Una dintre străzile din centrul istoric al orașului Bistrița poartă numele lui Albert Berger. A studiat științele naturii, matematica, istoria și teologia la universitățile din Tübingen, Heidelberg, Leipzig și Berlin. Altă informație interesantă este că tatăl lui a fost directorul unei mine de aur.
Albert Berger s-a născut în 30 septembrie 1864, la Săcărâmb în comitatul Hunedoara. A fost un istoric sas transilvănean, director al Colegiului Evanghelic din Bistrița între anii 1914-1929.
S-a născut într-o familie foarte bogată, tatăl său fiind directorul unei mine de aur.
A studiat la Gimnaziul Evanghelic din Bistrița, apoi a plecat în Germania, studiind științele naturii, matematica, istoria și teologia la universitățile din Tübingen, Heidelberg, Leipzig și Berlin, precum și la Universitatea Francisc Iosif din Cluj, unde, în 1888, își ia doctoratul în filozofie.
În anul 1892 ajunge profesor la gimnaziul săsesc din oraș, iar din 1914 este numit director, până la pensionarea sa din 1930.
A avut contribuții remarcabile în arhivistica și la organizarea arhivelor din Bistrița, una dintre cele mai bogate colecții din Transilvania. A murit în 12 martie 1936. O stradă din Bistrița îi poartă numele.
În anul 1888 Albert Berger a primit postul de profesor la Gimnaziul Evanghelic din Bistrița, al cărui director a fost în perioada 1914-1929 și simultan i s-a încredințat custodia arhivei orașului Bistrița unde s-a făcut repede remarcat prin modul științific de ordonare, transcriere, publicare și depozitare a documentelor. De aceea, Nicolae Iorga, care a beneficiat de rezultatul muncii depuse de Albert Berger, in cartea „Pagini alese de însemnări de călătorie prin Ardeal și Banat”, a mentionat că „Albert Berger este un model ca om de știință și arhivar”. Totușii, o mare dezamăgire l-a marcat pe Albert Berger pricinuită de faptul că în anul 1918, când după trei decenii de muncă asiduă în arhivele bistrițene, i s-au luat cheile și nu i s-a mai permis accesul în clădire, pe simplul considerent că era de etnie germană. Chiar dacă ulterior meritele i-au fost din nou recunoscute, fiind decorat cu Ordinul Coroana României în grad de cavaler, gustul amar al nedreptății i-a rămas.
Referitor la marea nedreptate care i-a fost făcută în 1918 , anul din care n-a mai intrat în Arhivele Bistriței , esta două variante :
1. Nouă administrație românească l-a dat la o parte .
2.El nu a vrut să mai continue din cauza reproșurilor de colaboraționism , venite din propria comunitate săsească .
Adevărul nu se va ști niciodată , cert este ca a avut o foarte bună colaborare cu Iorga .
Altfel , cred ca a murit de supărare , în 1936 , când a văzut cum o parte din valoroasa arhiva a orașului a ajuns la Năsăud (cu marele concurs al primului primar roman al Bistriței , om cu statuie proaspăt făcută !) , depozitată în condiții improprii și dată pe mâna unor nepricepuți .
S-au pierdut atunci pentru totdeauna documente de inestimabilă valoare !
Las că-i dau ăștia la urmași mina de aur unde a fost vater director și-i trece gustul .
Corect, ceea ce citati din Revista Bistritei XXV (2011), p. 238-239.
Ordinul Coroana Romaniei l-a primit in perioada guvernului Nicolae Iorga (1931-1932). Deci Iorga personal i-a multumit pentru colaborarea dinaintea Primului Razboi Mondial.
„Colegiul Evanghelic” despre care este vorba in text, nu a existat la Bistrita. A existat doar Gimnaziul Evanghelic C.A. al carui director a fost Berger in perioada 1914-1930.
Familia Berger nu a fost „foarte bogata”, ci una destul de modesta din punct de vedere material. Tatal lui Berger a fost director de mina, si nu proprietar de mina! Deci a fost doar un angajat. De aceea a devenit Albert Berger profesor de gimnaziu, o profesie nu prea bine platita in acel timp.
Comunitatea saseasca nu i-a facut nici un repros lui Berger pentru colaborarea sa cu mari oameni de stiinta din vechiul regat (Nicolae Iorga, Constantin C. Moisil, Grigore G.Tocilescu). Dimpotriva acest lucru a fost un motiv de mandrie, sasii bistriteni erau mandri de faptul ca in arhiva lor existau documente privitoare la istoria Romaniei, de o vechime, de care cei de la Arhivele Statului din Bucuresti puteau doar visa!
Faptul ca i s-au luat cheile arhivei orasului Bistrita a avut doar un motiv: Albert Berger era sas!
Felicitari timponline pentru acest gen de subiecte. Rostim de multe ori numele strazilor din Bistrita si habar nu avem cine au fost oamenii din spatele acestor nume! Propun sa luati toate strazile la rand…