Daruri ca din cer la Budacu de Jos: 33 de familii au primit câte o văcuţă din Irlanda

(FOTO-VIDEO) Generozitatea unor fermieri din Irlanda le-a schimbat, într-o zi, viaţa la 33 de familii din Budacu de Jos care au primit în dar, fiecare, câte o văcuţă de rasă. Oamenii s-au strâns încă de dimineaţă la dispensarul veterinar unde au tras la sorţi văcuţa pe care o vor primi şi au semnat contractele de „dar manual cu sarcină”, întocmite de cei care au facilitat donaţia, Fundaţia Heifer Project pentru România.

Medicul veterinar Gheorghe Abrudan, reprezentatul Fundaţiei Heifer România, a explicat pentru Timp Online că văcuţele au fost donate de fermieri din Irlanda care sunt, de regulă, foarte interesaţi să vadă unde ajung animalele lor şi cum sunt îngrijite.

„Noi când alegem o comunitate, venim la autorităţi şi luăm legătura cu primarul, viceprimarul, medicul veterinar, oamenii care conduc comuna. Apoi, luăm legătura cu oamenii interesaţi să crească o vacă, care nu e nici purcel, nici găină. Are nevoie de făină, fân, nureţ care trebuie pregătit din vară, inclusiv de grajd. După ce avem acea listă cu oamenii interesaţi, mergem la fiecare familie şi o vizităm, vedem starea grajdului, cum sunt întreţinute alte animale pe care le mai au, dacă au sau nu furaj, apoi dăm o notă. Nu contează că sunt români, maghiari, ţigani sau de alte naţii, ortodocşi sau de alte religii. Noi nu facem discriminări. Ne place să îi tratăm pe toţi la fel şi stabilim cine primeşte văcuţă. Când ajung animalele, luăm din urechile animalelor numerele, îi punem pe toţi să tragă văcuţa la sorţi ca să nu fie ceartă şi apoi începem să le distribuim la fiecare familie. La Budacu de Jos au venit 33 de văcuţe gestante, rasa Holstein Frizen, foarte bine întreţinute care arată foarte bine. Oamenii au mai departe au datoria de a le întreţine, tot beneficiul de la ele este al lor, intră în exploataţie, pot primi subvenţii de la stat, singura lor obligaţie este ca prima junincă pe care o obţin de la văcuţă să o doneze tot în comunitate pentru a se mări efectivul de vaci. Din experienţa noastră, oamenii au reacţionat foarte bine şi ne bucurăm de succes”, a spus medicul Abrudan.

Localnicii cu care am stat de vorbă ne-au spus că nici nu se gândesc să facă altfel.

Mărioara Lăcătuş (61 de ani): „Primesc o văcuţă, multă bucurie la copii şi la nepoţi că au lăptiuc. Am spus că m-ar interesa vacă şi mi-au aprobat fiindcă am grajd bun, am condiţii, locuri cu lucernă, am de toate. O văcuţă ca asta ca să o cumpăr din târg costră cam 4000-5000 de lei. Cred că poate ajunge şi la o mie de euro. Ştiu că, dacă fată o viţeluşă, trebuie să o dau mai departe. Am copii şi nepoţi şi o dau în familie, la copiii mei. Ei sunt gospodari cum suntem şi noi”.

Petru Racoţi (35 de ani): „Mai avem o văcuţă şi am mai cerut una pentru că avem doi copii mici. Noi cu animale am crescut. Domnul veterinar de la Budacu de Jos, domnul Toma, ne-a anunţat că putem primi încă o văcuţă gestantă şi noi am fost de acord. O venit domnii de la Direcţie sau de unde au venit, am făcut cerere şi ni s-a aprobat. Ne-au anunţat că trebuie să dăm mai departe viţeluşa pe care o fată vaca şi suntem de acord. Cum să nu donăm dacă şi noi am primit-o? Trebuie să ne ajutăm unii pe alţii. Nu ştiu dacă alţii au procedat la fel. Am auzit că pe alte sate le-au mai dus la abator, nu ştiu ce s-a întâmplat cu ele, dar noi suntem oameni gospodari şi am vrea să ne facem un pic de văcuţă cu lapte şi când va avea viţel vom da mai departe. Noi avem cu ce le ţine, cu ce le hrăni. Avem de toate”.

Lucreţia Lăcătuş (60 de ani): „Mai am o văcuţă, dar mai primesc una, cadou (râde). Noi, de la ţară, nu prea primim, dar acum tare ne bucurăm.  Nici nu vă pot spune cât mă bucur, că o să devin fermieră. Mie îmi place să lucrez. Am făcut o grămadă de fân, o văzut domnul doctor. La ora 5 suntem în picioare, rânim, le punem de mâncare, mulgem, mergem cu laptele la lăptărie. De acolo trăim. Serviciu nu avem, pensie nu avem, acesta e traiul nostru. Domnuol doctor ne-o zis că, dacă fată viţel, e al nostru, dar dacă fată viţică să o dăm. Eu am o grămadă de nepoţi, cum să nu o dau? Am nepoţi săraci, necăjiţi, vai de capul lor. Să o ia şi să o crească. Aici al noi, la Budac, nu sunt numai vreo câteva vaci şi oamenii sunt necăjiţi şi vai de capul lor. Dacă ar avea vaci ar mai câştiga câte ceva. Noi suntem ţigani, dar ne ajutăm unul pe altul. Dacă se face o casă, noi mergem şi ajutăm. Aşa e la noi. Noi nu furăm şi nu dăm în cap. Suntem oameni care muncim şi ne place să avem case frumoase”.

Emil Muntean (60 de ani): „Am 5 copii şi 13 nepoţi. Am gospodărie acasă, am capre, am grajd de 20 de metri, de toate. Am avut şi vaci, dar le-am dus la abator că erau bătrâne. Când va veni vremea, vom da m,ai departe. Nu se poate să nu dăm mai departe odată ce am primit noi cadoul acesta. Chiar dacă îl dăm la copii noştri, tot dar e. Eu o să-i dau viţica la copilul mkeu, îi fac grajd şi supraveghez ce face cu ea. Nu se poate să nu dăm mai departe”.

Până acum, Fundaţia Heifer România a adus în ţară peste 500 de văcuţe în judeţe precum Prahova, Teleorman, Mureş, Cluj şi Bistriţa-Năsăud. Din judeţul nostru au mai primit văcuţe şi oameni din comuna Dumitriţa.