Bogăţia din râuri. Unde se găseşte aur aluvionar şi cum poate fi valorificat

Aurul, una dintre cele mai valoroase resurse naturale, curge, la propriu, în râuri. Cel aluvionar poate fi extras mai uşor, fără cianuri şi fără tehnologii scumpe, dar se găseşte în cantităţi mai mici. De mai bine de 24 de ani România nu a mai exploatat organizat aurul aluvionar. După 1989, în urma privatizării balastierelor, dar şi în lipsa unor reglementări din partea statului, aurul nu a mai fost sortat de nisip şi de pietriş şi a ajuns, în cele din urmă, în materiale de construcţii, în drumuri și autostrăzi. Şi în Bistriţa-Năsăud există aur aluvionar, spune geologul Adrian Avramescu care a lucrat în mai multe unităţi miniere de explorare şi prospecţiune din Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Suceava.

„Nu doar în Someşul Mare este aur aluvionar, ci şi în alte râuri din zona montană, în cantităţi care sunt sub limita exploatabilităţii, dar se pot găsi anumite puncte care să aibă o concentraţie ceva mai mare şi care să prezinte un eventual interes economic. Spre exemplu, şi Bistriţa Aurie de pe cealaltă parte a Carpaţilor, are aur aluvionar care, în anumite perioade din trecut, a fost valorificat artizanal. Cei care caută aur merită să facă acest efort, dar mai întâi să se intereseze de zonele în care s-a mai găsit înainte ceea ce arată că, în apropiere, a fost sursa acelui aur care arată că a existat un câmp de filoane care a fost erodat şi apele din precipitaţii au dus aluviunile respective în Someş sau în alte râuri”, a explicat el.

Întrebat prin ce metode poate fi găsit aurul aluvionar, el a răspuns: „Aurul aluvionar a fost căutat pe baza iniţiativei private şi a fost determinată o zonă cu o concentraţie mai mare, în apropierea malurilor râurilor, unde era mai mult nisip care străluceşte, iar nisipul se spăla în nişte site, iar aurul fiind mult mai greu decât apa, rămânea pe sita respectivă sau se utilizau nişte jgheaburi care mai târziu s-au nimt şaitrocuri”.

În ce priveşte apa cu aur coloidal de la Maieru, geologul Avramescu a spus că probabil, în adâncime, a „spălat unul din numeroasele filonaşe sau lentile care se găsesc în zona Maieru sau în zona Valea Vinului şi acestea au fost atinse şi spălate de apele subterane care au devenit astfel minerale şi apar la suprafaţă sub formă de izvoare mai mici sau mai mari denumite de localnici borcuturi”.

Specialiştii susţin că în Someşul Mare s-au găsit granule de aur de 21 de carate. Cercetătorii sunt unanim de acord că, în general, aurul provenit din nisipuri este cel mai pur, iar căutătorii de aur s-au îmbogăţit în foarte scurt timp.

Aurul este un element nativ care face parte din grupa metalelor preţioase. Numele mineralului aur vine din latină, de la cuvântul „aurum= aur”. Se găseşte în scoarţa terestră în stare pură asociat uneori cu sulfuri de cupru sau fier şi mai poate să fie întâlnit în aluviunile unor râuri. El poate apărea sub formă de granule, foiţe, fulgi sau pepite, foarte rar sub forma de cristale cubice. E galben strălucitor, pirita fiind asemanătoare cu acesta, fiind denumită popular şi aurul proştilor, mulţi căutători de aur păcălindu-se în trecut cu ea. În România aur s-a găsit la Baia Borşa, Crucea, Baia Sprie, Dognecea, Ciclova Română sau Ilba şi în aluviunile unor râuri precum Bistriţa Aurie, Olt, Someşul Mare etc. Aurul e folosit în medicină, electrotehnică, industria fotografică şi în special pentru bijuterii.

Sunt foarte puţine izvoare în lume care conţin particule de aur coloidal. Din fericire, unul se află în Munţii Rodnei, mai precis pe teritoriul comunei Maieru, şi a fost descoperit în urmă cu un deceniu de către o familie din Banat care căuta marmură.

Apa de aur ar putea revoluţiona tratamentele pentru boli neurologice, neuropsihice, depresiile şi psihozele. Printre altele, această apă stimulează forţa vitală, îmbunătăţeşte activitatea celulelor, creşte capacitatea de concentrare, este cel mai bun antibiotic, are multiple efecte anti-aging, este un excelent antioxidant, foarte rezistent la radiaţiile UV. Cunoscută în trecut ca „Aurum potabile”, această apă este considerată de celebrul alchimist Paracelsus (1493 – 1541) ca fiind un elixir medieval, capabil să vindece toate bolile şi să păstreze trupul indestructibil, având proprietăţi regenerante şi întineritoare, informaţia fiind menţionată în mai multe cărţi de specialitate.

Din anul 2002, de când au fost închise porţile producătorului de aur din România Phoenix Baia Mare, BNR nu mai certifică lingourile de aur. În urma unor privatizări oneroase, România a pierdut certificatul de ”good delivery”, care îi asigura încă din 1972 prezenţa pe lista de producători de aur. Acesta însemna că fiecare lingou românesc (turnat la combinatul metalurgic din Baia Mare) se înscria în standardele acceptate de London Bullion Market Association – organismul care reglementează piaţa metalelor preţioase la nivel mondial. Aurul prelucrat la Baia Mare avea forma clasică de lingou, cu greutatea standard (între 10,9 şi 13,4 kilograme, în funcţie de conţinutul de aur pur), avea concentraţia potrivită (de 995,09‰ aur pur), era marcat cu un număr de ordine, precum şi două poansoane – unul care nominaliza întreprinderea producătoare şi unul al Băncii Naţionale a României. În prezent, comerț cu aur, poansonat de banca Austriei, face BCR.