Colibiţa – peisaj elvețian, dar administrare românească

O familie din Tîrgu Mureş care a venit într-o duminică de august la Colibiţa a simţit nevoia să transmită şi altor turişti experienţa trăită în cea mai nouă staţiune din judeţul nostru, iar nişte suceveni care au trecut printr-o întâmplare similară au confirmat că „marea de la munte” nu merită mai mult de o vizită.

„Am tot auzit de frumusețea de basm a acestui loc și într-o duminică caniculară de august ne-am urcat în mașină și la drum. De cum am ajuns în zonă ne-a fascinat frumusețea peisajului și a naturii, dar ntuziasmul ne-a părăsit repede de cum me apropiam de un renumit complex din zonă (nu le dau numele pentru că nu merită). Circulația blocată, mașini parcate și pe o parte și pe alta, accesul făcându-se la mica înțelegere între conducătorii auto. În zonă nici țipenie de polițist. Ei, am intrat în complex unde era o aglomerație de nedescris. Am încercat să servim masa, da fără nici o şansă. Am întrebat o chelnerița dacă au locuri libere și mi-a spus pe un ton repezit că numai după-amiază. În cele din urmă am ochit o masă la care clienții se pregăteau să plece și am zis să mai fac o încercare Mai întreb o dată, de data asta un ospătar în cât timp se onorează o comandă, iar acesta îmi spune că aproximativ o oră şi jumătate.

Ne-am îndreptat spre barul de la plajă să ne răcorim, aici am constatat că toate băuturile costau 5 lei (no comment). Ne-am răcorit și zis să mai vedem câte ceva din minunățiile locului. Din păcate, nu am constatat că frumusețea peisajului nu este în concordanţă cu administrarea locului. Ne-am întors spre casă și în minte mi se întipărea o întrebare: Dacă turcii, elvețienii, austriecii sau alții aveau o așa minunăție cum ar fi arătat?  Concluzia: O dată merită văzut, dar atât”, a scris bărbatul pe amfostacolo.ro.

Am fost și noi la Colibița, acum câteva săptămâni. Într-adevăr, așa e… peisaj de vis, dar aglomerație cât cuprinde și grija pentru turist ZERO! Noi am venit din Bucovina, pe acest sens de mers, drumul este neasfaltat, am acceptat, ne-am asumat, asta a fost… Ajunși acolo, nu știam încotro să o apucăm… am ajuns la complexul pomenit de dumneavoastră, ne-a plăcut, copilul cel mic s-a jucat, cel mare a pescuit într-o margine a complexului. Noi ne-am plimbat, ne-am umplut sufletul de frumusețea locului, am admirat raiul acela plantat pe pământ. Apoi am servit masa la restaurant, am așteptat puțin, dar ceea ce am comandat ne-a plăcut. E aglomerație, așa e, iar patronii știu că treaba merge oricum, pentru că are ”are balta pește”, a se citi turiști, așa că… prețuri mari, servicii invers proporționale! Eu zic ca e o zonă în care să mergi maxim un weekend”, a comentat cineva.

Alţi turişti care au vizitat Colibiţa în iulie au notat următoarele impresii de călătorie:

„De vreo 2 ani tot vrem să ajungem la Colibiţa, dar, din diverse motive abia anul acesta am reușit să poposim acolo timp de 3 zile. Accesul și drumul din zonă: cel dinspre Prundul Bârgăului este ok, asfaltat, peticit, pe alocuri îngust, iar spre baraj cam 2 km este un pic mai rău (plăci din beton stricate). Cel dinspre Mureşenii Bârgăului este în șantier, cu pietriș tasat (f ok) doar că este f mult praf. În rest din Colibiţa până în E85 am făcut 10 minute, mers relativ încet. Cam într-o lună o să fie gata, asfaltat. Acum să vedem cât o să țină că toate podețele deja construite erau lăsate!

Drumul principal din jurul lacului (cel asfaltat) este plin de capcane, pe care de cele mai multe ori nu le vezi la timp: cratere în asfalt, asfalt care se „duce” la vale, indicatoare rutiere ascunse după copaci. Dacă vrei să te plimbi pe jos, mare ATENȚIE!!! Drumul nu este prevăzut cu alee pietonală și plin tot timpul de mașini de mare tonaj încărcate cu materiale de construcții, bușteni și piatră de la carieră din zonă. Și încă ceva, nu va aventurați seara la plimbare, deoarece sunt câini lăsați liber de la diverse case/pensiuni! Noi am avut nefericită pățanie să fim atacaţi de 2 câini de la clădirea administrativă de lângă Baraj.

Lacul este o minunăție!!! Dacă aveți ocazia luați bărcuță cu motor/ un velier (aici recomand pe Nea Vasile cu Velier Azur) pe la oră 8 dimineața și o să veți parte de o apă foarte liniștită, peisaje oglindite în apă și o rocoare revigorantă. Nu am înconjurat lacul cu mașină deoarce drumul nu este în stare bună (cel care pornește de la baraj spre sat prin pădure este pietruit).

Cazarea: noi am stat la Casa Dani, un loc primitor, curat, dar cel mai important, cu oameni zâmbitori. Un lucru pe care l-am apreciat e că nu au un meniu foarte stufos, ce anumite feluri de mâncare de bază, dar care sunt proaspete și cu gust. Să o țineți tot așa!

Activități: tot lacul este delimitat de proprietăți private. Vă recomand velierul, hidrobicicletele, barca cu vâsle și caiacul pe care le puteți închiria de la pensiunile mai mari ce au o cât de cât dotare cu astfel de echipamente.  Personal am închiriat și o bicicletă, o idee foarte bună de altfel deoarece poți face câteva trasee faine. Făcând abstracție la toate problemele și indiferenţa administrației locale, Colibiţa este un loc unde te poți deconecta 2-3 zile.

P. S.: vorba unui turist austriac care vizita Colibiţa: aveți un loc foarte frumos, dar păcat de explozia de culori și construcțiile din jurul lacului”.