Doi tineri actori din Bistriţa formează Trupa Piticot. Ei joacă teatru pentru copii pe holuri, în poduri şi librării

Pe Mihai Amarie (31 de ani) l-aţi putut vedea, nu cu mult timp în urmă, prezentând ştirile la TV Bistriţa. A urmat Academia de Arte din Târgu Mureş, este actor cu acte în regulă şi încearcă să trăiască de pe urma meseriei pe care şi-a ales-o, mai ales că e căsătorit şi are o fetiţă de câţiva anişori. Joi după-amiaza, împreună cu partenerul lui de scenă, l-am găsit la Casa Cărţii „Nicole Steinhardt” unde se pregătea de o nouă reprezentaţie.

Bine te-am regăsit, Mihai. Cum ţi-a venit ideea să înfiinţezi Trupa Piticot?

Ideea mi-a venit datorită fetiţei mele. Am ţinut ca şi Bistriţa să aibă o trupă de teatru profesionistă. De obicei, la grădiniţe, veneau trupe din Cluj, Bucureşti, Târgu Mureş, noi neavând una locală. M-am gândit să fac o companie teatrală în ideea de a extinde demersurile noastre dramatice şi am început cu Trupa Piticot, o trupă de teatru pentru copii, sperând în susţinerea bistriţenilor pentru a putea aduce spectacole adevărate, să avem o stagiune adevărată. Trupa e formată din mine şi din Mihai Vargovschi (28 de ani). El a fost cântăreţ de muzică populară – mai cântă şi acum- dar a trecut şi la actorie având valenţe adevărate către actul dramatic. L-am descoperit pur şi simplu, el neavând studii aprofundate în acest domeniu, dar eu am fost foarte încântat de talentul lui actoricesc, dar mai ales de relaţia lui cu copiii, spectacolele noastre fiind interactive. Ne jucăm cu copiii, nu le spunem doar o poveste. E foarte importantă, în aceste condiţii, apropierea şi deschiderea către improvizaţie, către work-shop şi scenă deschisă. (Mihai Vargovschi e şi el căsătorit şi are o frumuseţe de fetiţă –n.r.)

Ce piese aţi pus în scenă până acum şi cum au fost ele percepute?

„Motanul încălţat” e a doua producţie a companiei. A mai fost „Ursul păcălit de vulpe” pe care l-am jucat în tot judeţul, de la Bistriţa până la Năsăud, chiar Posmuş, Ocniţa. Am fost în toate localităţile judeţului fiindcă nu am vrut să creăm o discrepanţă între localităţile de la ţară şi de la oraş. Toţi copiii se bucură enorm în momentul în care văd un spectacol de teatru. Am avut, până în prezent, până în 4000 de spectatori, iar opiniile au fost foarte măgulitoare pentru noi. Am fost foarte bine primiţi. Cu această nouă producţie „Motanul încălţat” vrem să ridicăm nivelul calitativ al reprezentaţiilor noastre. Costumele sunt din materiale alese, scumpe, sunt făcute la comandă. Jocul dramatic se inspiră din Commedia dell‘arteitaliană. E un joc gândit, creat şi foarte mult lucrat. Eu trebuie să fiu şi regizor, şi scenograf, şi costumier. Pe toate trebuie să le fac eu singur. Nu e nici uşor, nici ieftin. Costul unei pânze e de 150 de euro, costumele sunt iar din materiale scumpe importate fiindcă România nu mai fabrică ţesături care se pretează jocului dramatic. Avem însă norocul ca un croitor din Bistriţa, Vasile Peptănar, să ne ajute cu costumele, un ajutor extraordinar pe care nu îl aşteptam, el încercând să ne satisfacă dorinţele noastre excentrice. A făcut o muncă deosebită.

Se poate trăi din teatru?

Suntem un SRL, aşa că trăim din ceea ce producem. Este mai greu deoarece „contractele” sunt greu de obţinut. Am pus ghilimele fiindcă nu există o bază legală ca să avem sprijinul legii şi să încheiem contracte. E mai mult bunăvoinţa părinţilor care ne susţin dându-le copiiilor bani. Noi lucrăm efectiv la vedere, legal, pentru ca şcolile, cadrele didactice să nu aibă probleme, mai ales în urma presiunilor din ultima vreme. Biletul unei reprezentaţii este de 5 lei. În Bucureşti, Iaşi, Galaţi, la asemenea spectacole se intră cu 10-20 de lei. Noi însă am fixat tarife mici pentru ca orice copil să îşi permită să ne vadă Noi ne descurcăm şi cu banii aceştia. După ce plătim tot, ne rămâne exact cât să trăim, dar suntem mulţumiţi. Trăim mai mult din bucuria copiilor pe care îi vedem la spectacole.

Bistriţa, neavând nicio sală pentru reprezentanţii de teatru, cum vă descurcaţi?

Da, nu există şi ne-am confruntat cu această problemă. Nu există un spaţiu dedicat artelor dramatice care să aibă toate facilităţile necesare desfăşurării în condiţii propice a unui asemenea eveniment, de-asta am optat pentru teatrul interactiv, un teatru modular care poate fi jucat în orice fel de condiţii prin care aspectul dramatic să vină aproape de copii, să-i aducem pe scenă şi să-i învăţăm ce înseamnă personaje, neputând să o facem la o scenă mare din cauza lipsei condiţiilor. Am jucat într-un pod, în săli de grădiniţă, de clasă de cinci metri pe cinci metri în care s-au înghesuit 40 de copii. Sunt multe şcoli din Bistriţa care nu au nici măcar o sală festivă şi atunci ne descurcăm cu greu, mai prin săli pe sport, pe holuri, coridoare, unde suntem primiţi. Noi ne aşezăm decorul şi începem jocul.

Ce planuri mai aveţi?

Să facem o serie de one-man show, dar asta numai din vară, şi o serie de recitaluri de poezie fiind invitaţi de profesorii de română care predau la clasele V-VIII. Nu avem cum să aducem producţii teatrale pentru elevii de gimnaziu – din Caragiale, de exemplu – fiindcă acest lucru ar presupune costuri foarte mari. Recitalurile de poezie reprezintă o oportunitate de a prezenta un joc dramatic şi de a intra în şcoli cu spectacole teatrale mai puţin costisitoare.

În calitate de actor, spune-mi cât de importantă e pentru copii arta dramatică?

Arta dramatică, de la începuturile ei, a reprezentat materializarea unor vise. Copilul are posibilitatea de a vedea nişte personaje pe care altfel şi le-ar imagina sau le-ar vedea pe un ecran mic. Aşa are posibilitatea de a vedea pe viu ce se întâmplă, de a-şi auzi eroii vorbind cu ei. Are posibilitatea să audă nişte texte corect interpretate, texte care sunt anost prezentate în manualele de la şcoală, texte care trebuie învăţate mecanic, trebuie susţinute prin tot felul de comentarii fără cap şi fără coadă. Aşa ei au posibilitatea de a se apropia sufleteşte de un text, de un autor, de o situaţie. Asta înseamnă dramatisul: aducerea la viaţă a unor cuvinte care, până la urmă, sunt scrise, moarte.

Unde vă găsesc cei care vor să vă invite să susţineţi spectacole?

Pe pagina noastră de Facebook, Trupa Piticot. Acolo suntem foarte activi, le răspundem celor care ne scriu, postăm fotografii. Din păcate, sala noastră de repetiţii nu e foarte ofertantă. Avem o săliţă la fabrica Netex. Acolo repetăm, acolo creăm, acolo jucăm, dar, în primul rând pe pagina de Facebook suntem de găsit. Acolo suntem prezenţi tot timpul.

Mulţumesc şi mult succes!

Notă: Graţiei Librăriilor Aletheia şi doamnei Cornelia Macarie, Trupa Piticot va fi invitată, regulat, să susţină câte un spectacol de teatru pentru copii la Casa Cărţii „Nicolae Steinhardt” din Piaţa Mihai Eminescu. Urmăriţi paginile de Facebook ale librăriilor Aletheia şi Trupei Piticot pentru a fi la curent cu zilele în care vor fi programate acestea.

Interviu realizat de Cristiana Sabău