung în secțiile sau compartimentele de neonatologie din spitale.
„Maternitatea Bistriţa este una de gradul II de competenţă, ceea ce înseamnă că sunt îngrijiţi nou-născuţii la termen, peste 37 de săptămâni, şi au în jur la 3 kg. Pentru că suntem unitate de gradul II, avem voie să îngrijim şi să îi ţinem aici nu numai pentru tratament, ci şi pentru recuperare nutriţională, pe prematurii care sunt născuţi peste 32 de săptămâni şi au între 1,5-2,5 kg la naştere. Pe ceilalţi care au sub această greutate suntem obligaţi să îi transferăm într-un serviciu superior, într-o maternitate de gradul III care este la Mureş sau Cluj. Copiii care au o greutate atât de mică, chiar sub un kg, majoritatea au nevoie de suport ventilator invaziv pentru că mulţi dintre ei nu pot să respire singuri şi trebuie să-i ţinem în secţie până pot fi duşi de către transportul specializat neonatal care se găseşte la Mureş sau Cluj”, a spus dr. Aurelia Tanca, şefa secţiei de neonatologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa.
Potrivit acesteia, primele dotări pentru maternitatea spitalului din Bistriţa s-au făcut în 1997 printr-un program al Băncii Mondiale, ocazie cu care s-au repartizat incubatoare, ventilatoare. În toţi aceşti ani, mulţi medici şi asistente au făcut cursuri pentru reanimarea nou-născutului, îngrijirea lui în incubator, monitorizarea funcţiilor vitale.
„Ca urmare, avem succese. Numărul de nou-născuţi care au decedat în secţie este tot mai mic. Decesele nu ţin doar de respiraţie. Sunt copii care se nasc cu malformaţii complexe şi pentru care nu poţi face prea mult. Mortalitatea neonatală şi perinatală este legată şi de factori care uneori nu depind de noi neapărat. Noi ne perfecţionăm în continuare, participăm la cursuri. Secţiile de nou-născuţi trebuie să arate impecabil, dezinfecţia, sterilizarea trebuie să fie în top pentru că acolo e viaţa nouă pe care copiii o încep, iar noi vrem să le fie cât mai bine, iar mamele să fie mulţumite”, a spus dr. Tanca.
Ea a explicat că cei mai mulţi copii sunt aduşi în condiţii optime de la sala de naştere, dar toţi trebuie puşi într-un incubator. „Dar dacă i-ai pune într-un pătuţ obişnuit, după câteva momente încep să geamă, semn că ceva nu e în regulă cu ei. Le lipseşte căldura din uterul mamei şi toţi aceşti copii sunt puşi la incubator după naştere până se stabilizează din punct de vedere termic şi apoi sunt puşi în pătuţuri şi duşi la mamele lor”.
Dr. tanca a mai spus că secţia de neonatologie a Spitalului de Urgenţă Bistriţa are 45 de paturi, 7 paturi la terapie intensivă şi 12 pentru prematuri: „Aici rămân copiii pentru recuperare nutriţională până la 2,5 kg când pot fi lăsaţi acasă în condiţii optime. De obicei sunt însoţiţi de mamele lor. Sunt alimentaţi cu lapte de mamă, dar avem şi alte preparate speciale pentru alimentaţia prematurilor. Prematuritatea este similară cu lupta pentru viaţă. Aceşti copii se nasc şi luptă cu toată puterea lor pentru viaţă. Îi vedem cum fac efortul de a trăi. Nou-născuţii au câte 60 de respiraţii pe minut. Cei care au suferinţe respiratorii au respiraţii de 120 de ori pe minut. Ei chiar au nevoie de ajutorul nostru, iar aparatura cu cât este mai performantă, cu atât este mai bună. Au nevoie de monitorizarea funcţiilor vitale la două ore, li se ia tensiunea la 4 ore chiar dacă au 900 de grame. O asistentă este imobilizată 24 de ore din 24 lângă un copil care este într-o suferinţă la naştere, o suferinţă respiratorie sau altceva. Pe lângă imaturitatea respiratorie, copiii născuţi prematur mai au imaturitate digestivă, a sistemului imunitar”.
În ce priveşte alimentaţia, medicii se luptă cu multe prejudecăţi din partea mamelor.
„Apropo de alimentaţie, le tot spunem mamelor despre alimentaţia naturală. Au condiţii absolut optime, toate mamele stau împreună cu copiii lor şi pot să îi pună la sân când doresc dumnealor 24 din 24. Totuşi vin şi ne cer lapte praf pe care nu îl tolerează şi pe care îl varsă. Nu le putem scoate din cap acest lucru. Nu ştiu unde citesc. E ceva….! Dar la prematur încercăm pe cât posibil să le dăm laptele mamei lor măcar în cantităţi mici până când toleranţa lor digestivă e bună şi putem să îi alimentăm normal. Aceşti copii, prin imaturitatea lor imunologică, sunt predispuşi la infecţii. Aproape toţi fac antibiotice. În plus, naşterea prematură poate fi cauzată de infecţie. Sunt trataţi cu antibiotice, dar facem tratament doar atât cât este nevoie. Când analizeze de laborator spun să ne oprim, asta facem”, a spus dr. Tanca.
România are o rată a mortalităţii infatile dublă faţă de cea europeană care este de 3,5 la mie.
Afirmatia dnei doctor Tanca in care sustine ca mamele sunt incurajate sa isi puna copiii la san este falsa. O luna de zile( perioada de spitalizare a fetitei mele nascuta prematur) m-am zbatut sa demonstrez necesitatea alaptatului in prematuritate, dar personalul medical imi cerea de fiecare data sa respect protocolul, adica sa nu mai am pretentii sa pun copilul la san, ci sa ii dau din biberon, ca “asa trebuie”, replica celebra fiind “ tu esti aici sa-ti creasca copilul, nu sa-l inveti cu pretentii la san”. De ce teoria e una, realitatea e alta? De ce se sustin lucruri care in practica nu se pun niciodata?
Si eu am născut la spitalul judetean si am fost încurajată să pun copilul la san cât de des pot, doamnele asistente intrau zilnic în saloane pentru educatia sanitară si au fost foarte drăguțe cu toate mamele din salon, ne-au răspuns la orice întrebare am avut. D-na Mihaela, cu siguranță nu ati înțeles bine ce au vrut doamnele să vă explice. Este foarte important laptele de mamă si uneori îi ajută mai mult să fie alimentati din biberon dacă sunt prematuri si dacă a fost alimentat tot cu lapte de mamă nu cred că este o mare problemă că nu l-ati pus la sân cateva zile pt că iau mai usor în greutate si nu scad foarte mult.