(FOTO) În Sâmbăta lui Lazăr, care precede Duminica Floriilor, în mai multe localităţi din Bistriţa-Năsăud oamenii duc la cimitir sălcii pe care le pun pe morminte şi îi pomenesc pe cei plecaţi mai devreme dintre noi, rugându-se totodată pentru viaţa veşnică. Cu toţii au grijă ca, înainte de această zi, să cureţe mormintele.
Sâmbătă, la poarta cimitirului se face un parastas comun de pomenire a tuturor morţilor. Apoi, familiile, care doresc, cheamă preotul la morminte pentru un alt parastas individual.
Sărbătorită de credincioşi cu o zi înainte de Florii, Sâmbătă lui Lazăr aminteşte de minunea pe care a făcut-o Hristos înainte de patima Sa mântuitoare: l-a inviat pe Lazăr la patru zile de la moarte.Teologii spun că este considerată cea mai mare minune a Sa, iar în acelaşi timp reprezintă şi garanţia învierii noastre. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.
Sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate. Prin tradiţie, în Sâmbăta lui Lazăr, gospodinele pregătesc plăcinte şi le dau de pomană. La sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morţii, care aşteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ. Despre Lazăr circulă mai multe legende, fiecare regiune având specificul ei. În una dintre acestea, Lazăr moare după ce a poftit la nişte plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea.
Sfințirea sălciilor se face în Duminica Floriilor. Oamenii duc ramurile de salcie acasă, le pun la icoane şi le păstrează până anul viitor. Se spune că salcia de la Florii are puterea să alunge vremea grea, aşa că, în caz de ploi torenţiale, grindină, tunete etc., se aprinde ramura de salcie şi se lasă să ardă puţin.
Salcia înlocuieşte de fapt ramurile de finic cu care locuitorii Ierusalimului l-au întâmpinat pe Domnul Iisus Hristos.
Adaugă comentariu