Dar nu e cazul pentru mine: de ani și ani, în jurul buzii mele stau teancuri de gazete pe care le citesc cu mai mult sau mai puțină bucurie, în funcție de factori meteorologici și digestivi ușor de înțeles pentru oricine. Gazetele care îmi înseninează diminețile sînt de toate felurile, de la publicații culturale de prestigiu la suplimente pentru gospodine ale cotidianelor centrale. Zilele trecute, ochii mi-au căzut peste poza uneia care e ceva crainică pe la ceva televiziune și am reținut, din interviul acordat de duduie cum că, pentru ea, „televiziunea înseamnă să-ți rămînă ceva pozitiv în cap”. Adică un tîrnăcop, m-am gîndit eu dar nu ne vom ocupa de duduia cu chestiile pozitive pentru că, azi-dimineață, în timp ce dădeam obolul cotidian canalizării Bucureștilor, ochii mi-au căzut pe o reclamă la o publicație de-aia colorată. Pe copertă trona poza cîntăreței Anna Lesko și un citat cutremurător din gîndirea dînsei.
„Mă sperie oamenii care poartă mască”, spune Anuca noastră. Venind din partea uneia care are la dispoziție plutoane de specialiști în PR și batalioane de stiliști, coafeze, cosmeticieni, hair-dresser-i și mai cum pana mea le spune la ăștia toți, panseul duduii e atît de ridicol încît mi s-a ridicat părul pubian măciucă citind. Anna, draga mea, să-ți spun un secret. Oricine se arată în fața altcuiva își pune o mască! E nevoie de multă tărie și de multă sudoare sufletească să se uite omul el singur în oglindă și să nu-și pună o mască și nici atunci nu e sigur că se vede pe el ori vreun străin care-l dușmănește și-i vrea răul. Un curs despre identitate și alteritate ți-aș recomanda să faci, susținut de amicul meu Daniel Hoblea, un filosof contemporan, singurul anti-cioranian de talia lui Cioran care există în cultura română, de care sigur n-ai auzit, că nu l-a interesat să auzi tu de el. Deși, cunoscînd slăbiciunea lui pentru frumusețea fără mască, cred că el ți-ar cere plată în natură și nu știu dacă-i faci față.
Dacă te sperie oamenii care poartă mască, atunci viața ta trebuie să fie o continuă frică, o spaimă perpetuă. Te și văd alergînd fugărită de spaimă pe șoselele patriei, între două concerte în care le arăți celor din public fața ta fără niciun fel de mască, avînd la volan un șofer fără mască și bărbați fără mască în jurul tău să-ți spună chestii complet sincere despre lume și viață. Chelnerița care îți servește cafeaua dimineață trebuie să te înspămînte groaznic și vînzătoarea și instalatorul și cititorul de contoare și popa cînd te spovedește și ginecologul cînd te palpează. Lăsînd gluma la o parte, cel mai sincer și lipsit de mască bărbat din viața ta sînt eu.
Recunosc public faptul că, căcîndu-mă cu tine în gînd azi-dimineață, am citit o chestie atît de tîmpită pusă în gura ta de vreun cretin care se crede deștept încît te rog eu să concediezi PR-ul care te-a sfătuit în privința asta și să ne cînți o melodie sinceră. În fond, cînd cînți, mie îmi pare că ești drăguță, chiar și sub maldărul de măști pe care le porți! De gustibus, ca să tai macaroana cîrcotașilor…
Adrian Suciu, http://adriansuciu.ro/blog
Adaugă comentariu