Cum distruge ”civilizația” actuală o clădire de patrimoniu. Cazul Bisericii din Monariu

Construirea unui grup sanitar din BCA lângă fosta biserică evanghelică din Monariu și amplasarea unor geamuri din PVC au stârnit revolta Asociației Petrus Italus Trust – Alianța pentru patrimoniul bistrițean care condamnă intervenția agresivă în perimetrul unui monument istoric.

Biserica din Monariu este o prezență unică în cadrul patrimoniul construit transilvan, datorită planimetriei și formelor neobișnuite secolului al XVIII-lea. Clădirea bisericii s-a zidit în mare parte din cărămidă, iar elementele de piatră provin din biserica veche, medievală, a satului, care a fost demolată. Interiorul navei este marcat de o galerie care urmărește planimetria circulară pe trei laturi, sud, vest și nord, fiind sprijinită pe pilaștrii adosați peretelui navei. Altarul de factură clasicistă din 1885 a fost realizat de meșterul J. Eder din Viena, tabloul central reprezentând scena cu Iisus în Grădina Ghetsimani. Orga bisericii, datată 1851 provine din atelierul sighișorean al meșterilor Samuel și Friedrich Binder. Biserica a fost dotată cu un clopot mai mare în 1792 și cu unul de dimensiuni mai reduse în 1925.

După exodul sașilor transilvăneni, biserica a fost cumpărată de comunitatea penticostală din localitate.

”Buda pe BCA și geamurile de PVC sunt contribuția civilizației actuale. Suntem convinși că este o comunitate de oameni decenți în Monariu. Au salvat acoperișul, au pus sita, dar pentru numele Domnului, de ce PVC la geam și WC pus fix unde se arcuiește biserica mai frumos și nu în afara perimetrului de patrimoniu?”, a scris Petrus Italus Trust – Alianța pentru patrimoniul bistrițean pe Facebook.