Sediul Casei de Cultură a Sindicatelor Bistriţa de pe strada Alexandru Odobescu arată ca un pom de Crăciun, împănat cu tot soiul de sigle care mai de care mai kitschoase. Toate sunt dovada că Alexandru Câţcăuan, directorul ei, are multiple preocupări, notate, de altfel, cu mândrie în CV-ul pe care şi l-a publicat în 2009 în cartea „Casa de Cultură a Sindicatelor Bistriţa”, scrisă împreună cu Augustin Pădurean.
De aici aflăm că s-a născut în 23 martie 1954 la Târlişua şi a absolvit, în 1989, Academia de Ştiinţe Politice Bucureşti, celebra „Ştefan Gheorghiu” unde se pregăteau „cadrele de conducere a activităţii de partid, social-politice, economice şi administraţiei de stat”. Şase ani mai târziu, Câţcăuan termina şi Facultatea de Drept Iaşi. Se autointitulează „activist”, însă doar sindical, începând cu 1986. Director al Casei de Cultură a Sindicatelor Bistriţa a fost numit în octombrie 1988, iar de atunci nu l-a mai schimbat nimeni din funcţie, poate şi pentru că sindicaliştii s-au apucat de afaceri, iar mişcările sindicale au cam devenit istorie în România în general, iar Bistriţa-Năsăud în special. Mai nou, ca să-şi justifice existenţa, puţinele sindicate rămase derulează proiecte cu finanţare europeană şi se judecă cu statul. La proteste, niciun lider nu mai adună mai mult de 10-15 oameni.
În 1991, îl regăsim pe Alexandru Câţcăuan şi „coordonator tehnico-administrativ” al Şcolii Postliceale „Carol Davila”, iar din 2004 director al Centrului Bistriţa a Universităţii Ecologice Bucureşti, De altfel, de pe urma acestei funcţii el s-a ales, drept bonus probabil, şi cu titlul de master în Drept intern şi internaţional al mediului, titlu pe care l-a obţinut în 2007 de la Universitatea Ecologică Bucureşti.
În CV, Alexandru Câţcăuan îşi trece colaborări la publicaţiile „Revista ilustrată”, „Mişcarea literară”, „Conexiuni”, „Glasul pământului”, 
„Mesagerul de Bistriţa-Năsăud” şi „Răsunetul”, ceea ce ar justifica, probabil, obţinerea legitimaţiei de membru în Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (UZP). În fapt, pentru că l-a primit în rândurile ei, UZP s-a ales cu un spaţiu în clădirea administrată de Câţcăuan, aşa cum demonstrează sigla pusă la intrarea în imobil, pe stânga. Pe de altă parte, să nu uităm că UZP e condusă, la Bistriţa, de Emil Dreptate care, în 2009, potrivit cărţii citate mai sus, făcea parte din Consiliul de Administraţie al Casei de Cultură a Sindicatelor Bistriţa în calitatea sa de „preşedinte executiv al Cenaclului literar George Coşbuc”. Aşadar, un mic troc între prieteni!
Totuşi, să nu uităm că imobilul pe care Alexandru Câţcăuan şi-a plasat la loc vizibil toate afacerile, mai mult sau mai puţin legale, nu-i aparţine în fapt. Până în 1912, a fost gimnaziu de fete, în timpul războiului era folosită de armata maghiară pentru „secţia de bolnavi gravi”, iar după 1918 a fost utilizată de Armata Română ca şi cerc cultural. În timpul restaurării dominaţiei maghiare era cazinou (1940-1944), apoi casă a armatei, apoi centru de documentare medicală. Abia în 1966a trecut în administrarea Consiliului Raional al Sindicatelor, iar din 1968 în proprietatea Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR).
Având în vedere că toată familia Câţcăuan şi-a găsit de lucru sub acoperişul acestei clădiri, s-ar zice că, de fapt, casa îi aparţine. În acelaşi volum „Casa de Cultură a Sindicatelor Bistriţa”, găsim informaţia potrivit căreia directorul e căsătorit cu Magda Livia Câţcăuan, asistentă medicală, implicată în afacerile cu Şcoala Postliceală „Carol Davila”, şi că are un singur fiu, Alexandru, „referent la Casa de Cultură a Sindicatelor Bistriţa”, absolvent al Facultăţii de Drept şi de Contabilitate şi Informatică de Gestiune.
Potrivit cărţii, în Casa de Cultură a Sindicatelor Bistriţa se află o sală de spectacole cu 200 de locuri, o sală de coregrafie, o bibliotecă cu 14.000 de volume, şase săli de curs, patru birouri administrative (director, secretariat, contabilitate, casierie), două birouri pentru CSDR şi Cartel Alfa, un birou pentru CAR, unul pentru Centrul Teritorial Antidrog şi o magazie.
Cristiana Sabău
Fraților, ați prins și voi un subiect „tare” și o țineți tot cu asta…. Se vede și nivelul vostru „profesional”. Tare îmi miroase a răfuială personala… Sau o fi asa mare sindrofie Uniunea ziariștilor din metropola Bistrița…. „cineva” e foarte ofuscat în toată povestea asta. O fi vreun mare ziarist…. Și el membru în aceeași uniune… Ha ha ha…. mereu complexat, singur, căruia în fata toată lumea ii zâmbește și când întoarce spatele……… Lăsați-o balta
Nu înţeleg de ce vorbiţi la plural, dacă aveţi ceva să-mi spuneţi mie, scrieţi cu nume şi prenume aşa cum scriu şi eu. Altfel, dovediţi că sunteţi o complexat/ă mai mare decât spuneţi că aş fi eu.
Pe de altă parte, chiar credeţi că îmi doresc să ader la un grup condus de ED?
Cristiana ai uitat date si afaceri din cadrul Casei de Cultură a Sindicatelor Bistriţa, perioda 1997 si ma refer la videoteca ce functiona in incinta acesteia. Avea public larg chiar daca uneori rulau si filme mai putin adecvate minorilor. Poate era considerata educatie sexuala, si noi din acea perioada fiind mai prostuti ne gandeam ca sunt filme pentru adulti.
Cristiana, am știut ca ești dusă, dar nu în acest hal.
Din nefericire pentru dumneavoastră şi din fericire pentru mine n-am fost niciodată „dusă” la Ştefan Gheorghiu 🙂
Ii fi tu asa mare ziaristă ca nu mai încape nimeni de tine….
A rămas săracuța tot la vârsta la care în care ii considera proști pe toți din jurul ei, numai ea e deșteaptă….. Ha ha ha
Misu, Alia, Bogdan, Krn, sunteţi una şi aceeaşi persoană şi scrieţi cu mai multe pseudonime ca să păreţi mai mulţi. Tehnici securiste. Încă mai credeţi în ele? Chiar nu ştiţi că trăim în altă epocă în care vedem IP-uri şi ştim exact cine sunteţi? S-a dus perioada când scriaţi delaţiuni pe coli pe care le predaţi, strategic, la servicii.
Este omul care in 5 luni si-a ridicat o casa mare, mare + la fecior bar + 2 masini in 2 luni +++ multe altele pe care nu le poate justifica…. altii pot si altii niciodata. Vreau sa ne dea reteta succeslui si noua muritorilor de rand. Domnilor directori ca sunteti multi, pentru acei elevi prostiti de d-ul jurist Catcauan si d-na doctor sociolog Carmen Muscan, dar si de altii implicati, nu uitati ca: vorbesc eu. Daca stau si ma uit bine imi ajunge pana la sani juristul director Catcauan, mic si totusi mai destept decat toti doctorii care ne predau, profesori mintiti cu 12 lei ora. Va dati seama cine ne conduce destinele elevilor, sau mai bine zis de cand isi bat joc ??
Mă distrează apelativele acordate directorilor de la Carol Davila (d-l jurist, recte d-na dr. sociolog). Meritele lor că au făcut o şcoală..oricât de renumită sau obscură ar fi ea. Nu e aşa, domnoşoara incapabilă de un amărât de bacalaureat până în pragul vârstei de 30 de ani Ancuţa Cârcu?!
Stimabila Anca Carcu, este plin paragraful cu truda creionat de d-voastra de greseli. Sunteti etalonul aspirantului la pozitie sociala prin politica. Incult, agramat si BAC-ul neluat. Remarca cu sanii nu isi are locul, si cristinuta trebuia sa sterga mesajul pentru a nu jigni demnitatea nimanui.
Usor, d-le Calin, e mai important pt dvs. de unde o spun sau ce spun? Repet, se zice din batrani: si mic si afurisit… Asa cum m-ati descris dvs. va rog sa ma urmariti pana la capat sa vedeti ce face o femeie fara bac, inculta si agramata dupa cum precizati.
Da, eu nu am bacul, am recunoscut public si imi asum. Intrebati scolitii de care si dvs. scriati daca isi asuma ceva? Intrebati domnule Branza daca recunosc ca isi bat joc de elevi?
deja e prea mult. se spune ca nu e prost cel ce cere…….. da intr-un fel va dau dreptate dsoara Circu ,dar si accentuez dar faceti ceva ,ceva care sa aiba si un rezultat care sa se vada. pun pariu pe ce vreti ca totul va fi poveste\povesti fara nici un rezultat. sint sigur de asta. si aceasta scoala va functiona in continuare si la anu si la multi ani ,si o sa dea asistenti pe banda care o sa ne trateze asa cum ne trateaza astia din spital acum.
Succint: probabil origine sanatoasa, studii de „specialitate” St. Gheorghiu, studii postrevulotionare ca tot omu’ daca tot îs pe gratis, inscrierea cu orice pret in tot felul de comitzii si comitete ca nu stii de unde sare iepurele, cam acesta observ a fi portretul omului de succes, in acest caz dl Citcauan.
Mereu se vorbeste in acest ziar despre cat de stramba este societatea noastra si citind sau luand parte la discutii, ai impresia ca se va indrepta dar imediat apare un nou simptom. Oare se va termina vreodata?