De ce sunt mici prunele din livezile noastre. Cercetătorii vin în sprijinul pomicultorilor

Prunele obținute de fiermierii de la noi sunt majoritatea mici fiindcă provin din livezi îmbătrânite, înierbate, unde se cosește și se pășunează adesea. Din livezi lipsesc albinele și bondarii fără de care producția de prune nu are cum fi mare.

Toate aceste lucruri le-au aflat pomicultorii din județ de la prof. univ. dr. Viorel Mitre, decanul Facultății de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, care a participat, astăzi, la Bistrița, la o dezbatere despre cultura prunului găzduită de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură.

Potrivit sursei citate, prunii ocupă aproape jumătate din suprafața cultivată cu pomi fructiferi a României, țara noastră fiind al doilea mare cultivator de prun din lume după China, dar, cu toate acestea, fructele generează cel mai mare al doilea deficit agroalimentar, de peste 700 de milioane de euro pentru că, din peste 70.000 de ha cultivate în România cu pruni, 56.000 de ha sunt mai vechi de 25 de ani, 13.000 ha între 10 și 25 de ani și abia 2000 de ha sunt plantații noi.

Plantațiile vechi de pruni au fost înființate între anii 1970-1980. În condițiile în care durata de viață economică la prun este de 20-25 de ani, cele mai întinse livezi de pruni din România au ieșit din perioada de rodire economică.

”Chiar dacă pare o producție mare la nivel național, producția pe hectar este mică, 9000 de kg, ceea ce e puțin, foarte puțin. În plantațiile pe care le avem, care sunt în mare parte artizanale, sistemul acesta de pruni în fâneață, cu soiuri locale înmulțite prin semințe sau prin drajoni, care fac așa niște pâlcuri prin proprietățile celor din zona de deal, atât livezile, cât și fânețele au un nivel de producție scăzut. Acesta este și mai scăzut dacă după prima coasă se pășunează. În plantațiile vechi mai sunt niște probleme cum e aceea că sunt îmburuienate astfel încât consumul de apă de către buruieni și vegetație este foarte mare în condițiile deficitului de apă. Fără apă nu facem nimic”, a spus prof. Mitre.

Potrivit universitarului clujean, prunii din livezile vechi au în coroane foarte mult lemn îmbătrânit, care încetinește fluxul de sevă și apar pe ramuri fructe foarte mici: ”Volumul coroanelor este redus pentru că o mare parte dintre ramurile pomilor se usucă din cauza îmbătrânirii. Creșterile anuale sunt slabe, iar ramurile de rod puține. Fertilizarea, dacă se face, se face după ureche, de regulă la sol fără să se încorporeze îngrășămintele în sol. Nu se aduc în plantații agenți polenizatori, iar combaterea bolilor se face defectuos. Dacă ne gândim la bolile care se pot trata, sunt destul de multe, iar dacă ne gândim la dăunători avem unii dăunători care dau fructele jos. Ce să mai faci producție acolo? Apoi, cel mai grav este că prunul, în Europa, s-a distrus din cauza virusului Plum pox (vărsatul prunelor -n.r.) și a bacteriilor, iar bolile acestea se transmit prin vectori, afide și prin foarfecă, cu tăierile. Deci cheltuim mult și producem puțin”.

În alte țări, problema prunilor s-a rezolvat prin intensivizarea culturii, însă nu prin plantarea unui număr cât mai mare de pomi, ci prin creșterea volumului coroanei prin aducerea ramurilor la orizontală: ”O modalitate nouă de a conduce coroana pomului este tăierea rădăcinilor, cu care noi nu suntem obișnuiți. În Olanda am văzut prima dată la o plantație de păr. Toamna, se duce mecanizatorul și, pe o parte a rândurilor, taie rădăcinile cu un utilaj care are un cuțit. Se duce până la 35-40 de cm și taie pe o parte a rândului toate rădăcinile. Fermierul vine primăvara personal, pe tractor, și urmărește fiecare pom în parte. La unii pomi taie, la alții, nu și în felul acesta nu trebuie lucrat cu forfecuța, ceea ce costă foarte mult”.

”Din punctul meu de vedere, numărul de metri cubi de coroană fructiferă este elementul care dă producția mare, nu numărul de pomi la hectar. Apoi, e importantă cultivarea de soiuri care dau o producție mare la hectar, peste 40.000 de kg, ceea ce nu e foarte mult. Prunul, cu o tehnologie serioasă, poate obține o producție de 50.000 chiar 60.000 de kg. Trebuie să știm să ne alegem soiurile, doar așa facem producție: să fie cu fructe de calitate, mari, rezistente la manipulare și transport, iar plantațiile să fie moderne, cu fertirigare, cu plasă antigrindină, cu sistem antibrumă, cu utilaje performante și de depozite pentru păstrare”, a explicat profesorul Viorel Mitre.

Decanul Facultății de Horticultură le-a sugerat fermierilor prezenți la workshop să fie atenți la ce se cere pe piață și să planteze soiuri care sunt rentabile economic.

”Piața cere azi fructe mari, să aibă pielița de culoare albastră și să fie foarte bine acoperite cu stratul acela de la suprafață și care e un izolator foarte bun de la recoltare până la consum. Și când recoltăm fructele trebuie să avem grijă să o păstrăm. Mai cere piața să fie detașabile de sâmbure, să nu fie moi și să aibă un gust deosebit. Când alegem soiuri, trebuie să ne uităm la asta. E foarte importantă calitatea materialului săditor și subliniez asta la Bistrița unde e singura Stațiune de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură unde s-au canalizat toate eforturile pe problema infecției cu virusuri. Faptul că aici se produce material săditor din verigi superioare, din soiuri foarte bune și importante economic, pe un partaltoi de mare perspectivă. De două ori trebuie să ne gândim înainte să înființăm o plantație dacă vrem sau nu să facem profit cu ea. Cercetarea românească a creat foarte multe astfel de soiuri, unele s-au validat, altele nu, iar Stațiunea Bistrița a creat soiuri foarte bune, 21 la număr”, mai spus prof. Viorel Mitre.

Workshop-ul ”Probleme actuale și tendințe în cultura prunului” a fost organizat de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița, în colaborare cu Societatea Română a Horticultorilor filiala Bistrița-Năsăud și Academia de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu- Sisești”.