INTERVIU – Sociologul Cristina Harap, profesor – consilier şcolar la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, realizează de 10 ani studiile privind orientarea şcolară a elevilor. Într-un interviu acordat Timp Online ea a explicat cum vede lucrurile actuala generaţie de absolvenţi de clasa a VIII-a şi cât de informată este în privinţa oportunităţilor pe care le are în ce priveşte continuarea studiilor.
Am văzut din studiu că peste 80% dintre elevii de clasa a VIII-a vor să devină liceeni. Sunt informaţi elevii în ce priveşte orientarea şcolară?
În procent de 60%, elevii se consideră bine informaţi legat de oferta liceelor de la noi din judeţ, însă mergând mai departe şi gândindu-ne la ce înseamnă pentru ei a fi bine informat şi ce înseamnă a oferi servicii de consiliere, lucrurile stau mai rău. Noi, CJRAE, avem doar 30 de consilieri şcolari care ar putea să facă acest lucru, suntem slabi reprezentaţi la nivel rural, foarte greu ajungem în şcolile mici. Este şi criteriul acesta de un consilier la 800 de elevi şi, din start, şcolile mici sunt defavorizate, însă încercăm să le oferim resurse, nu neapărat prin consilierii şcolari, cât prin celelalte persoane care sunt acolo, diriginţii, părinţii care să îi sprijine, poate fi orice profesor din şcoală dispus să adauge încă ceva la materia pe care o predă şi să se aplece puţin asupra copilului şi să vadă la ce e bun. În felul acesta, copilului i s-ar oferi nişte oportunităţi şi nu ar conta doar ce consideră societatea că e mai bine. Dacă fiecare dintre noi acordăm acele cinci minute în care să descoperim copilul cu adevărat, eu cred că şansele de progres, de inserţie şi de satisfacţie ale copilului sunt mult mai mari.
În anii trecuţi i-aţi întrebat şi cine anume îi influenţează când iau decizii. De ce aţi renunţat la această întrebare?
Am renunţat la această întrebare pentru că era prost înţeleasă, ca să zic aşa. De cele mai multe ori, elevul răspundea că el este cel care a luat decizia. Este evident că el a luat-o, dar au existat şi influenţe. Numai că lucrul acesta e înţeles dacă discuţi cu fiecare. Până la urmă, copilul e cel care decide, iar important este ca noi să-i dăm cât mai multe resurse, cât mai multe informaţii ca să poată lua o hotărâre în cunoştinţă de cauză şi care îl avantajează.
Din câte reiese din studiu, cei mai mulţi preferă ştiinţele naturii şi matematica-informatica. Asta ne arată cumva că actuala generaţie e bine orientată?
Da. Primele două alese sunt din domeniul real. Trăim într-o epocă informaţională şi nu putem să nu fim realişti, însă ţine foarte mult de oferta lideelor din judeţ, dar şi de pe plan naţional. Partea de real e foarte bine reprezentată.
În privinţa şcolilor cu profil tehnic şi a celor profesionale, specializarea preferată e mecanica.
Da, şi asta tot datorită faptului că profilul mecanic e foarte bin e reprezentat. Sunt nişte licee foarte bune şi atunci şi ponderea elevilor e mare. Probabil că e şi o cerere mare pe piaţă pentru acest profil, însă, din discuţiile cu agenţii economici locali, vă pot spune că nu sunt foarte mulţumiţi de pregătirea lor. Este o discrepanţă între tehnologia de acum şi resursele liceelor tehnologice. Asta e o realitate. Nu trebuie să avem multă imaginaţie ca să vedem ce înseamnă o maşină de acum şi una de acum 20 de ani. Evoluţia e foarte rapidă şi nu ştiu dacă şcoala poate ţine pasul, cel puţin la noi, cu aceste inovaţii.
În ce priveşte liceele vocaţionale, am văzut că elevii vor să se îndrepte spre Liceul Sportiv.
Da, cel puţin la nivelul clasei a IX-a. Elevii îşi doresc să ajungă acolo. Ce se întâmplă mai departe deja ţine de resurse, de aptitudinile copiilor. Contează şi eul fizic la această vârstă. Sunt adolescenţi deja şi contează cum arăţi, ce transmiţi şi atunci sigur că şi asta are un rol. Se gândesc că mergând la un liceu sportiv, au posibilitatea să se dezvolte fizic şi le conferă şi un statut meseria de fotbalist, spre exemplu. E valorizată în societatea de acum şi poate aduce şi prestigiu, şi bani. Avem şi o facultate de profil la Bistriţa, aşa că există şi criteriul acesta al proximităţii care îi poate ajuta să ajungă mai uşor la ceea ce îşi doresc.
Ce a contat atunci când elevii au ales cele 10 licee de prestigiu?
A contat mult uniforma şcolară, ecusonul pe care îl poartă elevii, rezultate bune la concursuri şi olimpiade. Şi partea extraşcolară a fost valorizată, ceea ce este un lucru bun fiindcă sunt luate în calcul şi nonformalul şi informalul. De asemenea, importantă pentru ei este securitatea, să existe pază, să se simtă în siguranţă. Un lucru important e comunicarea cu profesorii, să fie înţeleşi. Acesta e un element de noutate. Până acum, se raportau la materiile care se fac acolo, la specializare, iar acum îi interesează partea de comunicare, de relaţionare, dar şi oportunităţile oferite, gen proiectele care se desfăşoară în şcoală, posibilitatea de deplasare internaţională.
Au existat nemulţumiri legate de faptul că Liceul de Muzică „Tudor Jarda” Bistriţa şi Liceul de Arte „Corneliu Baba” Bistriţa nu apar în top 10 licee de prestigiu.
În alţi ani, am avut şi Liceul de Arte între primele 10, şi Liceul de Muzică, însă ţine foarte mult şi de centralizatoarele primite din şcoli. Sunt şcoli care nu trimit centralizatoarele, iar răspunsurile copiilor nu se regăsesc în acest top şi se poate să se facă o nedreptate, cu ghilimelele de rigoare, pentru unele licee. Acest top nu are oricum o legătură cu numărul de elevi care vor opta pentru profilele lor. Se poate face un alt top pe baza numărului de elevi care solicită să se înscrie la liceele respective şi atunci va ieşi cu totul alt top.
Întrucât vă ocupaţi de aceste studii de zece ani, aţi văzut vreo diferenţă între felul în care generaţiile îşi proiectează viitorul?
Generaţia actuală nu are opţiuni radical diferite de generaţia anterioară. Trendul este cam acelaşi. Schimbări au fost când s-au desfiinţat şcolile profesionale. Atunci învăţământul tehnic a crescut la nivel de solicitări pentru că a primit şi acei elevi care ar fi optat pentru profesională. Acum din nou a scăzut datorită reînfiinţării, însă, în linii mari, nu sunt mari diferenţe. E clar că opţiunile elevilor reflectă valorile pe care societatea de acum le are, iar acestea nu se schimbă peste noapte. E nevoie de ani de zile ca să sesizizăm modificări majore.
Inspectorul general Camelia Tabără a afirmat recent că 70% din clasele de liceu ar trebui să fie pentru cei care învaţă meserii şi doar 30% teoretice, pentru cei care vor să urmeze facultăţi. Ce părere aveţi?
E logic ce a spus doamna inspector general însă, în momentul de faţă, realitatea este alta. Ca să ajungem acolo eu zic că e un drum lung de parcurs. Nu e suficient doar să schimbăm la nivel formal ponderea, ci şi să oferim posibilitatea celor care sunt deja în şcoli să se schimbe, mă refer la cadrele didactice din şcoală care au o anumită specializare. Deci este un proces lung care nu ştiu când va putea fi finalizat, însă intenţiile sunt bune şi ar fi de dorit să se întâmple asta. Dacă ne referim la felul în care este percepută la noi clasa muncitoare, trebuie să recunoaştem că salariile sunt cum sunt şi atunci nu prea poţi încuraja un elev să meargă spre acest domeniu când ştii că ar putea să ajungă abia un supravieţuitor. Nu putem fi nici ipocriţi. E de dorit să avem mulţi oameni care muncesc la baza societăţii, dar nu îi putem alege noi, ei aleg care sunt.
AICI puteţi vedea rezultatele studiului realizat de CJRAE.
De cand e lumea lume se stie ca un meserias bun, serios, responsabil, care se tine de cuvant, promt, are clienti fideli, este propriul sau stapan, castiga foarte, foarte bine. Fiecare dintre noi a apelat la un electrician, la un instalator, etc deci stim cat platim pentru lucrarea facuta, foarte bine platiti daca cunosc meseria. Instalatorul monteaza un robinet in maxim 30 minute si ia 30 lei pe putin. Croitorul meu pentru fiecare cusatura taxeaza cu 5-10 lei, am platit jumatate pretul unei pijamale (45 lei) care a trebuit scurtata la maneci si pantalon (20 lei). De ce nu renunt la ei? Pentru ca sunt super buni si seriosi. Concluzia: ”Meseria e bratara de aur!” Dar s-au invatat sa fie TOTI cu facultate, vai de mama lor absolventi care nu stiu scrie, bani sa aiba mamica ca facultati sunt destule!!!!!!!!!!!!!!!
Intradevăr electricienii, mecanicii, instalatorii, tâmplarii etc. câstigă destul de bine, deci nu banii sunt problema.
Problema este că apare uzura fizicā. Tinerii termină Scoala Profesională, se angajează la vârsta de 18 ani şi ies in pensie la 68 de ani. Crezi că rezistă să practice o meserie fizică timp de 50 de ani? Te asigur că nu.
Intelectualii studiază până la 28 de ani, deci sunt activi pe piața muncii doar 40 de ani si nu trag de fiare, nu se cațără pe sus, nu se bagă prin canale. Intelectualii muncesc la birou stau pe un scaun iar când vor iesi in pensie probabil că nu îi vor durea oasele.
Intelectualii trăiesc cu cca. 10 ani mai mult ca si cei care au munci fizice grele. Este documentat lucrul acesta.
Peste 50 de ani vârsta de pensionare va fi 68 de ani sau chiar 70 de ani.
Vârsta de pensionare creste in tact cu speranța MEDIE de viață . Dar soeranta medie de viata este distribuita inegal (steâmb). Intelectualii trăiesc 85 ani, proletariatul 75.
Deci ……..
Ai dreptate, dar sunt curios, oare de ce esti scriitor ?
Trinerii trebuie să aleagă meseria care îi pasionează. Să nu se gândească la bani.
Dacă aleg o meserie, doar pentru că e bănoasă, o să isi petreacă viața inte-un mid mizerabil, făcând lucruri care nu le plac, doar de dragul banilor.
Alan Watts – If money was no object
https://m.youtube.com/watch?v=khOaAHK7efc