Firmele, dispuse să primească elevi în practică, dar se confruntă cu dezinteres din partea lor

Cele mai multe companii care vor să susţină stagii de practică pentru elevi sunt din Bistriţa şi Beclean, arată un studiu făcut de Camera de Comerţ şi Industrie Bistriţa-Năsăud la care au participat 42 de companii. Dintre acestea, foarte puţine sunt pregătite să asigure condiţii de practică pentru elevi şi niciuna nu are formator autorizat, a spus Monica Mureşan, secretarul general al Camerei de Comerţ şi Industrie Bistriţa-Năsăud la o dezbatere cu tema „Învăţământul profesional încotro?”, organizată vineri.

Potrivit acesteia, dintre cele 42 de companii chestionate, o singură firmă are o sală de curs şi patru deţin săli de mese care pot fi utilizate ca şi săli de curs.

În ce priveşte motivaţia firmelor, 11 au spus că sunt dispuse să organizeze stagii de practică pentru elevi în ideea că aceştia se vor angaja ulterior în firmele respective întrucât duc lipsă de angajaţi, criza forţei de muncă fiind acută şi în Bistriţa-Năsăud.

„Un lucru foarte important este că 13 societăţi vor să motiveze elevii să asimileze cunoştinţe şi activităţi tehnice. Acest lucru ne bucură foarte mult fiindcă înseamnă că acea practică nu e formală, ci firmele chiar doresc să investească în copii care fac practică la ele. Sunt societăţi care asigură îmbrăcăminte de lucru pentru copiii care fac practică, unele hrană caldă – din păcate destul de puţine – avem apoi imersiunea copiilor într-o nouă cultură organizaţională şi educarea lor să respecte noi principii organizaţionale pe care unii le întâlnesc poate pentru prima dată. Mai sunt şi câteva societăţi care acordă stimulente financiare”, a spus Monica Mureşan.

Din păcate, deşi firmele au personal calificat, acesta nu deţine atestat de formator, mai precis nu a urmat un curs prin care să înveţe să transmită în mod profesionist aceste cunoştinte. Camera de Comerţ va organiza însă un astfel de curs, iar firmele îşi pot trimite oameni să le urmeze pentru ca să înveţe cum să transmită în mod didactic aceste cunoştinţe de specialitate elevilor.

„Nu este normal ca un elev care face practică într-o bucătărie, spre exemplu, cât se află acolo numai să spele vase. Sigur că trebuie să facă şi asta, dar trebuie să fie cineva care să se asigure că a trecut prin toate zonele ca să înveţe câte ceva din fiecare parte”, a adăugat Monica Mureşan.

Mihai Sporiş de la Colegiul Tehnic „Grigore Moisil” Bistriţa a spus că e foarte important ca firmele care organizează stagii de practică să le dea voie elevilor efectiv să lucreze fiindcă numai aşa pot învăţa, simpla observare a ceea ce face altul nefiind de prea mare ajutor. „Avem un elev care a luat locul trei la un concurs de sudură la care au participat sudori cu experienţă. Deci se poate”, a spus Sporiş.

Inspectorul şcolar general Camelia Tabără a intervenit în discuţie şi a spus că agenţii economici se plâng de faptul că elevii nu vor să muncească.

„Firmele spun că toţi cei care vor să înveţe învaţă, pot şi au un context. Întrebarea mea este: şi ceilalţi? Noi, ca şcoală, de ce îi lăsăm pe ceilalţi să nu vrea?  Putem forţa prin mijloacele pe care le avem să vrea toţi copiii. Doar 2-3% dintre elevi sunt olimpici, nu mai vreau să discutăm despre ei. Merg, oricum, înainte, problema noastră sunt toţi ceilalţi care nu vin cu lecţia muncii învăţată. Bineînţeles că muncitorul nu va sta după el. Dacă vine şi se arată interesat şi dacă e săritor şi vrea să fie prezent, cu siguranţă învaţă. Meseria se fură. Obligaţia noastră pe componentă educativă este să-i facem să înţeleagă că ei trebuie să înveţe, să aibă disponibilitate. Sunt mulţi nostalgici ai şcolilor profesionale de altădată. Eu cred că sigur nu ne mai întoarcem la ele fiindcă niciodată o şcoală nu va putea ţine ritmul din punct de vedere financiar cu nivelul tehnic pe care agentul economic şi-l permite ca să poată progresa şi atunci tehnică de vârf vede la agentul economic. Doar elemente de principiu găseşte în laborator şi în atelierul pe care îl are şcoala. Noi avem mult de lucru la acest capitol şi trebuie să punem umărul cu toţii ca fiecare lecţie să fie vie, interesantă, iar dacă în zona economică apar şi aceşti instructori de practică, cred că e un mare câştig. Noi, ca şcoală, trebuie să ne inventariem problemele pe care le avem şi să le rezolvăm. De anul viitor, încercăm să implementăm un proiect să orientem copiii începând cu clasa a VI-a, să încercăm cât mai devreme să le descoperim aptitudinile. Trebuie să lucrăm foarte mult în zona valorilor şi intereselor copiilor. Degeaba au aptitudini dacă tot ce-şi doresc e să plece în străinătate. NOi, în zona şcolii, trebuie să îi ajutăm să viseze realist şi frumos că ajunge să facă o meserie, că ajunge să fie performant într-o meserie. Şi în zona asta avem foarte mult de lucru. Nu ne iluzionăm că vom face paşi mari, dar e un progres că a crescut an de an procentul copiilor care vin la profesională creşte. Acolo e marele câştig. Suntem pe calea cea bună”, a spus Camelia Tabără.

Vlad Oltean, care conduce departamentul de resurse umane de la Comelf Bistriţa, a spus că mediul economic se confruntă cu educaţia cu care tinerii vin de acasă.

„Se bate multă monedă pe sistem dual, pe învăţământul, dar ne lovim de tineri care vin practică şi nu le pasă, nu vor să înveţe. Înainte erau mult mai împinşi din spate de familii. Părinţii ar trebui să se implice mai mult în educaţia copiilor. Noi, la Comelf, am ajuns la performanţa de a instrui peste 1000 de studenţi şi elevi în ultimii 5 ani, însă rata de absorţie e mult prea mică. Ar trebui lucrat mai mult pe latura asta. Avem colaborări foarte bune cu şcolile cu care avem parteneriate de practică, dar, cu toate acestea, nu avem angajaţi. Noi îi angajaăm, vin o lună, două, trei, investim în ei, facem grupe de 15-20 ca să fie informaţia compactă, iar după aceste instruiri rămânem cu 2,3, maxim 4. Nu le place munca, nu trebuie să ne ascundem după degete. Toată lumea alege calea uşoară. Vor să meargă în străinătate. Vin tineri de 25-30 de ani din străinătate şi vor să se angajeze necalificaţi, dar nu pot avea venituri foarte mari ca necalificaţi. Ei au sărit peste etapa de calificare”, a spus Vlad Oltean.

El a spus că elevii vin la practică şi stau mai mult cu telefoanele mobile în mână decât cu ochii la cei care vor să îi înveţe ceva: „Dacă practica e de patru ore, sunt în stare să stea pe telefon 4 ore. Nu le putem face nimic. Un subaltern de la şcoala profesională şi-a reclamat maistrul la Poliţie fiindcă i-a luat telefonul în timpul programului şi i l-a pus între-un vestiar”.

Un inginer care predă într-o şcoală tehnologică din judeţ a spus însă că „elevul este o victimă”.

„Nu ne-aţi spus nimic despre finalitatea procesului educaţional după trei ani de şcoală. Ce beneficii au agenţii economici care se trezesc în final că nu au pe cine angaja? De ce nu se discută aici despre un contract de şcolarizare care să implice şcoala, societatea, agentul economic şi copilul? Şi copilul este atunci conştient că tata, mama, a primit nişte bani şi el are o responsabilitate. Copilul, acum, nu are nicio responsabilitate. Noi discutăm că vorbeşte la telefon. Normal că vorbeşte că nu-l constrânge nimic să nu vorbească. O meserie nu se învaţă în trei ani sau în 5 ani de facultate, ci o viaţă întreagă. În alte ţări, oamenii sunt mândri că sunt fermieri, la noi le e ruşine să spună că au acasă animale. Eu cred că trebuie să ne orientăm spre alte direcţii. Să ne spuneţi ceva despre posibilitatea de a lega familia, şcoala şi agentul economic. Nu s-a spus nimic de ani de zile despre asta”, a spus el.

Pe de altă parte, Comelf Bistriţa a anunţat că va dota, în perioada următoare, mai multe ateliere ale şcolilor profesionale din judeţ cu diverse unelte care să fie folosite în programele de instruire. Vlad Oltean i-a invitat pe directorii interesaţi să ia legătura cu el întrucât compania pe care o reprezintă crede că, atunci când un elev vine cu un bagaj de cunoştinţe din şcoală, adaptarea la locul de muncă lui e de două ori mai rapidă.