Dan Puric a spus că a citit de curând o analiză făcută de un specialist britanic, sfătuitorul împărătesei Japoniei, şi unul dintre cei mai mari specialişti sociologi din lume care a făcut o analiză asupra poporului român, acesta spunând că „românii sunt în marea lor majoritate oportunişti, au obsesia supravieţuirii şi un fel de ospitalitate agresivă”.
Puric a spus că, în opinia sa, analiza făcută de britanic este una greşită, el fiind mai degrabă de acord cu opinia lui Vasile Pârvan care spunea că la popoarele care suportă îndelung adversităţile istorice se dezvoltă un fel de carapace spirituală sub care „sufletul se ascunde ca să rămână neîntinat”. „Observatorul neatent – spune Vasile Pârvan – vede că poporul român suferă de fatalism cosmic, tradiţionalism, neîncredere totală în ceea ce este nouă, o insensibilitate în faţa asperităţilor vieţii şi o asprime în comportament, dar observatorul atent îşi va da seama că, sub această scoică, este un suflet de un rafinament extraordinar”, a spus Puric.
El a adăugat că românul are optica creştină potrivit căreia niciodată răul nu va rămâne nepedepsit, că există o „răsplată imanentă a răului”. „Ţăranul zice lasă-l în plata Domnului! Dacă ar fi fatalist, românul nu ar avea această încredere interioară în justiţie. Insensibilităţii – românul pare mai dur aşa, îi corespunde dorinţa lui de a fi frumos mai ales la zile de sărbătoare. Un om care e biciuit de viaţă îşi pierde reflexul de a fi frumos, dar măcar la zile de sărbătoare, de unde rezultă aptitudinile lui pentru toate artele”, a spus Dan Puric.
În ce priveşte tradiţionalismul de care sunt acuzaţi românii, Dan Puric spune că şi această acuzaţie e greşită fiindcă românii au o curiozitate care depăşeşte profesia lor, iar neîncrederii faţă de tot ce e nou îi corespunde o dorinţă a lui de a afla taina acelui lucru nou pentru a-l stăpâni.
„Spiritul de observaţie şi critic al ţăranului român este de multe ori mai ridicat faţă de cel al intelectualului care este înconjurat de prejudecăţi culturale. Ţăranul român, chiar analfabet, dibuieşte, are un spirit de discernământ nemaipomenit. Simte cu nişte instincte extraordinare. (…) Britanicul zice despre ospitalitate agresivă, săracul. Nu i se poate traduce omenia. Omenia e anticamera creştinismului, nu e umanismul care a tăiat şi a spânzurat. Nu vi se pare paradoxal ca după atâta suferinţă, nedreptate şi atât chin pe care şi azi îl suportăm ca românul să răspundă cu nişte calităţi neîntinate? Le găsiţi în folclor! După o istorie cumplită, folclorul este curat. Uitaţi-vă în basme, nu e nimic patologic, nevrotic, răsucit. Totul este curat. Atunci înseamnă că e o sămânţă foarte bună. E un mecanism. Prigonitul trebuie să-şi recapete independenţa şi libertatea, însă nu confundaţi poporul român cu noţiunea de victimă. Victima este pasivă, este înlănţuită. (…) Paradoxal, prigonitul este un om liber. Hristos a fost condamnat politic de Caiafa fiindcă ne-a dat paşaportul spre libertate „, a spus Dan Puric.
Actorul s-a referit şi la ce înseamnă prigoana în zilele noastre. „Prigonitorii de azi nu fac altceva decât să declanşeze uitarea. S-a folosit cuvântul genocid, mai nou se foloseşte memoricid, când îţi omoară memoria. Mai grav este când îţi omoară sufletul”, a spus Puric.
El a spus că sufletul neamului românesc este de la un capăt la altul prigonit. „Peste o ţară cu un spaţiu geografic mirific se suprapune un spaţiu istoric catastrofic. Numai bestii istorice. Românul îşi asumă suferinţa, dar nu se suprapune cu ea. Ultimul banc al poporului român este dacă există viaţă înainte de moarte. Asemenea sclipiri… Asta arată spiritul liber. Românul e deasupra suferinţei. Hristos a coborât în istorie, dar nu s-a suprapus cu ea”, a spus el.
Adaugă comentariu