Ce-ar fi să furăm cu toţii mai puţin sau deloc?

Sinceră să fiu m-am săturat până peste cap de hoţiile din presa locală care funcţionează în felul următor: eu fac nişte fotografii pe care le postez fie la ştiri, fie pe Facebook, unii le iau folosind copy-paste, le postează pe blogurile lor sau pe paginile lor de Facebook, după care alte ziare le copiază şi le utilizează ca şi cum le aparţin. Spre ruşinea lor, nu menţionează sursa nici primii, nici ultimii. Dacă au găsit fotografia pe net, e ca şi cum cum au găsit un portofel cu bani pe stradă. De ce să-l mai restituie? Pot cheltui tot. Prea puţini ştiu că, în România, chiar dacă nu e aplicată des, există o lege prin care eşti pedepsit dacă ţi-ai însuşit bunul altuia chiar şi atunci când l-ai găsit. Dacă e valabilă regula în cazul unui biet portofel cu trei lei sau a unui telefon pierdut, de ce nu ar fi valabilă şi în cazul unei fotografii bune pe care o faci după ce ai făcut investiţii serioase în tehnică, începând cu aparatul, continuând cu obiectivele şi aşa mai departe. Nu cumva o fotografie făcută cu toate aceste investiţii e proprietatea ta? Nu cumva cine o ia fără să îţi ceară voie e un hoţ?

Da, ştiu, există programe prin care ne putem trece numele pe poze, programe prin care putem interzice copierea unor texte de pe site. Sunt nenumărate mijloace tehnice de a ne apăra de hoţi. Dar ruşinea, oare ea unde mai e? Nu ar trebui ca ea să fie primul paznic care ne împiedică să luăm ce e al altuia? Întreb acest lucru fiindcă nu vorbim de hoţii de buzunare care bat străzile din copilărie, lăsaţi în voia sorţii de părinţii lor, fără educaţie, fără valori. Vorbim de altă categorie de hoţi care dă lecţii de moralitate pe la televizoare şi prin ziare, care împarte lumea în buni şi în răi, care se erijează în câine de pază al democraţiei. Pentru această categorie, a aşa-zişilor jurnalişti, în realitate hoţi de poze, ar trebui să existe aceleaşi reguli de funcţionare ca şi pentru societate în general? Dacă furi, ar trebui să fii pedepsit, dacă nu de legi (pentru că politicienii au avut mare grijă să nu facă legi pentru presă şi să lase o adevărată jungă în mass-media) măcar de opinia publică. Oamenii merită să afle că unii muncesc şi alţii fură.

Ştiu că, din nou, se va considera că am scos sabia în luptă cu toată lumea, dar îmi asum acest risc. Pot dovedi că sunt autorul a numeroase fotografii pe care le copiază cu nesimţire cel puţin două ziare online locale sub diferite pretexte. Unii se folosesc de faptul că, pe vremuri, am lucrat sporadic folosind tehnica mea şi pentru publicaţiile respective, deşi nu deţin niciun act prin care să arate că am cedat dreptul de folosire a fotografiilor pentru ziarul respectiv, alţii nu au nevoie de niciun alt pretext decât acela că vor „marfă” de calitate ca să poată vinde (a se citi să aibă cât mai mulţi cititori, să se laude cu trafic mare şi să păcălească agenţii economici să-şi facă reclamă la ei), ambele scuze pentru furt.

Da, întotdeauna există scuze pentru furt. Săracii fură pentru că le e foame, drogaţii pentru că sunt dependenţi, fiecare are o scuză. Dar să-mi spună şi mie cineva, restul ce ar trebui să facem? Să stăm pe margine şi să ne uităm la cum se îndoapă alţii hulpavi şi eventual să le dăm like la finalul materialelor ilustrate cu pozele noastre, fericiţi că se laudă cu ce au furat de la noi? Ce îi împiedică pe alţii să-şi cumpere aparate mai bune ca ale noastre, să plătească fotografi capabili, să fie mai rapizi şi mai buni decât noi? Ce îi împiedică să meargă la eveniment, să stea în soare, în ploaie, să trudească pentru fiecare fotografie pe care o postează pe site-urile lor? Lenea, neştiinţa, neputinţa? Ce îi împiedică pe politicieni să-şi angajeze echipe de campanie, să le plătească şi să se folosească apoi de munca lor? Ştiu, e foarte comod să stai acasă, în fotoliu, să deschizi un site cu fotografii clare, să copiezi şi să muţi orice la tine. E foarte uşor să furi, dar e atât de ruşinos şi de penibil încât mi-e greu să termin această frază de ruşinea celor care fură.

Veţi spune că sunt diverse căi să lupţi împotriva hoţilor, să-i reclami la Poliţie, să îi dai în judecată, să te păzeşti mai bine. Toate necesită mult timp şi multă energie consumată într-o ţară în care dreptatea umblă cu capul spart.

În loc să fac toate acestea, le atrag atenţia politicienilor care iau poze de pe Timp Online şi le postează pe blogurile sau conturile lor de Facebook, fără acordul nostru şi fără să menţioneze sursa, că tot hoţi se numesc şi ei, iar lucrătorilor din presă, că jurnalişti nu le pot spune, care iau poze furate de politicieni de la noi, că sunt hoţii hoţilor. Şi le mai spun doar atât şi unora, şi altora: să vă fie ruşine!

Cristiana Sabău