Domnule Georg Lecca sunteţi cetăţean de onoare al judeţului Bistriţa-Năsăud, printre primii. Aş vrea să vă întreb cum vă simţiţi în această postură?
Bineînţeles că sunt emoţionat pentru că nu mă aşteptam la aşa ceva. E drept că de foarte mulţi ani mă implic în economia judeţului, în cultura lui. Mă simt ca şi acasă pe aici, dar ca să mă onoreze cu aşa ceva nu mă aşteptam.
Concret care e legătura dumneavoastră cu judeţul?
Nu sunt din această zonă. Sunt tot ardelean, dar m-au fascinat mereu oamenii de aici. Încă de copil, am fost pe aici, pe Valea Ilvelor, deci nu era o zonă necunoscută, iar după 1990 prin meseria pe care o am am vizitat foarte des judeţul. Am avut foarte multe activităţi pe aici. Eu sunt expert tehnic în construcţii de maşini. Bistriţa, după Bucureşti, este oraşul în care am avut cele mai multe firme cu export, oamenii erau foarte activi şi m-au atras. În ce priveşte economia, şi acum sunt firme cu care colaborăm şi lucrăm. Eu având acum alte sarcini, alte funcţii, vin mai rar în România cu scop profesional, dar chiar şi aşa ajung în ţară de circa cinci ori pe an. Vin pentru în România pentru Timişoara, Bistriţa, Cluj şi Bucureşti, acestea sunt zonele în care mai apar şi activez.
De unde este această dorinţă a dumneavoastră de a sprijini cultura?
Arta mă fascinează. Am făcut şi studii de istoria artei, am şi un doctorat în artă. Îmi place mediul artistic, îmi place să mă învârt în el, îl urmăresc atât în ţară, cât şi în străinătate şi am putut face comparaţie, văzând ce e afară, ce artă bună are România. Primul lucru la care m-am gândit a fost acela că trebuie făcut mai mult şi am început să încerc să îi sprijinpe artişti printr-un mic catalog pentru că marketingul şi popularitatea se face cu ceva. Am vrut să îi ajut să depăşească un anumit pas şi să se poată promova. Am sprijinit cu aceeaşi bucurie artişti din Timişoara, Bacău, Bucureşti sau Bistriţa, atât pictori, cât şi sculptori sau graficieni.
Ştiu că în Bistriţa-Năsăud aveţi relaţii foarte strânse cu artiştii plastici Marcel Lupşe şi Maxim Dumitraş. Poate îmi mai spuneţi şi alte nume.
Ei sunt ca şi fraţii mei, Max şi Marcel, dar mai sunt şi alţii, cum e Cristi Târnovan, Miron Duca. Sunt mulţi artişti. La fiecare am fost în atelier, îi admir şi îi susţin.
Credeţi că ar avea nevoie de mai multă promovare pe plan internaţional?
Promovare? E foarte greu de spus. Artişti sunt foarte mulţi în lume. De când e şi deschiderea europeană eu văd că pe piaţa europeană este un circuit mare, însă trebuie să se afirme calitatea şi în artă. Promovare nu cred că trebuie făcută mai mult. Sunt expoziţii la care participă, sunt oraşe înfrăţite, merg artişti de aici. Sunt multiple posibilităţi de promovare. Să lucreze! Acesta este singurul mesaj, să lucreze cât mai mult.
Ce părere aveţi despre Centrul German în care aţi intrat în posesia titlului de Cetăţean de onoare al judeţului?
Însuşi faptul că s-a făcut această festivitate aici dă o notă aparte acestei distincţii pe care am primit-o. Centrul este fascinant. Pe mine m-ar pasiona să văd ce se întâmplă mai departe cu el. Ar trebui să fie interactiv, să se simtă aici o interactivitate culturală, să fie folosit bine. Îmi pot imagina că vor fi proiecte interesante. Eu cred că ar trebui făcut aici un mic atelier de argintărie, să lucreze artişti, să-l avem pe Cristi Târnovan care acum se ocupă de bijuterii. De ce nu? Mi-l pot imagina într-un colţ lucrând ca lumea să vadă cum se face argintărie, să vadă lumea ce înseamnă meşteşuguri. Eu m-am gândit să doneze colecţia mea de cărţi poştale vechi cu Bistriţa acestui Centru German pentru ca oamenii să vadă cum arăta Bistriţa în trecut. Sunt multe proiecte pe care aş vrea să ale aplic şi să le finalizez. De-a lungul anilor m-am implicat foarte mult la Bistriţa. Am făcut donaţii Liceului de Arte „Corneliu Baba”, am făcut donaţii la Sîngeorz-Băi muzeului, am o strânsă colaborare cu instituţia condusă de Maxim Dumitraş. Sigur nu voi uita Bistriţa nici în viitor.
Vă gândiţi să vă întoarceţi în România?
Trăiesc de 30 de ani în Germania. În România vin doar în vizită. Nu mă mai întorc definitiv acasă. Vin însă de 4-5 ori în România şi, de fiecare dată, încerc să ajung şi la Bistriţa.
Interviu realizat de Cristiana Sabău
Adaugă comentariu