Prima duminică din Postul Paştilor a a fost trecută în calendar cu numele de Duminica Ortodoxiei. A fost rânduită astfel cu 1169 de ani în urmă când, în ziua de 11 martie 843, a fost reaşezată în temeiurile ei închinarea la sfintele icoane. Duminica Ortodoxiei, prăznuită de atunci şi până astăzi în prima Duminică din Postul Mare, este încununarea luptelor şi jertfelor creştinilor pentru apărarea sfintelor icoane, în timpul persecuţiilor împăratului Leon al III-lea Isaurul şi urmaşilor săi (730-787 – prima perioadă iconoclastă şi 813-843 – a doua perioadă iconoclastă).
În perioada respectivă mii de icoane au fost smulse cu furie nu numai de pe pereţii bisericilor, ci şi din casele dreptmăritorilor creştini, au fost sfărâmate, batjocorite şi arse în pieţele publice. Iar apărătorii sfintelor icoane au fost întemniţaţi, schingiuiţi, ucişi ori arşi de vii, pătimind astfel pentru dreapta credinţă, care este temelia cinstirii sfintelor icoane.
Prigonitorii icoanelor nu acceptau adevărul că Mântuitorul Iisus este în acelaşi timp Dumnezeu şi Om, afirmând că firea omenească a fost întru totul absorbită de firea dumnezeiască. Ei pretindeau că Dumnezeu nu poate fi zugrăvit, deoarece este duh care nu poate fi văzut. Ortodoxia învaţă însă că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut văzut prin chipul Său uman, adică Iisus Hristos este Dumnezeu-Omul.
De-a lungul veacurilor Biserica i-a învăţat pe credincioşi că, prin cinstirea icoanei, ei nu se închinăm materiei din ea, adică lemnului sau vopselei, ci persoanei pe care ea o înfăţişează. Icoana devine sfântă atât prin sfinţenia chipului pictat pe ea, cât şi prin sfinţirea pe care preotul o săvârşeşte cu harul Duhului Sfânt.
Sursa: Patriarhia Română
Adaugă comentariu