Peste 14.000 de semnături s-au strâns online pentru a împiedica desființarea Centrelor de Resurse și Asistență Educațională, prevăzută de noul proiect de lege a Educației. Angajații CJRAE Bistrița-Năsăud – 58 la număr – s-au alăturat și ei demersului considerând că instituția în care lucrează ”are un rol complex, și nu se rezumă doar la a fi angajatorul profesorilor consilieri școlari și profesorilor logopezi”.
”O primă problemă pe care o ridică desființarea CJRAE este cea financiară. Deși articolul 19 (8) stipulează că în fiecare unitate de învăţământ se va asigura funcționarea și dotarea corespunzătoare a cel puțin unui compartiment de asistență psihopedagogică, a unei camere resursă pentru educație specială, ne exprimăm rezerva privind posibilitatea susținerii financiare a acestui demers. Înființarea de posturi de profesor consilier școlar și profesor logoped în fiecare unitate de învățământ presupune triplarea numărului de specialiști, pe de o parte, și dotarea cabinetelor, pe de altă parte. Această poziție este justificată de faptul că, până în prezent, domeniul educație a obținut sub 3% din PIB, iar în ultimii 10 ani, la nivelul CJRAE, înființarea de noi posturi a fost aprobată în foarte rare ocazii. Ultimele dotări finanțate de către Ministerul Educației au avut loc în anul 2006, an în care au fost create cabinetele de asistență psihopedagogică și de logopedie.
A doua problemă care apare ca urmare a desființării CJRAE este una funcțională. Prin structura sa, CJRAE cuprinde compartimentele CJAP și CLI, cu rol de monitorizare, coordonare și oferire de servicii de consiliere educațională și logopedie elevilor din mediul rural din cadrul unităților de învățământ în care nu există cabinete de asistență psihopedagogică. În contextul noului proiect de lege, conform articolului 95 (4), toţi specialiştii CJRAE îşi vor desfăşura activitatea în compartimente nou înfiinţate în (parte dintre) unităţile şcolare. Conform declarațiilor conducerii Ministerului Educației, posibilitatea existenței unui consilier școlar în fiecare unitate de învățământ se va realiza treptat, până în 2027. Având în vedere că, în acest moment, în România există cca. 2600 de norme de profesori consilieri școlari, aceștia, potrivit noii legi a educației, își vor desfășura activitatea în 2600 de unități de învățământ (majoritatea din mediul urban) din cele cca. 6400 de unități de învățământ de stat existente. În consecință, preșcolarii și elevii din 3800 unități de învățământ din România NU vor beneficia de asistență psihopedagogică și consiliere de specialitate. Din păcate, cei mai afectați elevi vor fi cei din şcolile din mediul rural, în care nu vor funcționa cabinete de specialitate, acești elevi nu vor mai avea acces la serviciile de consiliere și logopedie, creând astfel o discrepanţă majoră între mediul urban şi mediul rural, în ceea ce priveşte accesul la o educaţie de calitate. În contextul acesta, se naște întrebarea: mai putem vorbi, oare, de incluziunea tuturor copiilor?
A treia problemă legată de desființarea CJRAE este, de asemenea, financiară. În unitățile de învățământ mici, aflate în situația reducerii efectivelor de elevi, profesorul consilier școlar este privit de către director (angajator) ca fiind dispensabil, urmând, în consecință, restrângerea de activitate. În acest context, copiii/elevii din aceste unități nu vor mai beneficia de servicii de asistență psihopedagogică. În prezent, în cazuri similare, postul profesorului consilier școlar este reorganizat la nivelul CJRAE, astfel încât să acopere nevoile beneficiarilor direcți din fiecare județ.
A patra problemă care survine în urma desființării CJRAE este legată de organizarea educației incluzive. Articolul 23 (7) prevede ca integrarea școlară a copiilor cu cerințe educaționale speciale să se realizeze la începutul fiecărui an școlar, de către specialiștii din cadrul compartimentului de asistență psihopedagogică. Ne întrebăm cum se va desfășura acest proces în cazul unităților de învățământ unde nu funcționează și nici nu va funcționa acest compartiment, cel puțin până în 2027, în condițiile în care, în prezent, CJRAE asigură, imparțial și corect evaluarea, orientarea și integrarea școlară a tuturor copiilor/elevilor, prin Serviciul de evaluare și orientare școlară și profesională și Comisia de orientare școlară și profesională – comisie formată din specialiști din mai multe instituții ale statului.
A cincea problemă care se va ivi odată cu desființarea CJRAE și încheierea contractului de muncă a profesorului consilier școlar la unitatea de învățământ este legată de etică și profesionalism. Conform standardelor de etică, care ghidează profesia de consilier școlar, se recomandă evitarea exercitării dublului rol. Relația pe care profesorul consilier școlar trebuie să o aibă cu directorul școlii este de colaborare și nu de subordonare. Problemele școlii trebuie tratate de către director și consilier școlar din poziție de colaborare și nu de subordonare, aplicând principiile descentralizării, promovate de proiectul România Educată.
Considerăm că desființarea CJRAE, conform articolele 95 (1) și 98 (2), nu este un demers în favoarea elevului, întrucât rețeaua de specialiști, infrastructura și posibilitățile de dezvoltare a serviciilor de consiliere psihopedagogică și de logopedie vor crește semnificativ, din punct de vedere calitativ și cantitativ, doar în actuala structură organizațională. Așadar, se ridică întrebarea cui folosește desființarea CJRAE?”, au transmis printr-o scrisoare deschisă reprezentanții personalului didactic din CJRAE prezenți la Dezbaterea „Rolul consilierului școlar în noua arhitectură educațională”
Petiția online poate fi semnată AICI.
Dar cui foloseste acest centru? Asta e adevarata intrebare. Niste persoane angajate de partide politice care fac ce? Educatia e la pamant.
Se vede treaba că acestă lege a fost scrisă de ONG-uri, aici copii nu contează, se urmărește ca aceste servicii să fie externalizate unor particulari total nepregătiți. Se urmărește clar distrugerea învățămîntului special, integrarea forțată a copiilor cu CES în învățământul de masă ceea ce ar bulversa total tot sistemul. Din acest ghiveci de lege au de cîștigat doar niște entități private iar elevii au doar de pierdut.
Daca sunteti asa de priceputi o sa se bata particularii sa va angajeze.De ce va sperie asa de tare angajarea in mediul privat? Ca grija de copii e ultima care va framanta.
Nu sunt bani pt a susține acest program.
Normal ca nu sunt, din moment ce educația din România beneficiază de doar 3% din PIB, iar in alte tari procentul alocat este dublu (6%).
Întrebarea este dacă dorim sa mărim taxele, de exemplu sa plătim taxe de înmatriculare care dublează pretul mașinii, sau taxe pe moșteniri de 30% din valoarea apartamentului moștenit.
Ești nevoit sa vinzi apartamentul cu 3 camere moștenit, cumperi unul cu doua camere si diferența de bani o dai la stat.
Ce ne dorim nou de fapt?
Educație ca-n Danemarca, dar nu suntem dispuși sa plătim taxe ca-n Danemarca.
Acest colectiv de specialiști trebuie să aparțină Inspectoratului Școlar și nu de Consiliului Județean cum a fost până acuma.
Dar din cei 58 câți sunt specialiști care lucrează cu elevii și câți sunt alte categorii, care nu lucrează cu elevii (contabili, resurse umane, directori etc)?
Pentru un serviciu la stat se plătește numai un angajat plus impozite dar pentru același serviciu la privat se plătește angajatul, impozite plus lăcomia patronului deci dublu sau chiar triplu.
Ce tot povestim?Azi ,maine,o sa ramana un sfert din angajatii de la stat,salariile nu vor depasi o suma cu care sa se supravietuiasca,pensiile la fel.Cat va produce tara ,atat se va da!!Nici dracu nu o sa mai dea bani imprumut ca sa se lafaie unii!!
Dacă o să rămână numai un sfert din bugetari o să rămână numai securitatea și justiția că se ăștia nimeni nu are curajul să se ia, o să mergi la medicul de familie în Germania și o să te internezi în spital în Franța.
Ăsta e noul trend în propaganda sistemului să bagi ură între bugetari și privați.
Hai sa ramana si medicii…Dar mugetarii puturosi si inchipuiti ca tine ,la munca .
Nici o speranta de mai bine pentru învătământul românesc. Prima problemă majoră a proiectelor de lege privind educatia este aceea că procesul în sine de elaborare, e profund greșit, fiind făcut din birou, fără analize serioase, cu și de către un grup monocolor de autori care nu include specialiști în domeniul educației sau ai altor științe sociale, fără consultarea principalilor actori din sistem- cei care ar trebui să implementeze aceste legi.
Un prim aspect este cel al subfinantării învătământului. Potrivit proiectelor de lege, pe zona de educaţie preuniversitară, se prevede alocarea suplimentară de fonduri ar fi de 11 mld. de lei în 2023 şi astfel s-ar ajunge la 3,5-4% din PIB alocat educaţiei. Si asta cu toate ca din 2011 este în vigoare legea de a aloca 6% din PIB pentru educaţie. Anual, legea este însă fentată de guverne, prin diferite tertipuri juridice. În 2022, de exemplu, bugetul Ministerului Sănătăţii a fost de 32 de miliarde de lei, adică aproximativ 3% din PIB, la jumătate faţă de cât ar fi trebuit să fie alocarea. Asadar, proiectul de lege nu prevede alocarea de 6% din PIB pentru educaţie nici în anul 2023. Ba mai mult, creşterea prevăzută pentru sistemul educaţional preuniversitar este de 11 mld. de lei anul viitor, dar din care 5 miliarde de lei vor merge către salariile profesorilor.
Nici in învătământul superior lucrurile nu stau mai bine, deoarece grosul bugetului unei universități este cheltuit pe salarii.
Profesorul Marian Preda, rectorul Universității din București, a declarat despre proiectul Legii învățământului superior că„Universitatea din București nu poate susține un proiect de lege care nu are o viziune privind promovarea învățământului de calitate și a cercetării fundamentale și perpetuează sistemul inechitabil de finanțare a universităților”:
„Au Medicina sau Politehnica de 2,6 ori mai mulți salariați decât UB? Bineînțeles că nu, nici pe departe. Apoi se va spune că dau banii pe cheltuieli pentru laboratoare; la noi, la UB, Biologia, Chimia, Fizica, Informatica, Geologia au enorm de multe laboratoare, cel puțin la fel de multe ca fiecare dintre cele două universități privilegiate de sistemul de finanțare. Universitățile de medicină nu au conduceri de instituții din domeniul educației, dar au un excelent lobby la nivel național și au reprezentanți de marcă în Parlament și în Guvern care le asigură susținerea. De exemplu, de anul trecut finanțarea rezidenților, care în mod normal sunt stagiari in spitale, unde petrec 90% din activitate, a intrat în bugetul educației și al universităților de medicină. Cum „plăcinta” bugetară a educației este comună, acest lucru a fost un mare avantaj pentru ei și un dezavantaj pentru ceilalți.”
Marian Preda mai spunea că o priorritate este cercetarea stiintifică din Universităti: „Nu putem să rămânem în mediocritate, fără universități în top 500 mondial iar pentru asta trebuie să finanțăm masiv cercetarea și, în special, cercetarea fundamentală. Și am mai solicitat un capitol distinct cu un angajament clar pentru sprijin public pentru internaționalizare, un domeniu extrem de important pentru noi.”
(vezi: https://www.cotidianul.ro/rectorul-universitatii-bucuresti-le-da-o-palma/)