Cât va mai fi închisă str. Gen. Grigore Bălan. Virginia Farcaș, M.I.S. Grup, despre lucrările la Linia Verde

(INTERVIU) Porțiunea din strada General Grigore Bălan, blocată pentru lucrări la Linia Verde, dă peste cap traficul din Bistrița în această perioadă în care încep să vină din străinătate tot mai mulți conjudețeni, iar traficul este oricum aglomerat. Ca să aflăm cât vor mai dura lucrările, am stat de vorbă cu Virginia Farcaș, administrator M.I.S. Grup, executantul lucrărilor.

Înainte să ajungem la situația care ne interesează, aș vrea să ne spuneți cum a ajuns M.I.S. Grup un jucător aproape dominant în contractele cu statul mai ales aici, la Bistrița. Vă întreb acest lucru fiindcă percepția generală este aceea că ați contractat multe lucrări și pare că nu faceți față.

Noi avem 32 de ani vechime pe piață. Nu am venit de nicăieri, am crescut constant în trei decenii. În industria lemnului, în care am activat mulți ani, am construit drumuri forestiere pentru exploatare și drumuri forestiere finanțate pentru primării care au inclusiv asfalt. Au existat ani de zile finanțări pentru pârâuri cadastrate și drumuri forestiere, numai că acestea sunt mai puțin cunoscute de locuitorii Bistriței. Pe partea de construcții civile am dobândit experiență în fabrica de la Lunca Ilvei în ce privește exporturile de produse semifinite sau finite, structuri de lemn, case din lemn, multă dulgherie pe care le-am trimis la export. Pe partea de construcții civile lucrăm mult în zona privată. Ca să vă faceți o idee, vă spun că atât timp cât am licitat, contractat și construit bucățica din Colegiul ”Grigore Moisil”, noi am făcut 170 de apartamente pentru un investitor privat din Alba Iulia. Am mers mult pe zona privată, am avut succes și suntem doriți în continuare. Avem multe oferte în țară, dar distanța este mare, și zona privată așteaptă o perioadă de stabilitate economică pentru investiții noi, iar din acest motiv ne vede lumea mult mai prezenți la Bistrița, dar noi nu am apărut de nicăieri. Avem trei categorii de lucrări: drumuri, construcții civile și instalații. Facem drumuri forestiere, comunale și, mai nou, și județene. Avem lucrări de apă și canal, cele mai vizibile fiind cele de la Aquabis. Tot ce vă spun este un coș de finanțări și de beneficiari. Nu lucrăm cu expunere mare pe un singur beneficiar. Dacă noi am depinde, cu lucrările acestea pe care oamenii le văd multe și mari doar de Primăria Bistrița, să zicem, am fi demult în insolvență. Noi lucrăm azi pe piață fără niciun proiect oprit – și vă rog să analizați câte firme din țară și-au reziliat contractele pentru că în fiecare contract sunt articole în baza cărora se pot rezilia în perioada aceasta în care prețurile au luat-o razna – dar noi, cu chiu, cu vai, nu am închis niciun proiect din respect față de beneficiar, față de oameni și nu pentru că mergem numai la câștig. Nu am reziliat niciun contract, deși unele merg foarte greu și vă spun sincer că mi-aș dori să le reziliem. Poate oamenii ar merita să se întrebe de ce nu lucrează în oraș firme chiar cu sediul în municipiul Bistrița, firme mari care au avut tradiție în construcții. Pentru că toate sunt în insolvență din cauza lucrărilor cu statul pe care unii le văd mană cerească, dar nu este așa. Dacă noi nu am veni cu capital din alte business-uri, cu bonitate bancară, experiență și suportul unui grup de firme afiliate, cu experiență din alte bussines-uri, nu am fi supraviețuit în derularea acestor tipuri de contracte.

Cu ce contract ați început colaborarea cu Primăria Bistrița?

Cel mai vechi contract pe care îl avem cu Primăria Bistrița este drumul de acces spre Wonderland, care presupune rețelistică și asfaltare. Dacă îmi permiteți, voi face o comparație cu lotul IV din Poarta Transilvaniei pe care l-am executat noi, l-am proiectat, l-am făcut și l-am dat în folosință, fiind vorba despre un drum județean care are dificultățile lui. Prin comparație, acest drum de acces în Wonderland încă nu este predat beneficiarului, nu e închisă lucrarea. E ceva ce merge foarte greu, proiectul fiind modificat pe parcursul execuției în proporție de 70%. În ce privește plata lucrărilor, de la facturare până la plată durează mai mult de 6 luni. Tot ce lucrăm e din banii noștri, după care alergăm să ni-i încasăm de la beneficiar. Să-ți investești banii tăi și ai bunicilor în infrastructura statului după care să faci față birocrației la încasare este destul de dificil.

Și atunci de ce licitați și contractați atât de multe lucrări cu statul dacă decurg greu?

Nu lucrăm doar cu statul, ci și cu privații. Răspunsul este: pentru continuitate! În spatele noastru nu sunt numai 200 de angajați cât are firma noastră. În spatele nostru sunt o mulțime de firme micuțe, subcontractori, care lucrează numai cu noi pe anumite specialități, dar numai pe manoperă, partea de garanție, de materiale, toate le punem noi. Din cauza faptului că, în România, avem un produs numit absolvent, de slabă calitate, piața muncii e foarte slabă din punct de vedere calitativ, iar cea mai bună performanță o faci dacă formezi grupuri mici, specializate, care să nu facă de toate pentru toți și în forma aceasta suntem organizați, o formă în care o grămadă de firme micuțe depind de noi. Adunate acelea, plus ale noastre, plus o sumedenie de utilaje pe care, dacă le aduc pe toate în oraș, nu încap în două bulevarde, mă obligă să am continuitate. Nu facem lucrurile acestea din lăcomie. Avem suficientă experiență managerială noi, ca oameni, să ne câștigăm pâinea în orice alt domeniu, dar nu pot spune Stop joc! atunci când nu îmi convine.

Din experiența dumneavoastră ce anume nu funcționează bine în relația cu statul?

Într-un proiect sunt trei actori principali. Primul este proiectantul care pornește de la un studiu de fezabilitate, o dorință sau o temă dată de beneficiar, după care vine beneficiarul care trebuie să fie interesat să-și termine proiectul și abia apoi vine constructorul. Dacă acești trei actori nu se întâlnesc și nu colaborează, motive de tergiversare se găsesc. Din practică și din intimitatea unei firme de construcții vă spun că orice constructor are în buget niște costuri fixe care înseamnă: pază, organizare de șantier, salarii, utilaje staționate, macarale, cofraje, asigurări, sunt multe. Cu cât lungești șantierul mai mult, cu atât cresc costurile fixe. Același cost fix îl ai lună de lună. Nu e același lucru să îl ai 12 luni sau 24 de luni. Niciun constructor nu își dorește să lungească un șantier, dar nu are ce face. Cui să se plângă?

Din ce cauză credeți că nu merg lucrurile în rimul în care ne-am dori cu toții? Nu există bani sau nu există interes?

E un cumul de factori. În cazul nostru, cel mai vizibil este calitatea extraordinar de slabă a proiectelor. Ce proiect este acela pe care l-ai schimbat în proporție de 40, 60 sau chiar 70%? Cum mai poți da vina pe un constructor când el primește un proiect, iar tu, ca beneficiar, îl schimbi de nu știu câte ori? S-a întâmplat cu drumul de acces spre Wonderland, cu Linia Verde, cu Colegiul ”Grigore Moisil” unde acum, spre exemplu, în momentul în care vorbim, noi nu lucrăm. Avem grup de raportare online și azi pe acest grup scrie așa: Nu se lucrează! Revizie de proiect! Cea mai mare problemă astăzi în lucrările cu statul este proiectarea de foarte slabă calitate. Ai licitație, iar criteriul este prețul cel mai mic. Apoi, sunt firme care iau proiecte, firme care nu sunt cele mai bune. Sunt proiectanți din Cluj, Timișoara, Sibiu care nu cunosc orașul Bistrița și nu îi știu nevoile. Toate acestea se pot corecta dacă beneficiarul are o echipă tehnică bună, însă dacă această echipă nu e eficientă atunci constructorul se blochează. Când ajunge la un blocaj, constructorul face o adresă, iar beneficiarul, prin serviciul tehnic, îi poate răspunde în 24 de ore ca el să poată continua, sau legislația prevede că îi poate da răspuns în 30 de zile. Dacă după acest termen, răspunsul este neclar – așa cum se obișnuiește în general – constructorul adresează altfel întrebarea și mai așteaptă încă 30 de zile alt răspuns. Apoi se face o comisie și se dă o soluție. Din aceste cauze constructorii nu pot lucra, nu că nu vor sau nu au capacitatea să o facă. La câte clauze are un contract cu statul, dacă noi am fi în întârziere adevărată, ne-ar sări fulgii la câte penalități am avea. Niciun constructor nu își permite așa ceva. Pur și simplu nu întâlnești cei trei mari actori: proiectant, beneficiar și tehnic.

Credeți că lucrurile ar sta altfel dacă executantul ar și proiecta?

Cu siguranță. Așa s-a întâmplat pe lotul IV și V la Poarta Transilvaniei: am avut proiectare și execuție. Noi am proiectat și tot noi am corectat dacă a fost cazul în timp util, iar astfel am reușit să creștem viteza de lucru având proiectantul lângă noi. La Linia Verde, am decopertat strada Grigore Bălan. Pe toți ne impactează, circulăm prin oraș zi de zi, nu avem niciun interes să blocăm o stradă. Când am decopertat însă, am constatat că e o conductă de apă cu diametru mare, sub șosea, care conductă nu e a beneficiarului, adică a Primăriei Bistrița, ci a Aquabis, dar, pentru că Primăria nu s-a pus de acord cu Aquabis, noi ca și constructor – ca să ne urmăm graficul de construcție și să evităm costurile fixe de staționare – ar trebui să ne vedem de lucru și să mergem mai departe într-un cadru punctual strict. Însă dacă noi continuăm lucrările în forma în care sunt pregătite și turnăm asfalt, iar conducta de sub asfalt cedează că e veche, gândiți-vă ce se întâmplă cu acel asfalt. Ca urmare, suntem în blocaj acolo până se pune de acord Aquabis cu Primăria Bistrița. Tot pe Linia Verde, așteptăm demersurile beneficiarului pentru soluția agreată la pavaj. S-a făcut o consultare publică, probabil în urma ei beneficiarul știe ce vrea, dar nu se mai încadrează ca buget. Dacă depășim un anumit procent, trebuie făcută licitație. Gândiți-vă la toată procedura aceasta și la cât timp ar dura.

Ceea ce înseamnă o nouă modificare adusă proiectului. Înțeleg că nu ne puteți spune când terminați de asfaltat Grigore Bălan din moment ce sunt aceste două semne mari de semne de întrebare legate de conductă și pavaj. Ar fi de dorit ca Aquabis să înlocuiască această conductă, nu?

Pentru oamenii implicați în acest proiect și pentru omul de rând care va circula pe acolo este clar că sub asfalt toată rețelistica trebuie refăcută acum. Ar fi o lipsă de respect pentru banul public să torni asfalt și să-l decopertezi în scurt timp.

Dar nu se știa înainte să începeți lucrările pe porțiunea respectivă despre situația aceasta?

Noi preluăm un amplasament odată cu care ar trebui să primim toate schițele pentru rețele subterane. În proiectul nostru, nu am avut tangențe cu această conductă de apă. După ce am săpat și am atras atenția că e o conductă veche, proprietarul conductei, Aquabis, a venit și a zis că e un risc major să se spargă odată cu tasarea straturilor de sub asfalt și clar că trebuie schimbată, ea având durata de viață depășită. Noi ne-am dori să o schimbe ei, dar să ni se creeze front de lucru. În acest moment nu știm dacă și când o vor schimba. Noi mai așteptăm maxim două zile, după care mergem mai departe, acoperim și asfaltăm. Dacă vor decide să înlocuiască acea conductă, lucrările de înlocuire a conductei vor dura o săptămână, iar noi am mai avea nevoie de încă două săptămâni ca să turnăm primul strat de asfalt. Dacă nu schimbă conducta acum și vor apărea probleme, ei nu mai pot interveni, lucrarea fiind în garanție timp de 5 ani. Dacă decid totuși să spargă după ce am asfaltat, atunci dispare garanția noastră. Tot pe General Grigore Bălan a venit o echipă de la Electrica să-și identifice rețelele, iar noi am descoperit pe cealaltă parte altă rețea ruptă, defectă. Trebuie să vină și să facă reparațiile. Vă spun acest lucru ca să înțelegeți de ce lucrurile stau astăzi așa cum le vedeți și de ce, aparent, noi nu lucrăm, deși avem capacitatea să o facem, oamenii și utilajele de care avem nevoie. Repet: dacă am aduce toate utilajele pe care le deținem, am bloca două bulevarde din Bistrița.

Administratorul companiei M.I.S. Grup, Virginia Farcaș, a explicat pentru Timp Online stadiul lucrărilor și pe celelalte șantiere, informații pe care le vom prezenta treptat în zilele următoare.