În perspectiva Europa 2020, economia socială joacă un rol esențial, dat de însăși definiția acestui concept. Numită și „al treilea sector”, economia socială s-a dezvoltat în urmă cu aproape trei secole din necesitatea de a găsi soluții inovatoare la problemele comunităților locale (sociale sau economice), dar și ca dorință de satisfacere a nevoilor care erau insuficient acoperite de sectorul public sau privat.
În comparație cu economia de piață, economia socială are drept scop principal nu obținerea de profit, ci îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de noi oportunități pentru persoanele dezavantajate sau care fac parte din categorii vulnerabile.
Cu toate că există câteva diferențe de la stat la stat, în întreaga Uniune Europeană sunt entități comparabile care au aceleași caracteristici cu societățile mutuale, cooperativele, asociațiile etc, dar nu sunt neapărat descrise ca făcând parte din economia socială, deci nu beneficiază de o reglementare juridică.
Conceptul de economie socială la nivel european
Ţări în care conceptul de economie socială este larg răspândit – Spania, Franţa, Portugalia, Belgia, Irlanda și Grecia. Se evidențiază în special două state: Franţa – prima țară care a recunoscut politic și juridic conceptul modern de economie socială, prin Decretul din decembrie 1981 -, şi Spania – care, în 2011, a adoptat prima lege națională din Europa referitoare la economia socială;
Ţări în care conceptul de economie socială se bucură de un nivel moderat de acceptare – Italia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Luxemburg, Suedia, Letonia, Malta, Polonia, Bulgaria şi Islanda. În aceste state, conceptul de economie socială coexistă alături de alte concepte, precum sectorul non-profit, sectorul de voluntariat şi întreprinderile sociale. În Marea Britanie, nivelul redus de conștientizare a economiei sociale contrastează cu politica guvernului de sprijin pentru întreprinderile sociale.
Ţări în care conceptul de economie socială este puțin sau deloc cunoscut: Austria, Cehia, Estonia, Germania, Ungaria, Lituania, Olanda, Slovacia, România, Croaţia și Slovenia. Se observă un grup care cuprinde în principal ţările germanice, precum și cele care au aderat de curând la Uniunea Europeană.
În România, ocuparea forţei de muncă în cadrul economiei sociale însumează doar 163.350 persoane, reprezentând 1,77% din total forţă de muncă ocupată, ceea ce poziţionează ţara noastră pe locul 22 în Uniunea Europeană.
În cadrul proiectului „Şi NOI putem – inserţie socio-profesională prin instrumentele economiei sociale” – POSDRU/168/6.1/S/145208, proiect cofinanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 şi implementat de Centrul Creştin de Reintegrare Socială ONISIM din Bistriţa-Năsăud, s-a reuşit crearea unui număr de 6 structuri de economie socială, din care 3 în mediul rural şi 3 în mediul urban, cu următoarele activităţi: centre de colectare şi presare deşeuri reciclabile, atelier de confecţii metalice din inox, atelier de confecţii metalice din fier forjat, atelier de montare confecţii metalice, atelier de vopsitorie confecţii metalice. În cadrul acestor structuri de economie socială lucrează 24 de persoane, din care 18 sunt persoane din grupurile vulnerabile – tineri care au părăsit timpuriu şcoala.
Astfel, economia socială, prin posibilitatea creării de locuri de muncă şi încurajării integrării pe piaţa muncii a grupurilor vulnerabile, este un instrument flexibil şi durabil de creştere economică şi inovare socială, o componentă socio-economică viabilă pentru consolidarea unui sistem social echitabil şi incluziv, necesar pentru asigurarea dezvoltării durabile în România.
Adaugă comentariu