Câte aparate de fotografiat deține colecționarul Florin Coșoiu. Care este cel mai scump

Florin Coșoiu, ai cărui părinți au fost fotografi, este pasionat de această artă încă din copilărie. ”De mic copil am trăit în universul acesta al fotografiei, în laborator, iar încet-încet am început să le strâng de peste tot unde le-am găsit”, a mărturisit el.

”Eu am o boală: nu vând, iar dacă nu vinzi, strângi. Ieri dimineață m-am dus la Lechința, este târg acolo, și am găsit absolut întâmplător, 9 aparate. Sigur că le-am luat pe toate, printre care și un Contax cu două obiective de excepție. Am mers la prima oră ca să nu le ia alții. Eu bat târgurile și piețele și am reușit să am între 7000 și 1000 de aparate foto. În ultimul timp am început să strâng chiar și aparate digitale care au ieșit din uz. Absolut tot ce am e funcțional”, a spus Florin Coșoiu la vernisajul expoziției foto-documentare ”O clipă pentru eternitate” de la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale.

Pasiunea pentru a șapte artă o are de mic copil pentru că a trăit într-o familie cu ambii părinți fotografi.

”S-a dat o lege în 1949 și au început să se facă buletine la cei care împlineau 14 ani și mergeam cu tata pe sate și făceau acele poze cu colțul alb, câte 4 bucăți, din care două mergeau la Evidența Populației, una rămânea la cel pozat și una la șeful de post care organiza în comună ședințe foto. După ce lumea ieșea de la biserică, toți, cu o perdea în spate, făceau poze. Tata nota pe film 1, 2, 3, etc. și în ordinea respectivă aducea pozele și le preda la șeful de post. Costa 3,75 de lei calupul de 4 poze. Trebuia să pună ștampila pe spate pentru că altfel nu se punea poza în buletin dacă nu se știa cine a făcut fotografia. Era o evidență extraordinară la buletine”, a spus Florin Coșoiu.

Ulterior a devenit el însuși fotograf, atât de studio, cât și de teren.

”Între 1982 și 1989 am pozat pot să zic 90% dintre absolvenții de liceu. Am mai pozat și de 1 Mai, de 23 August, când erau evenimente, meciuri de fotbal, pe Jean Pădureanu, iar în 1983 am făcut prima fotografie color la Bistrița fiicei lui Radu Ichim, Patriciei. Și acum când îl întâlnesc îmi spune cât de mult îi place poza aceea. Știau copiii să pozeze. Acum nu mai au răbdare. În fotografiile vechi apar 10-15-20 de persoane cu ochii deschiși, toate relaxate, iar acum trebuie să faci 100 de poze ca 5 oameni să iasă cu ochii deschiși și să se uite în aceeași direcție. La poză trebuie să te uiți și să te minunezi”, a mai spus el.

În 1992, Florin Coșoiu a renunțat la fotografia pe film și a trecut pe digital, însă recunoaște că a rămas pasionat tot de vechile aparate: ”Strâng aparate și din țară, și din străinătate, unde găsesc unul îl iau. Cel mai vechi pe care îl am este dinainte de 1900 când aparatele erau cu burduf. Pentru frumusețe eu prefer în continuare aparatele clasice la care s-a păstrat perfect inoxul, aveau husele din piele și s-au păstrat și acelea foarte bine, deși au 40, 50 sau 70 de ani. La un moment dat, nemții au inventat cel mai scump aparat din lume, Leica, s-a vândut recent cu 2,3 milioane de euro și proba se făcea prin aruncare din avion. Trebuia să reziste la șocul cu pământul”.

Colecționarul deține un aparat Rolland, fabricat la Berlin, iar un model similar s-a vândut recent cu 7800 de euro la licitație.

”Aparatele sunt scumpe, însă sunt bucuros când văd tinerii au început să colecționeze aparate și viniluri. Le place să asculte muzică pe pick-up și să lucreze clasic. Digitalul nu mai este considerat a șaptea artă. Cei care lucrează pe digital nu mai au voie să participe la expoziții cu poze pe card, numai pe film. Sunt studiouri în țară unde, exact ca și în urmă cu 50-60 de ani, developează filmul, îl pun în aparatul de mărit, în revelator, în baia de stopare, în baia de fixare, o usucă și o prezintă publicului”, a mai spus Florin Coșoiu.

Expoziția cu fotografii de colecție și aparate poate fi văzută la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale până în luna mai.