Angajații Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Bistrița-Năsăud – 58 la număr – riscă să nu își primească salariile pentru luna august și au temeri legate de locurile lor de muncă. Aceasta după ce în luna mai a acestui an a apărut un ordin al Ministerului Educației prin care era limitat numărul de consilieri școlari și logopezi din instituție.
În fapt, de atunjci CJRAE are aprobate 58 de posturi și finanțate 53.
”Pentru lunile iunie și iulie au fost deblocate statele de plată pentru a fi plătiți toți angajații – 58 de persoane de la noi – și toată lumea și-a primit salariile. Acum, pentru luna august, ne-am trezit din nou cu bani pentru 53 de norme. Am sesizat ISJ, s-au trimis adrese la Minister, iar acum s-au reluat discuțiile așa încât pentru luna august, fiind lună de concedii, toți angajații CJRAE să-și primească salariile. Din păcate, nu știm însă ce se va întâmpla începând cu această lună, septembrie. În baza acelui ordin, ar trebui să dăm afară 5 oameni”, a spus Luciana Sidor.
La CJRAE Bistrița-Năsăud lucrează 53 de cadre didactice, un director și patru cadre didactice auxiliare.
”Acel ordin care nu a apărut în Monitorul Oficial și care ne-a blocat oarecum și ne-a dat atâtea bătăi de cap se referă la limitarea numărului de personal didactic de predare, consilieri școlari și logopezi. Consilieri școlari sunt 40, iar logopezi 13. Aceste 53 de persoane sunt vizate de reducerea de norme. Ar însemna să se facă o restrângere de activitate, ceea ce e imposibil. Noi încă lucrăm cu 800 de elevi sau 400 de preșcolari la un consilier școlar. Nu s-au aplicat noile prevederi legale care stipulează că revine unui consilier școlar 500 de elevi sau 300 de preșcolari. De aceea încă suntem nedumeriți de ce se întâmplă lucrul acesta, iar Ministerul nu retrage acel ordin care discriminează și totodată ne pune în imposibilitatea de a plăti salariații. Nu am plătit pe nimeni pentru luna august ”, a spus ea.
Dacă nu vor fi virați banii pentru salariile tuturor celor 58 de angajați, Luciana Sidor susține că angajații CJRAE se vor adresa instanței de judecată.
”Nu vom plăti salariile nimănui. Avem bani pentru 53, dar este foarte greu să alegem cui dăm și cui nu sau dacă să dăm numai o parte. Nu ne-am gândit deocamdată la asta pentru noi sperăm să se rezolve până vineri”, a spus ea.
Potrivit legii, chiar dacă s-ar aplica restrângerea de activitate în cazul celor cinci, aceasta se poate face doar din luna februarie pentru ca cel aflat în această situație să aplice pentru alt post în învățământ: ”Nu știu ce va fi pentru că posturile sunt ocupate, un consilier școlar nu poate lucra decât în CJRAE, în școlile speciale lucrează psihopedagogi. Nu există post ce să i se dea în schimb unui consilier școlar”.
Pe de altă parte, o altă problemă este și aceea că, deocamdată, nu este reglementat nici accesul consilierului școlar în școli.
”Elaborăm proceduri în CJRAE cu sprijinul Ministerului. Până pe data de 14 septembrie le vom transmite ISJ și în școli. Am avut câțiva colegi care mi-au spus că nu sunt cuprinși în programul școlilor, că nu li se permite să intre nici la clasă, nici să ia copiulul la cabinet fiindcă nu e voie să îl iei din clasă. Nu este ok. Nu există în ghiduri reglementări clare, dar așa cum profesorul itinerant poate lua un copil sau doi din clasă și să lucreze, așa poate și consilierul și logopedul să lucreze cu copiii pe care îi are depistați și cu care terapie logopedică sau consiliere psihopedagogică”, a mai spus ea.
Întrucât este interzis accesul în școală al părinților, consilierea acestora se va face online, a decis șefa CJRAE Bistrița-Năsăud.
Vai Doamne că mulți mai sunt! Comitete și comiții, angajati care nu știu nici ei pea bine ce fac, d-apoi așa zișii beneficiari.
Am trei copii toți au absolvit școli din Bistrița, dar de consiliul ăsta n-am mai auzit până acum. Și cred că din martie au rupt jugul, atâta de mult or fi lucrat.
Doamnă, din ignoranță nu ati auzit! Ar trebui sa va revizuiti sursele de informare! Sa va fie rușine, ca vorbiti despre ce „credeți ‘ și nu despre ce știți! Si eu pot sa cred ceva despre dvs, dar nu spun ce…
Doamna Lucica Dragan atâta mi-e de rușine de nerusinarea unora ca dvs. si nu glumesc. Intr-o țara cu atâția copii cu probleme comportamentale, cu atâția copii abuzați sau abandonați, cu atâtia copii amărâți, le plângem de milă celor care sunt plătiți să se ocupe de ei și nu o fac?
Care e rezultatul muncii lor, ce fac instituțiile si angajații plătiți tocmai să combată și sa diminueze astfel de probleme majore ale societații?
Ca să ies din ignoranță, spuneți-mi un lucru concret, unul singur, făcut de aceast consiliu, comitet sau cum s-o numi. Un lucru, nu povești si teorie.
Doamna Delia nu este vorba de niciun consiliu… este vorba despre un consilier scolar! Nu îi știți nici măcar denumirea, nu știți ce rol are, nu știți ce atribuții are… cu toate acestea vă susțineți punctul de vedere personal … vă sugerez să citiți toate comentariile de mai jos pentru a vă clarifica cel puțin ”un lucru concret, unul singur, făcut de acest consiliu” – poate așa vă mai îmbogățiți cunoștințele…
Doamnă, dacă doriți exemple de fapte ale acestor specialiști, nu trebuie să-i întrebați pe dânșii, ci să mergeți puțin prin școlile de la sate, cum este cea în care lucrez și eu și să-i întrebați pe copiii care înainte de a o cunoaște pe doamna Lucica (…doar un exemplu), nu reușeau să articuleze bine un cuvânt măcar, iar acum sunt printre cei mai admirați cititori ai clasei!
Pe de altă parte, dacă fiii dumneavoastră ar fi avut nevoie de ajutorul dânșilor, sunt sigură că ați fi auzit ca există și ați fi aflat cât de importantă este munca lor!
Nu lucrati cu 800 odata, pe unii nu ii vedeti si trece luna… La fel e cu consilierii scolari din scoli. Intr-o sapt, poate vad 10 copii, deci nu mai vehiculati cifre cu sutele si miile. Eu chiar intru la clasa, dau note, teste si teze unui numar aproximativ de 200 de elevi. In rest, ne urlam importanta, dar in plan concret e altceva…
La televizor se anunță cu surle si trambite cum se deblocheaza posturi in sănătate si învățământ, iar realitatea este alta, se reduc posturi! Câtă fatarnicie, nu spun a cui! Astea-s vremuri de redus posturi, când,in toate tarile din Europa, parintii cer dublarea numarului lor, si tefucerea numarului copiilor in grupe si clase. Nu am pomenit așa ceva!
Am tot respectul pentru cadrele didactice, lucrez într-o școala cu profesori foarte bine pregătiți și dedicați. Dar felul în care ați ales să comentați la acest articol mă pune pe gânduri. Dacă nu aș avea încredere în bunătatea intrinsecă a fiecăruia dintre noi, mai că aș crede că ceea ce ați citit v-a bucurat…
„În plan concret”, elevii care au trecut prin cabinetul logopedic/de consiliere sau părinții lor vă pot oferi feedbackul de care aveți nevoie. De asemenea, elevii care au participat la activități de consiliere la clasă.
Da, dna Laura, este adevărat, nu lucrăm cu 800 de elevi odată, nici nu e nevoie, deoarece nu toți au tulburări emoționale, de comportament, de învățare sau de vorbire! Acesta ține de specificul profesiei! Și nu, nu vedem doar 10 copii pe săptămână!
Cât despre „urlatul importanței”…fiți liniștită, doamnă profesoară, nu ne credem mai importanți decât suntem!
Totodată, nu putem să nu avem nicio reacție atunci când cinci dintre noi sunt în situația de a-și ne pierde postul!
Dumneavoastră lucrați cu 200 odată? Felicitări! Eu din cei 800, care să vedeți, la mine în unitate sunt 175 preșcolari, 43,75% din normă (un consilier la 400 preșcolari), 1114 elevi, mai precis 139,25% din normă. Lucrez peste normă, cu 183% din numărul de copii, asta pe normarea cu 800 de elevi sau 400 preșcolari. Dacă aș lua în calcul legea în vigoare ce prevede 500 de elevi maxim sau 300 preșcolari, aș avea 222,8% din normă la care ar trebui să adun 58,33% de preșcolari În final aș ajunge la 281,13 din normă. Mi-aș dori să îii văd pe toți aceștia măcar o dată pe lună.
Dumneavoastră lunar vedeți 200 de elevi, dacă ar fi diferiți ați vedea în 18 ore să zicem 800-900. Aveți avantajul că îi vedeți în clasă, câte 25-30. La consiliere grupurile sunt mici, problemele sund diverse: risc de abandon, dificultăți de învățare, copii cu unul din părinți decedați, mulți alții din familii monoparentale din diverse motive, avem copii cu probleme emoționale, 100-120 de elevi în prag de examene finale, alții aflați în plasament sau cu părinții plecați în străinătate. Vă gândiți câtă presiune?
Săptămânal la consiliere vezi, să zicem 100-120 de elevi în cele 4 ore de predare din normă, trebuie să găsești soluții pentru a vedea cât mai mulți elevi în restul de 14 ore. Dumneavoastră ce ați face? Cum ați face? Peste toate acestea lucrăm cu părinții, cu profesorii, cu reprezentanții protecției copilului, poliției și mulți alții.
Medicul școlar și asistenta medicală lucrează doar cu aceii copiii care au nevoie. Nimeni nu le contestă statutul și competența.
În prima săptămână de școală am așteptat elevii și preșcolarii la venire și la plecare. Le-am urat ”Bună dimineața” și i-am îndrumat către clase, le-am amintit de distanțare și de măsurile de igienă, pe cei mici i-am așteptat cu muzică la grădiniță, i-am ajutat să își schimbe papuceii, le-am șters lacrimile, le-am explicat cu răbdare cât mai e până vine mama. Știți de câte ori te poate întreba un copil ”Când vine mama?”. Nici eu nu știu! Nu am avut timp să număr în acea oră cât am stat cu ei, a fost de peste 35 de ori, cel puțin odată la 2 minute, asta un singur copil, dar au fost mai mulți, în timp ce ceilalți aveau nevoie de activitate iar doamna educatoare era deja epuizată. Primele zile sunt întotdeauna grele la grădiniță, iar cu mască, cu mănuși, cu mulți copii care plâng și își pun mâna la ochi sau la gură, ghiciți cum a fost.
Am suferit că nu i-am putut îmbrățișa, nu i-am putut mângâia pe păr sau strânge de mână. Am suferit și m-am simțit atât de mică într-o școală atât de mare.
La plecare i-am așteptat și le-am zis ”La revedere!”. A fost alegerea mea, nu era în fișa postului, nu o fac în mod normal. Copiii aveau nevoie de mine….ei dar mai ales cele câteva sute de părinți ce îi așteptau afară neținând cont de distanțare, de necesitatea purtării măștii, de exemplul pe care îl dădeau copiilor care ieșeau ordonat pe poartă. A fost nevoie de o săptămână de foc pentru a reintra pe cât posibil pe un făgaș normal la plecarea elevilor. Am fost o echipă care nu am ținut cont de minutele petrecute la poartă, în curte, la intrarea în școală.
Nu toți colegii mei consilieri școlari au procedat așa. Alții au intrat prin clase, alții au liniștit părinții, au aplanat nemulțumiri și conflicte în fașă. Lucrurile astea nu se văd de la catedră, nu se știu de cei ce privesc doar în manualul lor și se plâng cât de grea e școala în pandemie.
Cum e consilierea în pandemie? Telefonul sună până la epuizarea bateriei, copii, părinți și colegi îmi cer sfaturi sau chiar ajutorul. Întru la clase la diferite ore (dirigenție, educație socială sau chiar la educație tehnologică când un elev cu ces are nevoie). Copiii nu pot părăsi sala de clasă, nu au voie decât la sport, afară sau la baie. Cum ar fi să faceți ore la care copiii nu au voie să vină? Ce soluții ați găsi?
Închei! Nu pot eu să vă judec părerile și nici să le schimb. E ușor să judecăm atunci când nu suntem în locul celorlalți.
Vă doresc un an cu multă sănătate și multe realizări!
Doamnă, nu stiu in ce calitate vorbiți, dar va asigur ca traim secolul cu cele mai grave si mai frecvente defecte de vorbire si de comportament la elevi. Sau, dvs nu lucrati in școală? Nu va laudati ca puneti note si dati teze, noi facem altceva, astfel încât să aveti elevii prezenti si atenti in clasa , ca să aveți pe cine instrui si cui da note!
Scriu acest comentariu pentru că am fost în postura de a fi unul dintre elevii consiliați de către acești consilieri pe care voi îi numiți “ineficienți”. Credeți-mă consilieri psihologici sunt persoane importante care trebuie să fie în școli, merită să își primească salariile și merită mai multă apreciere din partea altor cadre didactice sau chiar de către părinții eleviilor, deoarece pe lângă că noi mergem la școală ca să ne facem un “viitor” ei sunt singurii care sunt dispuși să ne asculte, să ne sfătuiesc, sunt acolo pentru noi pentru ne-a asculta traumele de acasă sau de a ne da curaj în noi pentru a încerca să fim noi. Dați cu presupusul și cu argumente efectiv inutile că ei nu își fac prezența în școli, dar consilierul din școala în care am fost stătea mereu după program ca să mă asculte ce am pe suflet sau să îmi dea un umăr pe care să plâng. Sănătatea mintală și descărcarea de toate energiile negative e mult mai importantă decât alte materii care nu au nicio irelevanță. Unele materii au importanța lor, dar nu ne vor ajuta în viață, nu ne vor ajuta și nu ne vor pregăti în viață pentru celor vor urma. Datorită consilierilor vom trece în viață fară să ne facem mii și mii de grij pentru că nu știm ce anume se va întâmpla cu noi peste ceva timp. Ei sunt singurele persoane care ne dau încredere, un impuls, ne construiesc pentru viitor, pentru că ei știu cum suntem și nu ne judecă după aparențe așa cum unele cadre didactice chiar o fac. Dacă vreți copii roboți și care doar să învețe, copilul pe care tu acum il stresezi tot timpul cu chestii inutile acel copilpeste ani nu îți va aduce aminte de tine cu drag. Dacă vreți ca copiii să fie veseli, plini de speranță, fiind ei însuși și având încredere pe deplină în ei, atunci lăsa-ți consilieri în școli, susține-ți o minte sănătoasă decât una stresată.
Susțin înlocuirea materiilor inutile cu cele de psihologie, psihologia e exact materia care ne pregătește exact pentru viață.
Eu sper sa se rezolve aceasta problema. Este nevoie de consilieri si logopezi asa cum este nevoie de profesori, in egala masura. Sa nu uitam ca avem nevoie de copii cu un psihic pozitiv care sa faca fata acestei perioade dificile. De asemenea, un copil anxios, fara stima de sine ridicata, fara suport din partea noastra , nu va face fata cerintelor scolii actuale iar riscul de abandon va fi ridicat. Le doresc intelepciune celor care aproba normele didactice .
Este strigător la cer, mai ales acum când avem atâta nevoie de personal didactic.
Numai la noi în România se putea întâmpla….
Trăim în
Este strigător la cer, mai ales acum când avem atâta nevoie de personal didactic.
Numai la noi în România se putea întâmpla….
Trăim în România ..
In atentia ISJ
Bine ca platiti ingrijitorii de noapte din scoli, internatele sunt goale , le platiti poate somnul linistit? Unii sunt pensionari dar primesc si un salariu pentru somnul de noapte!
Munca psihologului este și va fi, în general, o muncă discretă. Cu atât mai mult, cea a consilierului școlar. Ce face el are legătură de cele mai multe ori cu copii aflați în perioade sensibile ale vieții lor, perioade care îi pot marca pe viață.
Așa că, mare parte din activitatea de consiliere nu va fi niciodată aruncată în față. Așa ar trebui să fie… și aceasta este o parte ingrată a acestei profesii, pe care unii dintre noi o acceptăm mai ușor, alții mai greu… de aici vine poate si nevoia unora de a scoate în evidență ce se poate: activitățile de prevenție, inițierea sau participarea la proiecte didactice ( și implicit, de aici percepția greșită a unora că ne dăm prea mare importanță) …
O altă parte ingrată a consilierii școlare este faptul că succesul unei intervenții depinde de mai mulți factori, unii care poate chiar au generat problemele copilului. De exemplu, familia, anumiți profesori, modul de organizare al școlii sau al societății. Așa că șansele să apară nemulțumiri legate de reușita consilierii în rândul elevilor sunt mari. De asemenea, unii dintre noi putem accepta acest fapt mai greu sau mai ușor…
Din punctul meu de vedere, jenant este faptul că autoritățile de nivel înalt dau semnale în mod repetat că înțeleg importanța prezenței acestor consilieri printre copii ( desigur, această atitudine este doar împrumutată, raportându-se la sistemele de învățământ din vest) prin declarații sau chiar prin decizii care rămân sterile ( gen norma redusa de la 800 de copii la 500 sau : ” încă 500 de posturi de consilier deblocate în sistemul de învățământ ” ), când de fapt, acțiunile concrete și care au semnificație reală pentru viața școlarilor sunt : ” reducem 5 posturi de consilieri din BN, 2 din Sălaj, 3 din Mureș… etc.
De asemenea, la fel de jenant mi se pare comentariul unui aparent cadru didactic (rămas) ” încuiat ” în sistemul care clasifică valoarea unor copii si valoarea unor profesori prin sistemul de testare și notare ( asta îi justifică lui utilitatea… si de asta își merită el salariul). Să știți că în toate cabinetele școlare se dau teste: de personalitate, de abilități, proiective, de orientare școlară și profesională… dar ale căror rezultate nu vor fi niciodată scrise într-un catalog.
Deci, așa popor, așa conducător(i). 🙁
Înainte de a fi psiholog sau logoped fiecare dintre noi suntem oamenii care am ales să ajutăm pe cei de lângă noi atunci când au o problemă.
Acum când trecem cu toții printr-o perioadă grea cred că fiecare dintre noi are nevoie de un sprijin.
Vreau în calitate de om în primul rând să ni se ofere ocazia atât mie cât și colegilor mei să ajutăm această generație în formare să vorbească frumos și corect și să facă față provocărilor vieții.
Înainte de fi psiholog sau logoped fiecare dintre noi suntem oamenii care ne-am ales să ajutăm pe cei de lângă noi atunci când au o problemă.
Cred că pentru fiecare dintre cei din tânăra generație e un lucru foarte important să vorbească frumos și corect și să facă față provocărilor vieții în această perioadă grea .
Îmi doresc mult ca atât eu cât și colegii mei să fim ajutați să trecem cu bine peste această perioadă grea .
Cred că merităm să continuăm cu toții munca pe care o facem cu mare drag.
Avem mare nevoie de ajutorul acestor specialiști! În ultimii ani, tot mai mulți copii, încă de la grădiniță și continuând cu școala, întâmpină dificultăți pe care nu le pot depăși singuri, au nevoie de ajutor specializat. Ceea ce fac dânșii pentru acești copii poate înțelege doar un părinte sau un dascăl care-și vede copilul sau elevul luminându-se pe zi ce trece, la suflet, la minte, sau la grai. Nu sunt doar vorbe. Acești oameni schimbă destine!
Necazul este că sunt prea puțini, față de ce nevoi are învățământul nostru, astăzi.
Doamnă Doina, domnule Daniel, am intrebat de lucruri concrete, nu polologhie. Dumneavoastră mă trimiteți la plimbare și să citesc comentarii. Astea sunt lucrurile concrete, asa dovediti eficienta unei instituții? O să merg prin scolile de la sate, sper să nu fie prea aglomerat ținând cond de puzderia de logopezi și consilieri de acolo.
Aș fi apreciat mai mult un răspuns concret la o întrebare concretă, dar dacă atâta se poate… vorba lui Moromete, „de unde mai mult dacă atâta e?”
Înțeleg că nu ați reușit să aflați răspunsul la întrebarea dvs concretă, deși spuneți că ați citit comentariile de aici. Comentariile sunt scrise de persoane direct implicate și care au avut contact cu astfel de servicii, răspunsuri, exemple și argumente scrise de părinți consiliați, elevi consiliați, manageri de școli. Logopedul i-a ajutat pe mulți copii (chiar dacă nu au fost ai dvs) să vorbească corect. Consilierul i-a ascultat și i-a ajutat pe mulți să se simtă mai bine și să decidă ce e mai bine pentru ei în situații problematice. Acum v-am oferit cel puțin un exemplu concret?! Nu ați auzit de acest ”consiliu” cât timp erau copiii dvs în școli, poate pentru că nu era înființat atunci, poate pentru că în școala respectivă nu era post de logoped/consilier, poate că dvs nu v-ați interesat suficient de acest aspect… sau poate era post, dar copiii dvs nu au avut nevoie de aceste servicii și atunci nu ați intrat in contact… sau poate și copiii dvs au avut nevoie de ajutor, dar nu au ajuns la consilier/logoped din cauza alocării unui număr mare de elevi și necesității derulării mai multor ședințe pentru fiecare caz luat în evidență… sau nu ați auzit din cauză că sunt prea puțini consilieri/logopezi pe județ și este necesar să se înființeze mai multe posturi. Dacă nici acum nu ați înțeles, eu renunț în a vă explica. Probabil toți ceilalți (care au scris aici cât de mult i-a ajutat consilierul/logopedul și câtă nevoie este de astfel de specialiști) greșesc și doar opinia dvs este cea reală și corectă. Nu vă trimitem la plimbare, dacă ați adresat întrebări este normal să citiți și răspunsurile, să te informezi ”nu doare”, informațiile nu sunt ”polologhie” atâta timp cât sunteți capabilă să și înțelegeți ceea ce citiți și atâta timp cât ați depășit nivelul operațiilor concrete… Sănătate vă doresc!
Bravo d-na Delia! Totul este un bla, bla pentru orice interes, mai puțin pentru cel a copilului și nu vorbesc în necunostinta de cauză, ci vorbesc din calitatea mea de părinte a unui copil care are nevoie de aceste servicii, iar noi părinții am plătit bani grei pentru sute de ore de logopedie, în particular, tocmai pentru faptul că „specialiștii” din această instituție nu au avut niciodată mare chef de muncă și nici vreun interes ca acești copii să evolueze. Cred că această instituție funcționează după binecunoscutul principiu „luna trece, leafa merge”. Așa că nu le vom simți prea mult lipsa, chiar deloc!
În utima perioadă simțim cu toții că nivelul de stres personal și colectiv a crescut considerabil, întreaga societate e ”pe repede înainte” mai ales acum când ne confruntăm și cu efectele pandemiei de Covid 19. Din păcate nu știm încă cât de devastatoare vor fi în plan emoțional aceste efecte.
Consilierul școlar este persoana de reziliență la care apelează copiii, cadrele didactice și părinții atunci când conștientizează că se confruntă cu o problemă de natură emoțională sau comportamentală. Pe toți ar trebui să ne preocupe starea de bine, a noastră și a copiilor noștri, prin urmare, atitudinea noastră trebuie să fie deschisă spre colaborare cu specialiștii din școli pentru a avea un act educațional de calitate.
Logopedul școlar intervine atunci când copilul are o deficiență sau o tulburare de vorbire și, credeți-mă, numărul acestor copii este în continuă creștere (diferite forme de autism, retard de imbaj, tulburări de ritm și fluență, etc) și doar prin intervenția precoce a specialistului acești copii pot fi ajutați să facă față cerințelor școlare.
Consider că avem mare nevoie de acesti specialiști în unităţile de învăţământ , indiferent de prejudecățile unor persoane care, din ignoranță sau din răutate susțin că activitatea lor nu este eficientă. Atunci când părintelui și cadrului didactic îi pasă de nevoile copilului, când există preocupare și colaborare cu specialistul în rezolvarea problemelor copilului, când fiecare conștientizează unde a greșit și schimbă modul de abordare în educația copilului, cazul este rezolvat.
În unitatea pe care o manageriez există, din fericire, logoped școlar. Mi-aş dori pentru copii, părinţi şi cadre didactice să avem şi un consilier școlar. Am toată încrederea în ei deoarece văd rezultate în alte unităţi, unde există ambii specialişti, – copii fericiți și profesori mulțumiți.
Doamna Delia, incurcati lucrurile! Copiii amarati si săraci, cei abandonati si abuzati sunt problema unor instituții care exact de asa ceva se ocupă! Noi consiliem părintii pentru preventie, dar dupa ce faptele de abuz sau abandon se consuma, trebuie sa intervină alte servicii. Puneți-vă la punct, mai întâi, despre rolul fiecarei instituții, sa văd ca sunteți pe subiect, abia apoi eliberati-vă de gânduri! Doamnă, desi nu prea păreți !
În școala în care lucrez, nu știu dacă am mai putea concepe să ne desfășuram activitatea în absența consilierului școlar. Deși vine doar 3 zile pe săptămână (2 zile e în alta școală), vă asigur, dna Delia, că e cunoscut de toți cei 500 de copii ai școlii. Unii dintre ei au comunicat mai mult cu consilierul școlar decât cu propriii părinți, care fie nu au timp pentru copilul lor, fie nu-l înțeleg, fie sunt plecați hai-hui prin lume, încercând să rezolve problemele financiare, materiale… Consilierul școlar are grijă să nu lase să se agraveze celelalte probleme, care țin de suflet, de încrederea în sine, de relația copilului cu sine și cu lumea etc.
Dna Laura, sunt mâhnita că un cadru didactic poate avea o asemenea atitudine: eu nu aș putea lucra cu 200 de copii (teze, teste etc) dacă nu ar fi consilierul școlar care să mă ajute cu celelalte situații. E mult mai ușor să corectez 200 de teze la materia predată decât să corectez un comportament indezirabil. E mult mai ușor să-i spun unui copil cum ar trebui să scrie un text argumentativ, de exemplu, decât să-l fac să înțeleagă că poate rezolva o problema fără să fie violent, deși el doar asta a văzut acasă. Sunt numai câteva exemple.
Noi sperăm să avem un consilier prezent toată săptămâna în școala noastră, fiindcă așa mai mulți copii și părinți ar putea beneficia de ajutorul lui.
Doamnă Delia, sper să puteti pătrunde in scoli, prin aglomeratia cauzata de 13 logopezi care se ocupa de cazurile TTL din învățământul de masă al intregului județ . De unde aveți atâta înverșunare si răutate, e intrebatea mea?! Nimeni nu reactioneaza așa, dacă nu are un interes, o răutate, o ignoranță… Spunea cealalta cucoană cum este superioară ca pune note si da teste. Sa va luminez, noi toți am avut catedre de profesori sau învățători ani de zile, cunoaștem tot tipul de prestații din învățământ. Am predat, am testat, am notat ani de zile. Nu e nimic cu ce sa te lauzi, dacă porti un catalog in brațe!
Pentru Lucica Drăgan, numai vorbe de laudă … Lucrează cu doi copilași din clasa mea: se vede și se simte progresul. Pune suflet în ceea ce face – ȘI FACE BINE CEEA CE FACE!!! Poate și de aceea își susține cu atâta patos punctul de vedere. Ar fi un urât și mai greu pentru noi, cei de la catedră, să nu-i avem ca și o prelungire a noastră, pe care să ne putem baza întru totul. Să sperăm că lucrurile ,,se vor așeza,, în beneficiul copiilor! Doamna Lucica, aveți toată susținerea noastră: a profesorilor și a părinților! SPERĂM CĂ ȘI A CONDUCERII DUMNEAVOASTRĂ!