Ideea de bază a proiectului pilot de bike sharing ”Free Cycle” se referă la închirierea unei biciclete pentru o perioadă de timp, ”astfel având posibilitatea unei plimbări şi vizitarea oraşului şi a împrejurimilor”.
”Proiectul doreşte să ofere locuitorilor şi turiştilor posibilitatea de a renunţa la maşini pentru a utiliza bicicleta, având un impact pozitiv atât asupra mediului înconjurător, dar şi asupra sănătăţii oamenilor. Proiectul este format dintr-o staţie căreia i se adaugă 21 de standuri pentru eliberarea bicicletelor, dar şi pentru depozitarea lor. Conceptul proiectului este reprezentat de logo-ul oraşului Bistriţa, staţia şi standurile fiind realizate astfel încât să accentueze identitatea locală. Staţia este formată dintr-o hartă, unde cetăţenii vor avea posibilitatea de a analiza obiective turistice importante din oraş dar şi de a-şi creea trasee pe care le pot parcurge cu bicicletele prin oraş. Staţia va dispune şi de un spaţiu de odihnă, unde se pot relaxa. O laterală a staţiei va fi realizată dintr-un perete verde, în care vor fi inserate literele volumetrice ”Free Cycle”, toate acestea pentru a accentua conceptul de oraş verde, oraş ecologic. Culoarea dominantă a întregului proiect va fi verde, căreia i se vor adăuga griul, culoarea tablei cu care va fi realizată staţia şi standurile bicicletelor, dar şi culoarea lemnului natural, cu care va fi scris numele oraşului, Bistriţa. Bicicletele urmează aceeaşi linie ca staţia şi standurile, vor avea o forma simplă care, alături de culoarea verde în care vor fi pictate, vor permite identificarea lor cu uşurinţă, aspecte la care contribuie şi însemnele ”Free Cycle” şi ale Primăriei Bistriţa. Astfel de proiecte funcţionează în multe oraşe din Europa şi apreciem că ar putea funcţiona cu succes şi în municipiul nostru, într-o perioadă nu foarte îndepărtată”, este descrierea proiectului.
Proiectul prevede că staţia va fi în Parcul Municipal, de unde se vor putea închiria gratuit biciclete pentru un circuit ciclist de agrement până în Pădurea Schulerwald şi nu numai.
”Free Cycle” ar putea fi demarat eventual după realizarea unor trasee pentru biciclişti.
Reamintim că municipalitatea a solicitat realizarea serviciilor de proiectare pentru obiectivul ”Amenajare piste de ciclişti în municipiul Bistriţa – etapa I”, în vederea depunerii unui proiect pe fonduri europene, prin POR 2014-2020. Se doreşte ca reţeaua de piste să aibă o lungime de circa 17 km, pe 24 de străzi şi bulevarde: Calea Moldovei (1,2 km), 1 Decembrie (700 m), Republicii (972 m), Gării (550 m), Tărpiului (560 m), Independenţei (1,1 km), Libertăţii (841 m), Valeriu Branişte (266 m), Împăratu Traian (1 km), Ghinzii (1,1 km), Gh. Pop de Băseşti (380 m), Panait Cerna (196 m), Tudor Vladimirescu (825 m), Avram Iancu (692 m), CR Vivu (834 m), Codrişor (717 m), Alexandru Odobescu (307 m), Ioan Raţiu (215 m), Simion Bărnuţiu (476 m), Petru Maior (1,1 km), Ion Slavici (205 m), Crinilor (186 m), Aleea Sălciilor (656 m), Subcetate (1,8 km).
De exemplu, la Strasbourg exista un sistem de inchiriat a bicicletelor comunitare. In tot orasul sunt cateva puncte de unde poti sa iei bicicleta ca apoi sa o lasi in unul din centrele de ”colectare”/distribuire. Am stat o saptamana la Strasbourg, acolo am vazut punctul central unde puteau sa fie distribuite undeva la 500 de biciclete. Prin cartierele indepartate ale orasului am mai vazut astfel de puncte, dar mult mai reduse ca dimensiune. Personal nu imi place acest tip de abordare, mobilitatea oamenilor este limitata atunci cand bicicleta-i conditionata de un punct fix de colectare. Prefer sistemul intalnit la Paris, Strasbourg, Viena, Luxembourg sau prin alte parti unde exista o abordare similara. In oras sa fie parcari pentru bicicletele comunitare din 500 in 500 de metri, la Paris cred ca distanta-i mai mica intre punctele unde poti sa-ti lasi bicicleta imprumutata. Avantajul unei astfel de sistem, unde poti sa-ti lasi bicicleta in zeci de puncte, sta in mai multa independenta si o oarecare rutina cotidiana in obiceiurile oamenilor din oras. Am fost gazduit la Paris de un inginer ce lucreaza la Renault, m-a impresionat faptul ca pentru un an a fost in Africa cu bicicleta. El pleaca de acasa pe jos pana la prima statie cu bicicleta comunitare, de acolo pedaleaza pana la o gara de unde ia un tren pana la fabrica Renault din vestul Parisului. Bruxelles, find cumva tot un deal si o vale, are o problema in distribuirea egala a bicicletelor pe toata suprafata orasului. Oamenii prefera sa coboare de pe dealuri cu bicicleta si sa o lase undeva in centru, in fiecare zi o sa vezi o masina ce ridica bicicletele din partea de jos a orasului pentru a le lasa undeva la punctele goale din partea opusa. Municipalitatea din Bruxelles a inceput sa acorde o reducere pentru cei care vin cu martoaga pana in varful dealului, dar nu-i atat de usor sa impingi un mormam de fiare pe o panta inclinata. Dezavantajul bicicletelor comunitare consta in greutatea lor, costul ridicat de achizitie ( cauciucuri performante, dinam in butuc, frana hidraulica si alte componente scumpe), numarul mare de parcari pentru a asigura un flux permanent, costurile de intretinere, prețul scăzut al abonamentului anual (30 de euro). În sfârșit, abordarea viabilă pe care o văd în multe orașe e aceasta:
http://www.perdevara.info/2014/05/atelier-de-reparat-toacle-la-roma-pe.html