De ce vrea Mihai Nechita, doctorand în matematică la Londra, să se întoarcă şi să salveze România

(INTERVIU) Mihai Nechita (23 de ani), un tânăr matematician de zece din Bistriţa, va urma doctoratul la Londra unde a obţinut o bursă. Într-un interviu acordat Timp Online, el ne-a spus de ce crede că displina pe care o studiază este mai „tare” decât Informatica şi ce sfaturi are pentru cei care se tem să urmeze această facultate ca să nu ajungă profesori care dau meditaţii. Mai puteţi afla şi cum vrea Mihai să salveze România.

Înţeleg că eşti un rebrenist. 

Da, am terminat la „Liviu” mate-info, am mai apărut prin ziare când mai luam câte o medalie la naţionala de mate. Am luat vreo două, dar nu mă întreba nimeni altceva decât dacă am luat medalie, cum mi s-au părut subiectele. Pe urmă am făcut Matematică- Informatică la UBB la Cluj, am terminat cu 10 licenţa. Acum am terminat masteratul de Matematică Aplicată tot la UBB şi tot cu 10 şi, de vreo doi ani lucrez la un institut de matematică, la început asistent de cercetare. Acum am devenit cercetător. Din toamnă o să plec la University College London pentru un doctorat tot în matematică.

La noi nu se face cercetare sau de ce vrei să mergi acolo? 

Se face cercetare şi la noi. Merg acolo fiindcă pur şi simplu vreau să văd dacă fac faţă la un nivel un pic mai înalt decât cel cu care sunt obişnuit până acum. Apoi mai cred că, pentru cercetare, acesta e nivelul de la care trebuie să începi. Adică e foarte bine să începi din start de sus ca să poţi să continui. Dacă începi cumva mai de jos e destul de greu să ajungi în top. Mă gândesc la ce se întâmplă la Institutul de Matematică din Bucureşti, cel mai mare institut de la noi din ţară. Majoritatea cercetătorilor de acolo au doctorate la MIT, una dintre cele mai bune universităţi din SUA,  şi apoi s-au întors şi fac cercetare de nivel înalt şi în România. E bine să ai un doctorat cu substanţă pe care aici e mai greu să îl obţii. Eu plec fiindcă pe domeniul pe care vreau eu să lucrez nu am găsit ceva ce să mă mulţumească la noi. Este vorba de „Ecuaţii cu derivate parţiale” şi metode numerice pentru aşa ceva.

Cum poate un om să îşi dedice viaţa unei chestiuni cu o denumire aşa de complicată? (râdem amândoi) 

Uite, întâlnirea asta (cu Clotilde Armand – de la Uniunea Salvaţi România – şi soţul ei Sergiu Moroianu, la rândul lui matematician cu doctorat MIT) arată cumva că matematicienii nu îşi dedică viaţa numai cifrelor sau ecuaţiilor. Pur şi simplu trăieşti într-o societate şi te uiţi în jurul tău ce se întâmplă chiar dacă preocupările tale poate nu afectează direct lumea. Dar asta nu înseamnă că tu eşti rupt de lume.

Cât durează doctoratul tău? 

Doctoratul meu va dura patru ani. Am primit o bursă destul de bună de la ei şi acesta e încă un motiv pentru care plec fiindcă altfel era destul de greu. Odată sunt taxele destul de mari, iar apoi viaţa nu e foarte ieftină. Dacă vrei să faci un doctorat bun, nu poţi să lucrezi în acelaşi timp sau poţi lucra, dar foarte puţin, aşa că ai puţini bani şi nu te poţi întreţine, aşa că singura variantă e să primeşti o bursă şi să ai timp să faci cercetare toată ziua.

Ai venit la întâlnirea cu Clotilde Armand. Asta înseamnă că te duci gândul să te întorci şi să salvezi România? 

Da, da, ăsta e planul! Cred că nu funcţionează să zicem că fiecare să-şi facă treaba lui foarte bine şi asta o să rezolve problemele. Cred că trebuie să ieşi din zona ta în care eşti foarte bun şi lumea te ştie şi să te apreciază şi să încerci să te implici şi să faci şi altceva. Nu ştiu foarte bine ce. Nu am reţete, vreau să văd ce pot face eu în afara zonei mele de specialitate. Toată lumea îmi spune că nu crede că mă mai întorc pentru că acolo poţi fi apreciat, câştigi mulţi bani şi nu îţi vine să te mai întorci. Nu e chiar aşa. Uite, Nicuşor Dan salvează Bucureştiul. Dacă sunt lucruri care nu îţi plac, schimbă-le! Nu fugi de ele acolo unde lucrurile sunt aşezate şi treaba merge bine.

Te-a atras Uniunea Salvaţi România (USR) pentru că Nicuşor Dan sau Sergiu Moroianu sunt matematicieni? 

Da. Uite, l-am văzut pe Nicuşor Dan care e un matematician excelent şi care a ajuns să fie specialist în urbanism fiindcă a vrut să salveze nişte clădiri istorice din Bucureşti. Acum, toată lumea se uită la el ca la o speranţă care poate să ne schimbe nouă viaţa şi societatea, dar cumva nu e nici datoria lui şi nici răspunderea lui să ne schimbe nouă ţara. Trebuie să punem şi noi umărul.

Tu ce ai vrea să schimbi dacă ar sta în puterea ta? 

E şi asta o problemă. Toată lumea vrea să schimbe chestii, se vorbeşte atât de mult şi de vag despre schimbat încât nu mai ştii de fapt ce trei lucruri concrete ai vrea să schimbi. Eu, de exemplu, aş vrea să schimb lucruri în sistemul nostru de educaţie care performează destul de slab. De exemplu, şi domeniile astea care aparent merg destul de bine, cum e Informatica, la noi nu sunt gândite sustenabil şi nu se pot dezvolta pe termen foarte lung.

Sunt mulţi tineri cărora, deşi le place Matematica, se tem că îi aşteaptă o carieră de profesor. 

Să faci Matematică nu înseamnă să ajungi profesor. Înseamnă să ai o deschidere mult mai mare spre o grămadă de domenii. Poţi face programare, bănci, finanţe, asigurări. Pot să faci matematică pură dacă vrei, dar, oricum, ar trebui lumea să nu fugă de matematică aşa cum fuge acum şi să se îndrepte spre informatică pentru că acolo se fac banii. Totul e să ai mai multă deschidere. De aici poţi să faci şi bani dacă vrei, dar poţi face şi altceva. Eu ştiu oameni care au lucrat la Facebook şi nu li s-au părut interesante lucrurile acolo. Era Facebook, suna bine, o companie mare, dar ce avea el de făcut nu era interesant. Lumea trebuie să fie conştientă şi de faptul că e destul de greu să ai în liceu sau la începutul facultăţii o imagine de ansamblu asupra a ceea ce o să presupună munca pe care ţi-o alegi. Ştiu foarte mulţi programatori care caută să facă chestii care să le dea un sens mai mare în afara biroului. Pur şi simplu se plictisesc sau văd acum colegi care sunt foarte buni la informatică şi, dacă vor să lucreze chestii noi, de programare, ajung la articole unde au nevoie de cunoştinţe de matematică pentru ca să înţeleagă despre ce este vorba şi apoi să programeze, fie că lucrează inteligenţă artificială, fie big data, să procesezi volume imense de date. Până la urmă nu e rău să ştii matematică. Nu zic că ar trebui toată România să se apuce de făcut matematică, dar vreau să spun că ar putea să ne ajute mult mai mult decât credem. Poate şcoala are o problemă dacă noi avem imaginea asta despre matematică. De undea vem noi imaginea asta despre matematică dacă nu din şcoală şi din jurul nostru? Poate că am avut şi noi nişte profesori de matematică care îţi dădeau impresia că altceva nu poţi să ieşi după ce ai făcut o facultate de matematică decât un amărât de prof de mate cu un salariu de mizerie, care îşi caută elevi la meditaţii, şi un tip ursuz şi care dă note mici şi pe care lumea îl urăşte.

Notă: Interviul cu Mihai Nechita a fost realizat după întâlnirea simpatizanţilor USR cu Clotilde Armand, ocazie cu care Mihai Nechita a spus că, deşi are multe proiecte profesionale, a găsit timp şi pentru ideea care îi ţine la un loc pe toţi cei care vor să salveze România.