De Ziua Mondială pentru Reducerea Dezastrelor Naturale să nu uităm „lecţia Târlişua”

Potrivit unui studiu făcut de profesoara de geografie Cristina Rusu, originară din zonă (foto), în ultimele două secole, în bazinul râului Ilişua s-au produs câteva viituri semnificative, care au provocat inundaţii, pagube materiale şi victime omeneşti. Conform datelor înregistrate la staţia hidrometrică de la Cristeştii Ciceului, viiturile cele mai mari, pe Ilişua, au avut loc în anii 1875 (când a fost inundată partea superioară a bazinului, respectiv comuna Târlişua, unde au fost inundate în totalitate, terenurile agricole din lunci şi câteva case, dar nu s-au înregistrat victime omeneşti), 1970 şi 2006. Viitura din anul 1970 a fost cea mai mare sub aspectul debitului record de 294 m³/s, însă efectele asupra mediului şi pagubele materiale, deşi însemnate, nu au avut amploarea celor înregistrate la ultima viitură din 2006, când debitul râului, deşi ceva mai mic a provocat pagube materiale imense şi a făcut 13 victime. Efectele mai reduse ale viiturii din anul 1070, comparativ cu cele înregistrate în 2006, s-au datorat tipului diferit de viitură, mai lentă, rezultată în urma precipitaţiilor îndelungate, debitul râului crescând mai lent, precum şi faptului că nu au fost antrenate cantităţi mari de lemne, cum s-a întâmplat la ultima viitură.

Viitura catastrofală produsă pe râul Ilişua în 20 iunie 2006, deşi pe locul al doilea în privinţa cantităţii de apă, este de departea cea mai însemnată sub raportul efectelor asupra mediului. Unda de viitură a pornit de pe principalul afluent al râului Ilişua, Izvorul Ţibleşului. Debitul acestuia a fost istoric, peste 200 m³/s, conform estimărilor Institutului Naţional de Hidrologie. Acesta,  împreună cu afluenţii, a făcut prăpăd, prin satele şi cătunele comunei: Cireaşi, Uleasa, Lunca Sătească şi Târlişua.

În centrul satului Târlişua a fost un debit uriaş care a măturat apoi centrul comunei, afectând şi satele din aval, până la confluenţa cu Someşul Mare. După ieşirea din comuna Târlişua, albia mai largă a râului a făcut ca acesta să nu mai ajungă la casele oamenilor, decât în câteva cazuri în Spermezeu şi Căianul Mare, însă terenurile agricole au fost inundate pe suprafeţe extinse, până la Cristeştii Ciceului, unde Ilişua se varsă în Someşul Mare.

În săptămânile premergătoare inundaţiilor din comună, s-a înregistrat o instabilitate meteorologică accentuată, în întreg bazinul Someşului Mare, care a determinat în intervalul 1-20 iunie, precipitaţii bogate, care au atins în partea superioară a bazinului Ilişua, valori cuprinse între 50 şi 53 l/m.

În ziua de 20 iunie 2006, o zi călduroasă de vara, în centrul comunei a plouat în orele amiezii destul de consistent, însă martorii oculari au perceput o ploaie de vară obişnuită, cum a mai plouat de multe ori, meteorologii estimând că precipitaţiile căzute au depăşit 25l/m²/oră. După ploaia de la amiază s-a înseninat, în centrul comunei, iar spre orele 17 a mai plouat puţin ,,o ploaie cu soare”, după cum îşi amintesc localnicii, care mai spus că, spre munte cerul era negru şi se auzeau tunete puternice. Aceasta, deoarece la 4-5 km amonte de centrul comunei s-a declanşat o aversă extrem de puternică, provocată de ciocnirea a două mase de aer cald şi rece, care a generat o cantitate de precipitaţii ce a depăşit 60 l/m², izolat 125 l/m² (în cătunele Uleasa şi Valea Peştelui, unde conform martorilor oculari, dar şi efectelor inundaţiilor, a plouat cel mai puternic).

Din cauza cantităţii de apă căzute în timp record şi a suprasaturării solului cu apă, s-au produs masive alunecări de teren, acestea, împreună cu apa, antrenând şi o cantitate apreciabilă de masă lemnoasă (Uleasa, la vărsarea râului omonim în Izvorul Ţibleşului, aproximativ 3000 m³ de masă lemnoasă). Lemnele, împreună cu mâlul şi rocile antrenate au format iniţial, două mari baraje naturale, unul la Cireaşi-Valea Peştelui şi altul la Uleasa. La depăşirea acestor baraje, şuvoiul uriaş de apă, favorizat şi de lăţimea mică a văii, s-a revărsat în aval, antrenând, în continuare o mare cantitate de lemne, mâl, materiale din construcţii, oameni şi animale din gospodăriile care dispăreau în valuri.

Când viitura s-a apropiat de centrul satului Târlişua a format alte două mari baraje: unul pe Valea Izvorului, la 500 m amonte de centru şi altul chiar la podul din centrul satului unde Valea Izvorului se întâlneşte cu Ilişua. Când apele s-au dezlănţuit din barajul aflat la 500 m de centrul comunei, au atins înălţimea de 3 metri, viteze foarte mari şi au suferit devieri importante, măturând zece case şi anexe aflate în aval. O gospodărie situată chiar lângă pod a fost ştearsă de pe faţa pământului, precum şi anexele altei gospodării situată pe celălalt mal. Cinci oameni din cele douăgospodării au fost luaţi de viitură, doi bărbaţi au reuşit să se salveze, două femei au fost găsite decedate, iar o fetiţă de 10 ani este dată dispărută şi astăzi. Barajul de lemne cele mai impresionant a fost cel din centrul satului Târlişua, lemnele adunate aici atingând circa cinci metri înălţime. De la înălţimea acestuia, apele s-au revărsat năprasnic peste centru satului, acoperind cu noroi tot ceea ce nu au putut distruge şi transporta.

Centrul satului, altădată impunător, a devenit de nerecunoscut, chiar şi pentru localnici. Cum ploaia din centrul satului fusese una obişnuită, care nu prevestea o astfel de catastrofă, oamenii de aici au fost luaţi pe nepregătite, astfel încât cei mai mulţi nu au realizat ce se întâmplă, unii dintre ei fiind prizonierii apelor în case şi reuşind cu greu să se salveze.

Deşi au fost alertate serviciile de urgenţă, de pe telefoanele mobile, accesul în comună era imposibil din cauza unor uriaşe alunecări de teren, care au blocat întrările, cel mai grav afectată fiind întrarea din aval (dinspre Beclean). Astfel, comuna a rămas izolată timp de aproape 24 de ore, până când s-a reuşit deblocarea drumului de acces dinspre Beclean şi au început să sosească primii voluntari şi primele ajutoare. Localnicii şocaţi de cele întâmplate, au petrecut noaptea în casele de pe versanţi sau în cele cu două nivele, al căror etaj a rămas neinundat.

La vremea aceea, autorităţile nu aveau alte sisteme de alertare a populaţiei în afară de trasul clopotelor. Din fericire, viitura a venit ziua şi nu noaptea când exista riscul să moară şi mai mulţi oameni. După întâmplarea de atunci, autorităţile au introdus atenţionările de vreme rea cunoscute sub denumirea de coduri. Fiecare om ştie acum că la alertă de cod gaben sau roşu trebuie să fugă din calea apelor ca să-şi salveze viaţa. După numeroase analize făcute, s-a ajuns la concluzia că defrişările au stat la baza producerii acestei catastrofe naturale fără precedent în istoria judeţului.

Bilanţul inundaţiilor din Târlişua: 13 morţi, 480 de case inundate, peste 32 de kilometri de drumuri naţionale şi comunale impracticabile, peste 5.000 de animale şi păsări moarte, 22 de reţele electrice  la pământ şi alte 11 telefonice de care nu s-a mai ales nimic. Pagubele materiale totale au fost evaluate la peste 20 de milioane de dolari.

Mai multe puteţi citi şi vedea pe pagina web a comunei Târlişua.