Herghelia Beclean. De la înălţimea unui cal, lumea se vede altfel

Călăria, pentru cei care ajung să o practice zilnic sau măcar săptămânal, este mai mult decât un mijloc de agrement sau o modalitate de a rămâne sănătos fizic şi psihic, este un mod de viaţă. Un exerciţiu de educare a răbdării.

Dacă vă atrage un “exerciţiu de educare a răbdării”, o destinaţie indicată este Herghelia Beclean. Personal, am ajuns aici într-o zi superbă în care se vedeau munţii în depărtare, iar priveliştea, combinată cu mirosul pădurii, dădea locului un farmec aparte. Întâmplarea a făcut că am ajuns exact la prânz când caii se întorceau de la păşune şi trezeau cu copitele lor pietrele de pe drum, precum vedem în filmele western. Calul, fiind unul dintre cele mai curate animale, nu veţi simţi într-o herghelie mirosul de grajd tradiţional, aşa încât un scurt popas în Parcul Maestoso 47, amenajat de însuşi Imre Zoltan (campionul prin definiţie al Hergheliei Beclean) vă va prinde bine înainte să decideţi cu care dintre cai să vă împrieteniţi, să puneţi şaua pe el şi să porniţi, împreună, pe un drum fără întoarcere, al pasiunii pentru echitaţie. Parcul e construit cu toată migala de către un om care ştie că lucrurile importante se fac cu grijă pentru detalii. Altfel nu ar fi ajuns unul dintre cei mai reputaţi driveri din ţară.

Adevărul este că e greu să alegi un cal cu care să te potriveşti temperamental şi care să te asculte. E greu dacă eziţi. Dacă pui mâna hotărât pe frâiele lui, dacă faci mişcări sigure şi vorbeşti calm, dar apăsat, vei vedea că porneşte la trap şi te recunoaşte de stăpân. Îi vei mulţumi la final că te-a purtat în spate şi-l vei răsplăti cu o bucăţică de zahăr pe care apoi o va căuta singur prin buzunarele tale, convins că va mai primi de fiecare dată când nu te va dezamăgi.

Până la această relaţie sudată e nevoie de sfatul unui instructor şi de asimilat reguli care nu trebuie încălcate. La Herghelia Beclean, Aniko Orban e responsabilă cu lecţiile de echitaţie. Pare un copil, dar nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe. E o domnişoară zveltă (iată una din binefacerile echitaţiei), elegantă, dar bine pregătită în meseria ei, pe care o ascultă chiar şi cei mai nărăvaşi cai. O ascultă fiindcă o respectă graţie mişcărilor pe care le face, toate calculate şi deloc întâmplătoare.

„Când urci pe un cal trebuie să fii hotărât. Cu hai căluţule nici măcar nu-ţi pleacă de pe loc. Dacă strigi la el, dacă ţi-e frică, simte şi nu te ascultă. Trebuie să-l stăpâneşti, să ai curaj, să-i arăţi că tu eşti stăpânul. În prima oră, explicăm că pe cal nu se zbiară, cum se ţine frâul, care este poziţia corpului pe cal. E important să nu-ţi fie frică. După a doua oră, începem să mergem la la trap, la condus calul ceva mai hotărât. Depinde de fiecare om cât e de receptiv. Să ajungi să călăreşti foarte bine nu e simplu. Uneori durează ani să înveţi cât mai bine, dar, după cinci până la zece ore se poate spune că un om ştie cât de cât să călărească. Când te urci pe cal, el din prima te simte cât eşti de hotărât sau de nehotărât şi te încearcă. Dacă laşi după el, îşi face de cap şi nu te ascultă”, spune Aniko Orban.

Fiind instructor de echitaţie, Aniko e mereu atentă atât la reacţia cailor, cât şi a călăreţilor. În cazul în care calul nu se armonizează cu călăreţul, există alţi cai ce pot fi scoşi din grajd în orice moment până se formează o echipă care funcţionează.

„Fiecare cal îşi ascultă stăpânul şi trebuie să te impui în faţa lui. Să fii hotărât şi să-i arăţi dând din călcâi că ştii ce faci. Niciodată nu trebuie însă bruscat un cal”, spune Aniko.

În opinia ei, cel mai bine este să înveţi să călăreşti de mic. Acest lucru ajută atât la formarea unui corp armonios, cât şi la dezvoltarea psihică.

„Echitaţia e un sport foarte elegant. Mie aşa mi se pare. E important ca un copil să dobândească încrederea că poate stăpâni un animal mult mai mare decât el. Şi poziţia e foarte importantă. De asemenea, e foarte important pentru sănătate. Au venit copii cu boli de oase, rahitici, ajungeau aici foarte supăraţi şi, când vedeau calul, se schimbau la faţă pur şi simplu. Călăritul e bun şi pentru coloana vertebrală. Îţi foloseşti toţi muşchii”, a mai spus ea.

Copiii care se tem să urce pe un cal găsesc la Herghelia Beclean şi un ponei.

„El a crescut aici, în herghelie, şi de când era mic era liber. Cam toată lumea îi dădea zahăr, mere, alte dulciuri şi a devenit foarte obraznic, a început să caute prin bagajele oamenilor. Atunci l-au închis într-un grajd şi n-a fost scos de mult timp aşa încât e puţin năzdrăvan, dar am început să lucrez cu el, merge acum frumos, la pas, nu se mai sperie. În circa două-trei săptămâni cred că se vor putea urca şi copiii pe el. Deocamdată, îl călăresc doar copiii din herghelie până se mai obişnuieşte puţin”, a mai spus Aniko.

DE REŢINUT Ore de echitaţie pot lua copii mai mari de opt ani şi adulţii. În cazul copiilor mai mici, aceştia pot călări dacă există acordul părinţilor, dar întotdeauna caii sunt ţinuţi de cineva de căpăstru.

Preţul unei ore este de 30 de lei. Programul este zilnic de la 10.00 la 13.00 şi de la 16.00 la 20.00.

AVANTAJE Avantajul Hergheliei Beclean este că are inclusiv locuri de cazare, camere cu vedere la ţarcurile animalelor, aşa încât, dacă vreţi să rămâneţi peste noapte, aveţi unde dormi.

Un alt avantaj este apropierea de Băile Figa, cea mai de succes zonă de agrement din judeţ, unde vă puteţi relaxa după o oră de călărie bălăcindu-vă în piscină sau în lacul cu apă sărată.

Nu uitaţi de peisajul superb, de mirosul de fân uscat, de adierea vântului dinspre pădure. Toate acestea înseamnă sănătate, stare bună de spirit, bucurie de a trăi. Vă convingeţi accesând galeria noastră de facebook.

Cristiana Sabău