Prefectul are însă un BMW cu foarte mulți cai putere, e tânăr și sănătos, nu are de stat la coadă la spital, nici la APIA să-și ia fonduri europene ca să aibă cu ce lucra pământul. Salariul îi permite să-și umple rezervorul până la refuz și, de la înălțimea funcției și importanței, poate să-și deseneze județul după chipul și asemănarea sa, precum desenează cei de la Formula 1 circuitul de la Monte Carlo, de exemplu.
Joi, la Prefectură, prefectul a chemat, din nou, Poliția ca să facă ordine și disciplină pe DN 17, drum pe care dânsul vrea să circule cu viteză, precum caii de curse de la Beclean, fără să fie împiedicat de obstacole formate dintr-un cal putere sau cel mult doi. Nu e premieră națională. Am mai fost la astfel de ședințe de cel puțin zece ori de când Cristian Florian conduce Prefectura și tot nu am înțeles ce ar mai fi de făcut în afară de drumuri laterale pe care să poată merge și bietul electorat posesor de cal cu căruță, respectiv o autostradă pe care să se distreze prefecții călcând cu tărie pe pedală fără să treacă prin localități.
De când a fost modernizat DN 17, eu spun că Poliția a făcut tot ce era omenește posibil să evite accidentele. Totuși, oricât de mulți polițiști ar sta pe metru pătrat, când vine omul cu căruța plină cu fân și are de mers cu ea acasă, nu-l poți opri și nici obliga să meargă pe acostament (că nu încape) și nici prin grădinile oamenilor. O ia pe drum național pentru că NU ARE pe unde să o ia. Ce e așa de complicat și greu de înțeles?
Atât timp cât trăim într-o țară săracă în care omul e obligat să-și care fânul cu căruța (dacă și-ar permite tractor și-ar cumpăra, fiți sigur, domnule prefect), regulile făcute de politicieni sunt precum angajamentele lor în fața națiunii, intră pe o ureche, ies pe alta, vorbe în vânt.
Zilele trecute m-a întrebat cineva oare ce face prefectul toată ziua. Iată ce face: reguli pentru posesorii de BMW care cred că vocația omului pe acest pământ e să conducă mulți cai putere, nicidecum unul sau doi. Cei care nu au mulți cai putere ar trebui să dispară, ca să nu zic să moară, ca să le facă loc celor care au.
Aștept, în continuare, cu interes, o ședință a prefectului cu proprietarii de cafenele de pe Odobescu din care să reiasă că ne-am născut să bem cafea pe Odobescu, altfel nu existăm.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu