Cultură

Când ne face rău tehnologia digitală. Contează nu atât durata utilizării ei, cât …

Tehnologia digitală, atunci când nu este utilizată strategic, devine cea mai mare consumatoare de energie întrucât comută atenția de la ceva la altceva, la altceva. ”Chiar dacă sarcinile sunt ușoare, îți epuizează celelalte resurse”, a spus prof. univ. dr. Mircea Miclea la o întâlnire cu profesori de la Colegiul Național ”Liviu Rebreanu”.

”Am făcut niște cercetătări în ce privește tehnologia online. Contează nu atât de mult durata – cât de mult le utilizezi – ci cum le utilizezi. Ce am constat noi? Că nu e o diferență cu consecințe negative pentru funcționarea minții pe numărul de ore că stai două ore, patru sau șase. Diferența este dată de cum anume utilizezi tehnologia digitală. Și am făcut împărțirea astfel: strategică și nonstrategică. O utilizare strategică a unui device este aceea că eu vreau să caut un cuvânt și atunci merg pe reverso și văd traducerea cuvântului respectiv. Am avut un plan și am utilizat device-ul ca să-mi realizez planul respectiv. Vreau să caut informații, o fac, vreau să mă orientez, utilizez altă aplicație. Aceasta este utilizarea strategică: am un proiect și utilizez tehnologia ca să realizez proiectul respectiv.

Nu contează atât de mult cât timp utilizezi tehnologia digitală, ci cum o faci. Stimulii de afară mă fac să mă duc în toate direcțiile. Asta face rău.

O utilizare nonstrategică este că primesc o notificare și mă uit să văd cine mi-a trimis-o. Primesc un SMS mă uit la el, îmi vin notificări despre ce se întâmplă pe rețeaua mea de socializare, mă uit acolo, apoi cineva îmi spune să mă uit pe Youtube, mă uit acolo. Aceasta este o utilizare nonstrategică. Stimulii de afară mă fac să mă duc în toate direcțiile. Asta face rău.

Cercetările noastre arată că nu contează atât de mult cât timp utilizezi tehnologia digitală, ci cum o faci. Strategic, adică ai niște scopuri pentru care o faci și utilizezi device-urile pentru ca să le atingi sau te lași ghidat de ele fără niciun plan. Te duci după ele în funcție de cine te sună, cine ce spune, asta face rău, deteriorează capacitatea de concentrare, atenția, memoria de lucru. Contează nu cât timp, ci cum utilizezi tehnologia. Dacă cineva stă patru ore cu scop de învățare sau să realizeze un proiect e foarte bine. Face mult mai bine decât unul care stă două ore și reacționează în funcție de ce stimuli apar.

Cu cât avem atât de multe informații, cu atât gândim mai puțin. Dacă vreau să reflectez mai mult, trebuie să am penurie informațională.

Devenim mai superficiali pentru că suntem puși în fața unei cantități mari de informații pe care creierul nu o mai poate procesa. Pus față în față cu cantitatea tot mai mare de informații se antrenează să nu o proceseze decât superficial fiindcă nu poate face față. Trebuie să reducem cantitatea de informații. Cu cât avem atât de multe informații, cu atât gândim mai puțin. Vrem să gândim mai mult? Atunci să nu mai ascultăm atâtea știri. Să închidem telefoanele, televizoarele și să stăm să ne gândim: de fapt ce se întâmplă în Ucraina? Nu să iau doar ce mi se dă. Cu cât cantitatea de informații e mai mare, cu atât reflecția asupra ei este mai redusă. Dacă vreau să reflectez mai mult, trebuie să am penurie informațională, o sărăcie de informații. Nu putem schimba decât ceea ce conștientizăm.

Simplul fapt că ai un telefon lângă tine te face să fii mai superficial. Putem decontamina măcar un loc unde să nu îl avem.

Sunt studii care arată că și dacă telefonul e pe silent, se face comutarea atenției. S-a asociat de atât de multe ori utilizarea telefonului cu ceva încât chiar dacă nu sună atenția tot se comută și atunci, dacă vrem să ne concentrăm mai tare pe ceva, trebuie să îndepărtăm sursa de informație care m-ar putea perturba: scot telefonul din cameră și stabilesc un loc. Nu putem decontamina totul, dar stabilesc faptul că atunci când mă așez la masa X nu am pe ea decât cartea din care învăț. Și fac asta azi, mâine, și devine un reflex pavlovian. Creierul meu se antrenează. Deci putem asocia cu un anumit context acest obicei. Ca și cum am avea o zonă contaminată și decontaminăm un sector.

Există un pericol al obezității informaționale care apar atunci când eu iau toată informația care mi se dă. E nevoie de post de informații

Stăm destul de mult să ne uităm la ce se întâmplă pe aceste rețele, dar așa cum facem o cură de slăbire, ținem o dietă, putem să ținem și o dietă informațională. Așa cum avem grijă să nu mergem spre obezitate metabolică, să nu mâncăm prea mult că ne face rău, tot așa există un pericol al obezității informaționale care apar atunci când eu iau toată informația care mi se dă. Și atunci trebuie să începem să ne punem un fel de post informațional, de a nu mai consuma aceste informații. Studenții mei au început să facă asta. Într-o zi, toată lumea lasă telefoanele acasă și ne întâlnim numai noi în oraș. Și au început să aibă acest obicei. Într-o primă etapă se gândesc dacă se întâmplă ceva. Nu! Am decis să ieșim fără telefon. Asta înseamnă să reduci cantitatea de informații. Ești cu mintea mai în prezent. Cred că ideea de a nu mai veni cu telefoane la școală e bună. Trebuie să te concentrezi mai mult pe real decât pe posibil.

O călătorie de unul singur e soluția. O zi nu este de ajuns să reflectezi asupra propriei vieți

Cred că, din când în când – eu fac chestia asta – ne face bine câte un retreat adică să lăsăm totul: cărți, telefoane, tot și să plecăm 2-3 zile noi singuri, nu cu altcineva. O zi e prea puțin. În prima zi o să fim copleșiți de cacofoniile trecutului imediat: dacă mă sună x și nu pot răspunde, dacă se întâmplă ceva? Apoi o să începem să auzim – dacă mai avem șanse – propria voce interioară: oare cum trăiesc viața? Relațiile mele sunt ok? Eu sunt ok? Acum vreo 5-6 ani m-am gândit că cel mai important este să fac bani. Am făcut! Acum mai e valabilă chestia asta și pentru următorii 5-6 ani sau ar trebui să dau mai multă importanță relației cu copiii mei sau cu altcineva? Începem să reflectăm asupra propriei vieți, dar ne trebuie un răgaz ca să ieșim din mediul în care se exercită asupra noastră tot felul de informații și de rutine. O călătorie de unul singur e soluția.

Poți fi o mlaștină sau poți fi un râu. Trăiește viața având un proiect pe care tu l-ai ales. Nu sta să primești notificarea cutare, SMS-ul cutare.

Cine vreți să fie la butoanele vieții voastre? Vreți să fie altcineva din afară sau voi? Dacă vreți să fiți voi, atunci trebuie să vă definiți scopurile și să utilizați tehnologia ca să le atingeți. E ca diferența între o baltă și un râu. O baltă e un loc unde e apă și ea se mișcă doar aparent. Bate vântul într-o parte, se mișcă în acea parte, bate vântul invers, se mișcă iar. În final, stă și se înămolește. Sunt oameni care așa își trăiesc viața. Se duc încotro se întâmplă ceva. Nu au niciun proiect personal, viața lor devine o mlaștină. Sau poți fi un râu. Zici: ok, aș vrea să am planul acesta personal. În 5 ani vreau să învăț chineza, să-mi fac o casă, să îmi dezvolt al doilea hobby. Chiar dacă faci totul bine, la un moment dat te plictisești și îți trebuie altceva interesant pentru tine. Și proiectul acesta personal e ca un râu de munte: pică de la înălțime, pare că se pierde printre pietre, dar perseverează și treptat devine albia tot mai adâncă, are meandre nu merge drept, dar devine tot mai adânc și mai puternic. Așa e și viața uneori. Depinde ce vrei să fii: râu sau baltă. Îți dai vectori pentru următorii 2-5 ani. Nu există soluții definitive, sunt proiecte, dar îți trăiești viața printr-un proiect pe care tu l-ai ales. Nu stai să primești notificarea cutare, SMS-ul cutare.

Cea mai mare consumatoare de energie este comutarea atenției. Nu a fost greu, dar a fost divers, consumă foarte multe resurse și îți reduce din capacitatea de autocontrol care e tot funcție executivă.

Acum câțiva ani a apărut un studiu interesant. În zona frontală a capului sunt funcțiile executive: memoria de lucru, raționamentul analitic, comutarea atenției, planificarea, organizarea, niște funcții cognitive foarte interesante. Toate se alimentează din același rezervor. Cea mai mare consumatoare de energie este comutarea atenției: treci de la ceva la altceva, la altceva, la altceva. Chiar dacă sarcinile sunt ușoare, îți epuizează celelalte resurse. Efectul este că celelalte funcții și anume concentrarea, planificarea, nu mai au resurse. Dimineața am obiceiul tâmpit să răspund la mailuri la care nu am răspuns, să dau telefoanele pe care nu le-am dat, astea sunt schwiching-uri. Treceam de la SMS, la un telefon, la un mail, la alt telefon. Sunt comutări, consumă mult mai multe resurse decât credem noi. Deja la 9 eram iritat: Dumnezeule câte am de făcut și nu am făcut nimic! Capacitatea de autoreglare se reduce.

Morala este: încercați să nu aveți foarte multe sarcini, chiar dacă sunt ușoare, și să vă bălăngăniți între ele. Începeți ziua cu ce e cel mai important pentru voi. Stabiliți de azi. Apoi, dacă mai este timp, vă uitați ce mailuri și SMS-uri aveți. Noi suntem actorii principali în viețile noastre. Eu stabilesc cum decurge ziua mea, apoi îi las pe alții să îmi spună ce să fac, printr-un SMS, printr-un mail, dar întâi eu. Nu dificultatea sarcinilor consumă resurse, diversitatea lor. Câteodată suntem stresați nu pentru că nu știu ce probleme grave avem, ci pentru că sunt foarte diferite, iar la sfârșitul zilei suntem praf și nervoși și obosiți. Nu a fost greu, dar a fost divers, consumă foarte multe resurse și îți reduce din capacitatea de autocontrol care e tot funcție executivă. De-aia suntem nervoși: că nu ne mai putem autoregla”, a spus Mircea Miclea.

Etichete

4 comentarii

  • Omul MODERN,tânărul modern, nu mai are Voința,sau are o voință Slabă!!!!
    Este un „slăbănogit” (mental)cum are zice un bătrân părinte.
    (Ați vorbit de post(digital) ….
    „Înainte de epoca modernă, viaţa omeneas­că atârna în mare măsură de virtuţile ascultării, supunerii şi respectului: faţă de Dumnezeu, de biserică, de autorităţile pământeşti legiuite. Pen­tru omul modern pe care ❗nihilismul l-a „lumi­nat”, această Veche Ordine nu este decât o amin­tire îngrozitoare a unui trecut „întunecat” din care omul a fost „eliberat”; istoria modernă a fost cronica prăbuşirii tuturor felurilor de autorita­te.
    Vechea Ordine a fost detronată şi, chiar dacă o stabilitate şubredă este menţinută într-o epocă ce neîndoielnic este „de tranziţie”, este clar că o „nouă ordine” se construieşte acum.

    Epoca „rebelului” bate la uşă.”

    (Ieromonah Serafim Rose, Nihilismul: rădăcina revoluției în epoca modernă”).
    Sursa:
    https://doxologia.ro/istoria-moderna-fost-cronica-prabusirii-tuturor-felurilor-de-autorita-te

    8
    4
  • Religia este o invenție utilitară pentru a controla social masele, prin amenințarea fricii și de asemeni reîntărirea comportamentelor definite pozitive din perspectivă religioasă și previzibilitatea consecințelor comportamentelor umane.
    E o invenție a autorității, chiar dacă la scară umană istorică, prin dobândirea propriei puteri asupra claselor conducătoare, în multe cazuri a oferit cadrul protector evoluției cunoașterii.
    Dar în opinia mea, impactul cel mai important a ceea ce azi suntem ca și societăți a fost cel al filozofiei grecești , a dezbaterii argumentate inițiate de aceștia, a formelor de comunicare și gândire.
    Personal început eram contrar controlului religios, vedeam ca o piedică în calea progresului, astăzi o percep o contrabalanță în societate pentru a frâna uneori direcții luate fără garanția rezultatului promis.
    Relevația am avut-o nu într-o biserică ci într-o vizită la mănăstire, unde spațiul de a fi cu tine însăți departe de stimulii vieții moderne e privilegiat ca mod de viață.
    Liniștea din biserici e un lux în lumea în care creierul ne e asaltat constant cu decizii, începând de dimineață până seară.
    Personal îmbrățișez teoriile creaționiste, dar respect credința unora și cei care respectă partea socială de întrajutorare promovată în religii, de fapt orice efort pozitiv.
    Și ceea ce mă fascinează la călugări e autosuficiența cu puțin, cred că e un mod de viață care se aproprie mai mult de ceea ce ar trebui să fie o viață normală.
    Suntem manipulați, să vrem toate,să ne molipsim cu false dorințe, false obiective, devenim deșirați între acțiuni care conduc nicăieri , mai mult la o aglomerare cognitivă, decizională.
    În plus cei care trăiesc în metropole devin prizionierii traficelor.
    Francezii au o vorbă, dodo,auto boulot, auto.
    Câteodată chiar mă întreb, care tip de experiență în viața unui om e mai pozitiv în viața descoperirea lumii printr-o călătorie fizică individuală, a unui nou colț,aleatoriu sau cunoașterea facilitată prin tehnologie.
    Putem descoperi locurile și prin intermediu internetului și a experiențelor altora,vizual se spune că multă din informație se află acolo, video, imagini, bloguri.
    Dar nimic nu înlocuiește imersia totală individuală în propria experiență fizică.
    Am vizitat printre altele clădirile primilor imigranți în America de Nord și nu am găsit o diferență notabilă majoră față de ce am cunoscut acasă , la nivel de organizare amenajare a gospodăriei obiectelor etc.
    Am realizat că bogăția în unele societăți e doar dată de șansa de a nu avea conflicte violente cu altele, ceea ce permite acumularea bogăției și transmiterea ei prin mai multe generații.
    În timp ce unii reconstruiau case bombardate, alții investeau în capacități noi de producție.
    Dar totul e legat de demografie, evoluția demografică.
    Atât timp cât o societate nu e capabilă să încurajeze mentalitatea familială…nu există viitor.
    Societățile așa zis bogate au căzut în capcana aceasta a individualismului, carierismului individual ce au indici de natalitate negativi…pot fi bogați dar în 2-3 generații…unii dispar..cu ei toată bogăția acumulată se redistribuie celor care vin noi.
    Carburatorul demografic e de fapt imigrația și copii imigranților.
    Și mai periculos, automatizarea , robotizarea anumitor industrii, inteligența artificială, riscă să adâncească inegalitățile interne în societăți plus adâncirea decalajului între societăți,..vom avea pe viitor clase și state care dețin altele , nu prin cucerire militară și administrație proprie ci prin prelungirea propriilor avantaje economice în detrimentul altora. Ceea ce se întâmplă regulat în istoria umană, imperiile, statele erau de fapt construite pentru cei de la capitală. Periferiile erau neglijate.
    Revenind la subiect,
    Seria de conferințe a fost interesantă și subiectele și lecțiile predate extrem de bune.
    Problema nu e faptul că nu avem acces la cunoștințe..despre pericolul tehnologiilor moderne despre capcana marketingului biopsihologic( stimularea dopaminei) dar odată dependent în a repeta lucruri care sunt programate în așa mod de a provoca o senzație de plăcere , devenim dependenți de ele.
    Schimbarea obișnuințelor nu se face prin abandonare , încercare de control în sensul de înterzicere forțată, se face prin înlocuirea unui obicei toxic cu un altul pozitiv și repetiția aceluia.
    Nu mai petrec ore în șir pe calculator, ies în plimbare cu bicicleta sau la sală, de exemplu…unde repetiția unui singur lucru e extrem de benefic.
    Găsirea unor activități care necesită un alt tip de stimulare, planuri personale, planificarea timpului de odihnă și includerea lui în rutină…

    9
    3
  • @C

    Am citit tot….interesant.

    ASCEZA=prin extensio, Mod de viață (călugări) care exclude excesul!

    P.s.”Relevația” ?
    Cred ca vroiați sa spuneți
    REVELAȚIE. 🕯💫k ați avut o revelație.

    BOGAȚII dar și „săracii ” (spirituali)ai lumii nu mai fac, nu mai vor copii Pt ca a crește un copil = sacrificiu personal.
    Omul – nou – egoist NU este dispus sa se sacrifice (din plăceri, comoditate, confort) .

    Cu respect,
    I.

    11
    1
    • Efectiv, vroiam să spun revelație, folosesc mai des verbul relever. Plus că vroiam să afirm că nu cred în teoriile creaționiste (cel puțin în variantele simpliste actuale), dar respect oamenii ..întotdeauna poveștile au fost parte a evoluției umane.
      Revenind la idee, citindu-mă poate unii interpretează că sunt contra societăților bogate, departe de bine cazul..ci doar remarc că statistic se întâmplă lucruri, dacă oamenii nu mai procreează cum se așteaptă ca și societatea de mâine să fie chipul societății de azi pe un anumit teritoriu geografic, cei care aritmetic vor asuma propria alegere parentală..vor avea cele mai multe cuvinte de spus ..politic etc.
      Viața filozofic nu înseamnă neapărat homogenitate ci asumarea diversității prin mecanisme.
      Că sunt lucruri care ar trebui să ne interogăm…nimeni nu neagă.
      Intervenția e departe de a critica țara în care sunt cetățean integrat și oamenii ei…dar asta se întâmplă statistic.
      Demografic , puterea politică a unor comunități chiar istorice, fondatoare scade…când dezvoltarea nu e susținută de demografie proprie.
      Bosnia Hertegovina, etc.
      Cu asta, vă doresc și dumneavoastră o seară bună, respect.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.