Casa Bunicilor din curtea casei parohiale de la Gledin, care va găzdui 20 de persoane, oameni singuri, în vârstă, cazuri sociale, este din ce în ce mai aproape de momentul inaugurării. Construit de Parohia Gledin, în colaborare cu trei fundaţii, una din Germania, una din Olanda, dar şi din Reghin, edificiul este destinat bătrânilor din localitate ai căror copii au plecat în străinătate, oameni singuri care nu se mai pot întreţine.
Cu toate că anul trecut preotul paroh Ioan Titieni declara, într-un interviu acordat Timp Online că 15 august 2016 va fi data inaugurării, lucrările nu s-au putut încheia în termenul avansat, dar sunt pe ultima sută de metri. Fundaţiile partenere au adus deja la Gledin paturi, noptiere, saltele, bănci, toate donaţii pentru Casa Bunicilor.
„Avem parteneri care vor acoperi jumătate din cheltuielile de întreţinere a centrului, iar o cotă parte din cele necesare le vor plăti şi cei care vor locui acolo. Noi ne-am gândit la sume între 500 şi 800 de lei de persoană ca să putem acoperi salariile celor patru asistente sociale şi al administratorului care va fi, în prima fază, şi bucătar. (…) Biserica suntem fiecare dintre noi. Poate fi amorţită, vie sau moartă. Dacă dimineaţa nu îţi faci treaba, trebuie să o facă altcineva, dacă nu îţi mături casa, trebuie să îţi iei menajeră. Fiecare reprezentăm o biserică activă sau moartă, iar comunitatea din Gledin e foarte activă”, a declarat preotul Ioan Titieni în interviul menţionat.
Sursa foto: Facebook
Daca-ti iubesti parintii tine-i acasa daca nu vara-i la un azil cosmetizat dar care to azil este indiferent de denumire!
Du-i acasă, unde înnebunesc singuri cu televizorul, că tu ești la serviciu. Când vine nevasta acasă, să-i spele la fund, că de aia s-a măritat cu tine, să-ți spele părinții, nu? Plus că dacă îi ții acasă nu mai au viață socială, prietenii îi uită, și cu timpul cei din casă dezvoltă patologii psihiatrice. Nu-ti permiti sa chemi doctorul, te incurci in medicamente, iti ajunge viata un iad.
La azil au preot, medic, asistentă, infirmieră, oameni cu care să vorbească, de vârsta lor, viață socială. Și ai și tu viața ta.
Părinții noștri nu ne-au făcut ca să ne nenorocească, și nici noi nu avem dreptul să pretindem copiilor noștri să-și sacrifice viața. Mai ales dacă pretindem că ne iubim copiii.