Podoabe din lut polimeric și din porțelan rece, realizate cu mult talent și atenție la detalii atrag privirile celor care trec zilele acestea prin centrul istoric unde se ține o nouă ediție a Târgului breslelor moderne.
Sunt făcute de Silvia Varga, absolventă a profilului chimie industrială a actualului Colegiu ”Andrei Mureșanu”. Operator chimist de profesie, a lucrat 20 de ani la Iproeb, după care, fiindcă secția ei a dat faliment, s-a mutat la Beclean și a mai lucrat acolo trei ani.
Ulterior, a plecat în Italia și a lucrat ca îngrijitoare de bătrâni. O întâmplare nefericită i-a schimbat cursul vieții.
”În Italia, mi-am pierdut mobilitatea mâinilor și atunci m-am apucat de pictură fiind singurul lucru pe care l-am putut face. Treptat mi-am recăpătat mobilitatea, sunt bine sănătoasă acum, dar nu am renunțat la pasiunea pentru pictură și pentru artă în general. Cu ajutorul picturii am ieșit și dintr-o depresie. Majoritatea îngrijitoarelor de bătrâni s-au întors cu sindromul Italia. Nu e ușor să faci meseria aceasta. Îți trebuie multă răbdare și indulgență”, a mărtusit ea.
A început cu acuarela acum 7 ani: ”E cea mai grea tehnică de pictură. Nu e apreciată la noi în țară. Lumea crede că e așa ușor să pictezi, dar să stăpânești apa și culoarea în același timp nu e tocmai ușor. Acum mi se pare foarte simplu să lucrez în alte tehnici din moment ce stăpânesc destul de bine acuarela. Bine nu o voi stăpâni niciodată fiindcă sunt o perfecționistă și sunt veșnic nemulțumită de lucrările mele, dar mă străduiesc și văd că place lumii ce fac eu. Sunt autodidact, prin munca mea am ajuns destul de departe. Sunt foarte recunoscătoare pentru talentul pe care mi l-a dat Dumnezeu. Lucrările mele sunt postate pe pagina Pictor Varga Silvia. Sunt atât de îndrăgostită de picturile mele încât nu le-am putut vinde. Foarte rar când am făcut un cadou de suflet cuiva. Am în jur de 100-150. Nu au toate rame și nu sunt greu de depozitat. Am făcut portrete, peisaje, flori pe care să-ți vină să le miroși”, ne-a mărturisit ea.
De la tablouri a trecut la confecționat decorațiuni și obiecte de podoabă.
”Tocmai de-asta m-am apucat de podoabe să le pot da drumul și să-mi țin tablourile. Am făcut o ceașcă decorată cu flori. Îmi place foarte mult. Și dacă nu s-ar vinde, nu m-aș opri din creat. Oricum tot ce fac le rămâne fetelor mele. Ele sunt sursa mea de energie și inspirație, dar m-aș bucura ca și alții să aibă sau să poarte lucrările mele. Mi-ar face cinste ca cineva să poarte bijuteriile mele, să aibă decorațiunile mele. Astă iarnă am participat și la târgul de Crăciun și toată lumea mi-a spus că standul meu a fost cel mai frumos și m-am bucurat. M-am străduit să fac modele noi care pot fi adaptate la orice ținute. Mai am bijuterii făcute printr-o tehnică japoneză de prelucarea metalului: Mokumegane. Cu ajutorul lutului polimeric imit întrucâtva această tehnică care mie îmi place foarte mult. M-a cucerit lutul polimeric. Pentru ca să pot lucra, am tot adunat timp de 7 ani materiale din toată Europa. Și acuarela o lucrez tot pe hârtie specială. Cam toți banii mei s-au dus pe hobby-urile astea. Nu îmi pare rău, îmi pare bine că am avut banii să mi le pot procura”, a mai spus Silvia Varga.
Ea recunoaște că nu a făcut o școală de profil, dar a participat la cursuri online, pe Youtube, și în domeniul picturii, și în domeniul lutului polimeric.
”Nu prea sunt cunoscută, deși particip la expoziții internaționale de acuarela, reprezint, spun eu, cu cinste România. De exemplu, anul acesta, am avut expoziție în Spania, particip cu lucrări la o expoziție la Fabriano”.
”Târgul breslelor moderne” este deschis până duminică pe pietonalul Liviu Rebreanu.
O lecție de viață!!!
Impresionant stimată doamnă….multă sănătate și să faceți cât mai multă lume fericită…Felicitări!!!