Bistrițenii din ”Hrube” și-au adus aminte de iernile copilăriei (FOTO)

Bistrițenii care și-au trăit copilăria în anii 1960 și-au adus aminte de acele vremuri frumoase cu ajutorul prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta care le-a povestit cum își amintește el sărbătorile de iarnă din anii 60-70 când era copil, prezentând și o serie de fotografii vechi.

”Această întâlnire i-o datorăm în primul rând lui Dorin Stoian (fost director al Comelf -n.r.) care este bistrițean din vechiul cartier al orașului, din Hrube. Anul trecut pe vremea aceasta am avut o primă întâlnire la un restaurant din Hrube, a fost ceva excepțional. Apoi am lansat cartea Românii din Bistrița, iar acesta este al treilea eveniment la care a pus umărul Romică Grec, care vine cu o experiență bună de la Jean Pădureanu în ce privește organizarea, dar și el este un bistrițean din Hrube care ține la tradiții foarte mult. Mai este în sală împreună cu noi și Tavi Bucur, un depozitar al tradițiilor”, a spus dr. Mircea Gelu Buta.

Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta a început cu obiceiurile legate de tăierea porcului în Hrube care se petrecea în jurul datei de 20 decembrie.

”Bistrița a fost un oraș-sat în care, în mijlocul orașului, puteai crește porci, vaci, berbeci, tot ce voiai. Ulterior, primarii au tot interzis aceste lucruri. Evenimentul avea loc în jurul lui 20 decembrie, de Sfântul Ignat”, a spus el, adăugând că nu a reușit niciodată să înțeleagă povestea lui Moș Gerilă, intens vehiculată în acele vremuri, despre care li se spune copiilor că e ”fratele vitreg” al lui Moș Crăciun.

”Tata meu lucra la Primărie și ne chemau acolo să ne dea pachete după ce cântam și spuneam poeziila brad. Necazul ne trecea repede după Moș Gerilă fiindcă venea Anul Nou și mergeam cu Plugușorul pe la cunoscuți și apoi Boboteaza când soseauâ preoții cu Iordanul. Îi întâmpinam cu lumânare și îi petreceam tot cu lumânarea până la casa vecină. De Bobotează, mergeam la biserica românească de la Coroana, luam într-un cortegiu numeros, cu prapori, catolicii de pe Teilor, apoi pe credincioșii de la biserica protestantă și mergeam cu toții într-o comuniune foarte frumoasă, la podul Budacului unde se adunau probabil o mie de oameni. Momentul culminant era aruncatul crucii în apă. Apa era înghețată – patinam acolo și jucam hochei pe gheață – și așteptam să fie aruncată crucea în apă. Cel care prindea crucea era eroul zilei. Noi, în gândul nostru, ne spuneam că, atunci când vom fi mai mari, vom prinde crucea”, a spus el.

După Boboteaza, urma Sfântul Ion, iar cu această ocazie se organizau petreceri copioase cu cel puțin 20 de persoane mai ales în familiile care aveau un sărbătorit cum era și a sa, petrecere de la care nu lipsea tortul cu frișcă, un deliciu.

În timpul vacanței de iarnă, a mai spus dr. Buta, copiii făceau cazemate, oameni de zăpadă, se bulgăreau și luau la rând dealurile din jurul orașului unde se dădeau cu sania sau cu schiurile.

”Cei mai mult ne plăcea să mergem cu prof. Florescu, mare schior, pe dealul Codrișorului sau pe dealul Budacului. Pe dealul Codrișorului era un drum foarte frumos amenajat până în poiană. Florin Chereji s-a zbătut să-l refacă. Pe vremea aceea era și un restaurant. Ne dădeam cu schiurile pe pantele cele mai abrupte. Radu Crișan se dădea și peste cap cu schiurile. Schia și Mircea Ceuca. Toate fetele erau ciorchine în jurul lor. Seara ajungeam acasă înghețați, dar mama ne aștepta cu un lighean cu apă caldă în care ne puneam picioarele și ne dădea câte un ceai cu o linguriță de rom. Mai și patinam seara în incinta stadionului municipal. Costică Sănduță multă vreme a gestionat treaba asta. Era iluminat nocturn, era vestiar, o ambianță plăcută. Aveam patine cu cheie la vremea aceea. Foarte mult au evoluat echipamentele sportive după anii respectivi”, a mai relatat el.

După Anul Nou, mai avea loc și un bal mascat la Casa Pionierilor care funcționa în actuala clădire în care are sediul cotidianul ”Răsunetul”.

Despre acele vremuri au mai vorbit Tavi Bucur, Doina Monda și Ioan Platon.