Drumul de acces spre Cetatea Ciceului va fi modernizat cu 200.000 de euro

Modernizarea va fi făcută de Primăria Ciceu Mihăieşti prin programul  “Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale”, aşa cum se arată pe pagina de internet a Grupului de Acţiune Locală Ţara Haiducilor. Este vorba de drumul pietruit care se desprinde din DN 17 în Ciceu Mihăieşti şi se ramifică spre stânga spre satul Leleşti. Până la Cetatea Ciceului însă, turiştii trebuie să mai treacă prin satul Corabia, aflat cel mai aproape de cetate.

O cărare conduce pe bastionul de rocă vulcanică unde se afla cetatea din care au mai rămas doar ruinele. Locul oferă însă o panoramă frumoasă spre Munţii Ţibleş, Munţii Rodnei, Călimani, spre Valea Someşului Mic şi dealurile din Podişul Transilvan. Spre vest poate fi zărit şi Someşul Mare.

Cetatea Ciceului este situată  în punctul de întâlnire al teritoriului localităţilor Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgeşti şi Dumbrăveni. În Evul Mediu, până în pragul epocii moderne, a făcut parte din fostul comitat al Solnocului Interior. Fortificaţia a fost ridicată pe  o formaţiune vulcanică cu înălţimea de 683 m. Văzute dinspre sud, Colinele Ciceului apar sub forma a două terase cu aceeaşi formă, dar de altitudini şi lăţimi diferite. Platforma de la terasa a doua care se deschide în faţa cetăţii are o suprafaţă de circa 500 de hectare. Apariţia fortificaţiei medievale de pe Dealul Cetăţii (Ciceul Mic) se datorează condiţiilor geografice care permit un ideal punct de observaţie, refugiu şi apărare. Când s-a pus problema reconstituirii vechii forme a cetăţii Ciceului, s-a dovedit că sursele sunt aproape inexistente în această privinţă. Fără îndoială faptul poate fi pus pe seama demantelării cetăţii la 1544 şi a folosirii vechiului amplasament ca şi carieră pentru extragerea pietrelor de moară. Singura mărturie iconografică care se păstrează despre Ciceu este din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai precis de la 1866 în ziarul – Vasarnapi Ujsag, 13, nr. 35. (foto stânga)

Cetatea a fost în stăpânirea lui Ladislau, voievodul Ardealului. În 1484, Matei Corvin o dăruieşte lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, acesta, fortificând-o, construcţia devenind una dintre cele mai puternice din Transilvania. Prin 1538 îşi găseşte aici adăpost doamna Elena, soţia lui Petru Rareş. În acea vreme, sultanul Soliman a venit cu oaste numeroasă în Moldova. Cetatea a fost asediată, iar în 1544 dărâmată.

În preajma cetăţii, legendele şi-au făcut loc. Drumul care urcă din Ciceu Ciurgeşti până la ruinele ei se cheamă Valea Cetăţii, platoului de sub deal pe care se mai află câteva ruine din cetatea de odinioară i se spune Câmpul Cetăţii, iar poienii dinspre Dumbrăveni (Poiana de pe Dealul Măgura), Vâlceaua Doamnei. Aici, se află Fântâna Doamnei, cu apă mereu proaspătă şi bună, ceva mai la vale de această fântână, ce aduce aminte de singura mare doamnă pribegită pe aici – Voievodiţa Elena Brâncovici, se află Fântâna Stariţei, iar undeva pe aproape, în partea dinspre satul Ciceu Corabia a Dealului Măgura se află vârful Mânăstirii. În preajma cetăţii se află şi Fântâna lui Grumaz, cu siguranţă, la începutul ei, Fântâna lui Grumezea, întâiul Pârcălab moldovean al Ciceului. Unui alt izvor, din mijlocul pădurii de sub dealul Măgura i s-a dat numele strălucitului voievod, Petru Rareş cunoscut azi ca Izvorul Alb, datorită apei de culoare albă ce o aduce la suprafaţă din adâncurile pământului.

În afară de cetatea propriu-zisă, turiştii mai pot vizita Peştera Cetatea Ciceului şi Biserica Ortodoxă Ciceu Corabia.