Inspectorul general le-a atras atenţia directorilor de şcoli că, din 2 februarie, încep olimpiadele şcolare şi le-a cerut tuturor să facă o statistică din care să reiasă câţi copii din fiecare şcoală participă la aceste concursuri care nu sunt obligatorii nici pentru ei, nici pentru profesori.
„Intenţionăm să facem o analiză pe baza unor date pe care le adunăm ca să ne putem da seama dacă aceste concursuri sunt dorite de elevi, dacă vor să participe la ele. E păcat să le facem în silă. Dacă ajungem la concluzia că sunt mulţi copii care doresc să participe, că le dăm şansa celor foarte buni să se afirme, atunci merită să continuăm, altfel vom propune şi noi Ministerului să se facă unele schimbări în privinţa numărului de concursuri extraşcolare”, a declarat Camelia Tabără.
Inspectorul şcolar general a spus că nu mai vrea să audă de cazuri în care olimpicii, în special cei care merg la faza naţională, sunt scoşi de la ore şi trimişi acasă să se pregătească pentru olimpiade.
„Obişnuim să-i evidenţiez doar pe cei care iau premii la judeţ, la faza naţională, dar eu vă îndemn să le trimiteţi scrisori de mulţumire şi apreciere părinţilor tuturor elevilor care participă la olimpiade. Până la urmă, ei aleg ca, într-o sâmbătă când alţi colegi dorm sau fac altceva, să participe la un concurs la care îşi testează cunoştinţele. Nu este corect ca ei să rămână în umbră şi nici măcar să nu le mulţumim părinţilor că i-au încurajat să participe la competiţie”, a declarat Camelia Tabără.
Inspectorul şcoalr general a spus că toate cheltuielile logistice pentru faza judeţeană a unei olimpiade revin şcolii gazdă, ISJ suportând doar acele cheltuieli cu examenele. Din acest motiv, nu vor exista şcoli care să găzduiască mai multe olimpiade judeţene. Din acest an, de exemplu, e posibil ca şi şcoli din alte localităţi decât Bistriţa să fie gazdele fazelor judeţene tocmai pentru a se echilibra lucrurile şi din punct de vedere financiar.
Cristiana Sabău
nu uitati, scrisorile sa fie cu antentul USL si potretul tovarasei PANA care i-a lasat postul mostenire 🙂
Cred că este o răutate gratuită. În Occident, aceasta este o practică veche, puteţi vedea şi în filme. O relaţie corectă şcoală-familie nu se poate construi dacă sunt chemaţi părinţii la şcoală doar ca să li se spună ce tâmpenii au făcut copiii şi să plece de acolo umiliţi, puşi pe răzbunare. Din când în când trebuie felicitaţi şi încurajaţi.
Nu e o rautate. Parerea mea este ca in loc de scrisori de multumire, cei din sistem ar trebui sa poarte discutii cu parintii si cu mediul privat pt. a putea sa asiguram acestor copii locuri de munca in tara, nu sa ii pierdem printre degete pt. ca aici totul se darama..
Stiti vorba aia „De multam fain mi plin podu'”? Din pacate posturile pe care le merita olimpicii nonstrii sunt ocupade de tot felul de analfabeti: vezi ciobanul Becali in comisia juridica din parlament, vezi plagiatorul Ponta ca prim-ministru, vezi ministrul MARILOR PROIECTE, Dan Sova, cu multe probleme la CV dar prieten de curse al lui Ponta… Acestea sunt exemplele pe care guvernul roman le promoveaza. In schimb.. olimpicilor.. sa le trimitem scrisori cu „multumim frumos”… In traducere libera „Drum bun!”
Domnule Nelu, aş vrea să vă atrag atenţia că „noştri”, „voştri” se scrie cu un singur „i”. Comentariul dvs. la adresa „analfabeţilor” nu poate fi luat în considerare câtă vreme nu ştiţi nici măcar dvs. să scrieţi aceste două cuvinte. Referitor la strategia de comunicare şcoală-societate, vă rog să o lăsaţi pe mâna celor care se pricep.
D-na Cristiana Sabau, aveti dreptate, imi cer scuze pt. greseala gramaticala, se intampla des pe internet dar nu cred ca greselile mele gramaticale afecteaza viitorul olimpicilor. In orice caz, eu nu vizez un post in administratia statului sau in parlament, prin urmare nu imi doresc nici sa fiu platit din bani publici si nici sa fac legi. Daca doreati doar sa semnalati greseala mea gramaticala puteati pur si simplu sa o corectati cu rosu, spre rusinea mea, doar aveti acces la comentarii.
.
Dar aici nu e vorba de mine, nu schimabti subiectul. Este vorba de viitorul copiilor nostri (cu un singur i), si e vorba de cei platiti din bani publici, care sunt banii nostri (cu un singur i). Acesti oameni platiti din banii nostri pt. a se ocupa de copii nostri, ar trebui sa isi faca treaba mult mai serios si sa gandeasca programe de „retinere” a lor in tara noastra, pt. a-si aduce aportul intelectual aici si nu in strainatate.
.
Dar credca acesti oameni nu vor sa faca mai mult pt. olimpici deoarece pur si simplu le este frica ca s-ar putea sa le ia locul (pe drept cuvant). Si locurile lor nu sunt pt. „fraierii” de copii care invata, ci sunt pt. cei care au pile, bani si neamuri cu recomandare pe linie de partit.
.
Cel mai elocvent exemplu il reprezinta chiar doamna in cauza, care a primit postul mostenire de la colega de partid, Tovarasa Pana.
.
Cu un astfel de sistem de promovare a „valorilor”, olimpicilor le raman intradevar doar scrisorile de multam fain si in paranteza ‘ne pare rau’.
.
O zi buna va doresc D-na Cristiana Sabau!
Mă bucur că aţi reţinut cum se scriu cele două cuvinte. Aş vrea să vă mai semnalez că „a aduce aportul” e un pleonasm. Pentru că „aportul” vine din verbul fr. „apporter” ceea ce înseamnă „a aduce”. Aşadar, nu putem folosi la infinit „a-şi aduce aportul” indiferent care e ideea.
În ce mă priveşte, eu voi schimba subiectul de câte ori mă vor deranja greşelile gramaticale care nu sunt scăpări fiind atât de des repetate. Aceste greşeli arată caranţe grave în educaţie şi, pentru mine cel puţin, reprezintă un indiciu foarte important referitor la cine este de fapt un lup moralist.
În cazul dvs., faptul că nu cunoaşteţi nici măcar limba în care vă exprimaţi nu vă dă dreptul să puneţi ştampile pe oameni care o cunosc. Necunoaşterea limbii vă duce în situaţia de a nu înţelege ce exprimă alţii. Aşa se face că nu aţi înţeles că, prin aceste scrisori, olimpicii nu sunt expediaţi din ţară, ci copiii care participă la olimpiade şi care nu iau premii sunt încurajaţi să continue competiţia. E încurajator să vezi că atunci când nu ieşi pe locul întâi cineva apreciază că ai alergat, nu credeţi?
Doamna Sabau,nu fiti atat de dura cu cititorul dvs.Nu ar trebui sa va bucurati ca va citeste articolul si isi spune opinia?Nu toata lumea poate fi perfecta,dar cam exagerati in unele aspecte!Dvs stabiliti niste reguli pentru comentariile pe care le posteaza cititorii,dar vad ca in raspunsurile postate,sunteti la limita respectarii propriilor dvs reguli.Asadar,nu fiti atat de exigenta cu cei care poate va apreciaza activitatea!Luati prezentul comentariu ca atare,ignorati eventualele greseli gramaticale si incercati sa aplicati in practica ceea ce am scris!Succes!
Vă rog să verificaţi câte comentarii sunt pe acest site la care am procedat ca şi la cele de mai sus. Foarte puţine înspre deloc. Nu corectez, deşi mă doare să văd cât de stâlcită e biata limbă.
Mă deranjează însă atunci când oamenii care nici măcar nu ştiu scrie şi nici măcar nu citesc textele atacă personajele pe care le văd în fotografii fără niciun argument decât cel politic. Ranchiuna aceasta politică mă calcă pe nervi. Şi nu suport să fie atacaţi oamenii despre care scriu în termenii de mai sus de alţii carae habar nu au să scrie. Să înveţe, să citească, să vină cu argumente şi, după ce vor face toate acestea, vă garantez că nu vor mai vorbi în termenii de mai sus, gen „tovarăşa” şi aşa mai departe.
Aveţi şi nu aveţi dreptate. A scrie corect în limba ta maternă e o chestiune de autorespect. Pe de altă parte, lipsa acestui aspect nu-ţi anulează dreptul la opinie ori limpezimea minţii. Să nu fim bigoţi, 80% dintre francezi n-au nici cea mai vagă idee despre gramatică şi mai puţin de 2% dintre ei rup o limbă străină. Asta nu-i împiedică să fie o naţiune progresistă şi prosperă.
Dumneavoastră practicaţi o acrivie scorţoasă, în total dezacord cu unul dintre principiile de bază ale limbii române, principiul evolutiv. Cine v-a spus că „a aduce aportul” e un pleonasm? Aţi dedus d-voastră asta, pornind de la semantica neologismului în cauză. Expresia circulă însă şi logica ei a rămas în urmă. Regulile academice vin să recunoască, cu parcimonie, ce-i drept, o stare de fapt a limbii române. Dezacordul dintre subiect şi predicat, care trece Carpaţii şi vine spre noi ca turcii în invazie, va deveni o normă academică, pentru că forul cu pricina nu impune reguli, ci le recunoaşte. „A aduce aportul” a devenit de mult timp o expresie comună.
Noţiunea de pleonasm e de-un subiectivism înfricoşător. Iată câteva exemple discutabile: „cobai de experienţă” (deşi cobaiul e o subspecie de şobolan crescută pentru experienţe de laborator…există cobai pentru papa la şerpi); „concluzie finală” (există concluzii intermediare, etapizate); „a îngheţa de frig” (oricine a trecut pe la starea civilă ştie că poţi îngheţa şi de emoţie)- ş.a.m.d.
Nu dispreţuiţi pe nimeni pe motiv că nu ştie scrie corect. Unuia dintre cei mai mari specialişti în cartografie, un fin de-al meu, care face hărţi pentru ONU de pe calculatorul lui din Cluj, nu-i intră deloc în cap de ce se scrie „bolovanii negri” cu un singur „i”, când el aude clar doi. Asta nu-i împiedică pe cei de la ONU să-şi trimită trupele de menţinere a păcii pe teren cu hărţile lui operative în porthart.
Ştiu o poveste interesantă, am citit-o într-o carte din adolescenţa mea. Un etnolog cantonează în Amazonia, pentru a cerceta, pe perioada unui an, un trib de băştinaşi. Într-o dimineaţă observă că nimeni nu-l mai salută. Îl întreabă pe vraciul tribului de unde schimbarea aceasta de atitudine, şi i se răspunde: „Aseară, oamenii noştri te-au pândit când mâncai pe vaporul tău. Şi au descoperit că eşti o persoană atât de nevolnică încât, pentru a mânca, ai nevoie de nişte instrumente de metal, de parcă n-ai avea mâini.”
Aţi văzut ce frumos ninge??? 🙂
Vi se pare că formula clasică a basmelor româneşti: ” A fost odată ca niciodată ” are vreo logică ?
” (…) Gramatica vine, însă, şi încătuşează astfel de sensuri / acte creatoare.
Nu numai că e plină de opacităţi, e şi corozivă, încercând să-şi impună cu orice preţ opacităţile.
Direcţiile anormale create in vitro devin matrici reductive ale limbii naturale.
Gramatica reprezintă atunci o formă de logicizare meschină, omorând creativitatea pentru a elimina ea ceea ce resimte ca fiind ambiguu, cu toate că ambiguităţile ei se nasc din lipsa contextualizării.
Gramatica nu poate scăpa de propria gramatică.
Astfel, după cum a semnalat şi Wittgenstein în „Caietul albastru”, gramatica unei întrebari poate să ucidă problema care ar fi trebuit să se nască din întrebare (…). ”
( lumiexplicative.wordpress.com )
Dupa citirea integrala a opiniei respective, o sa ne distram cu totii de cei care doresc lectii de gramatica on-line ( doamna Gabriela Born ) ori cursuri de gramatica tv cu profesori expirati ( un berar ). Dar poate ca ultimul are nevoie.
Si cine va plati costurile de expediere prin posta?
Orice scrisoare de mulţumire înmânată unui copil de către director va fi dusă cu mândrie acasă, nu credeţi?
Solutia dvs. poate functiona la o scoala mica, gen Liceul de Muzica.
La o scoala cu 1600-1800 de elevi, cum sunt Liviu Rebreanu sau Andrei Muresanu, nu prea-i vad pe directori facand asta, chiar daca sunt 3.
Şi toţi cei 1800 de seturi de părinţi ai elevilor ăstora merită scrisori de mulţumire?
Rectific, de spaima doamnei Cristiana: „Şi toate cele 1800 de seturi de părinţi…”
Este o idee foarte buna
Punerea ei in aplicare costa putin dar valoreaza mult
Cred ca este timpul pentru multi dintre noi sa invatam sa folosim cuvinte magice precum m u l t u m e s c
Multumim Cristiana pentru ca ne informezi in fiecare zi
O să subliniez cu trei linii de acum ideea unui text ca să nu săriţi fix peste ea. E vorba de elevii care participă la olimpiade. Nici într-un caz nu participă o şcoală întreagă.
nu vi se pare ca oricum ai lua lucrurile,totul este doar o meschinarie?Copii invata,trag pentru olimpiade sau alte concursuri(unii),profesorii se umfla in pene si repede i-si trec in palmares rezultatele bune (vezi dosare de gradatii de merit etc.)La ce ar folosi multumirile adresate in scris parintilor? Daca tu ca parinte cunosti capacitatea copilului tau,mai ai nevoie de mentiuni scrise? Si cu scoala ,este ca in viata ,nu intotdeauna este totul perfect sau de „nota 10” .Asa ca hai sa nu mai fim asa ipocriti.
Doamna/domnisoara,
Abordati problema unilateral, neglijand importanta muncii profesorului.
Calitatile native ale elevului, singure, nu sunt de ajuns, mai trebuie si un om care sa ajute la punerea lor in valoare, iar acesta e profesorul. Daca nu intelegeti acest lucru, inseamna ca ati ramas la conceptiile pedagogiei de secol XVIII, gen Jean Jacques Rousseau.
Desi este pe langa subiect ceea ce scriu, indraznesc, totusi…..
Cristiana, sa stii ca n-ar fi rea deloc o ora de gramatica din cand in cand.
Mai nou citesc: „a-ti fost acolo, a-ti adus….etc”.
Din cate mai stiu eu, verbele la perfectul compus se conjuga: eu am…., tu ai… el/ea a… noi am…., voi ati…., ei/ele au….
COPII, CE FAC COPIII?, CEI CARE SE SIMT, SĂ ÎNVEŢE!!! SUNT CEL PUŢIN DOUĂ PERSOANE PE AICI CARE AU RATAT ORA DE GRAMATICĂ, COPII, COPII…(Nelu şi Viorica).
O idee excelentă, doamnă Gabriela, cea cu ora de gramatică! Poate reuşim şi la AS-TV implementarea ei, evident cu o profesoară de limba română, chiar pensionară!
Gramatica se învaţă la şcoală. Aviz profesorilor care dau note de trecere elevilor care scriu „âmi place”. Lăsaţi-i repetenţi! 🙂
” (… ) Câți au ajuns să se lecuiască de studiul limbii române după ce mica lor curiozitate a fost tratată cu gramatică?
De vină e limba, omul sau gramatica?
Nimeni nu riscă un răspuns argumentat și dă vina pe școală.
Da, vina e a școlilor și a universităților, dar nu pentru că predau problematici legate de natura unei limbi istorice unor oameni, ci pentru că sistematizează gramatica.
Și ce e gramatica în România?
O fuga de înțeles, o fugă de logică majoră, de creativitate, de tot ce e esențial și complex.
Atunci cu ce se ocupă gramatica?
Cu studierea limbii ca o excrescenţă formală, găsită gata formată.
Dar cum se poate studia o formă fără înţeles, o formă ale cărei funcții de generare sunt ignorate?
Cum poţi să dai legi de utilizare a formei strict după nişte legi ale formei, ca apoi să impui legile tale scornite asupra substanței lingvistice? (…). ”
( http://lumiexplicative.wordpress.com )
Îmi place grozav asta..”funcţia de regenerare a limbii române”. Dacă te apleci asupra subiectului, ameţeşti de profunzime. Limba română e un spectacol năucitor la care asist gratis: chiar şi pentru asta nu mi-aş părăsi vreodată ţara. E vie şi labilă, ca orice excurs dialecticist. Imposibil de ignorat, imposibil de îmbotniţat. Asta nu pricep scorţoşii care cred că dacă şi-au luat examenele cu steluţă, pot închide liniştiţi cărţile grămăticeşti: ciu-ciu. Limba română-i pupăza de sub clop, apa de pe vale, norul de pe cer.
O replica e in plus.