Primii 32 de muncitori din Vietnam ajung în Bistrița-Năsăud și vor lucra la Frasinul, firmă de construcții care are șantiere deschise în șapte județe. Managerul Traian Larionesi spune că a ajuns la soluția să aducă muncitori străini pentru că sunt calificați și la dispoziția firmei șapte zile din șapte.
”Am ajuns la soluția aceasta pentru că noi lucrăm acum în vreo șapte județe și avem nevoie de forță de muncă. În Vietnam este forță de muncă. Am cunoscut pe cineva și am trimis o delegație în Vietnam, inclusiv pe băiatul meu care a absolvit Politehnica anul trecut și e cunoscător de engleză. Au stat acolo, au dat probe de lucru pe excavator, tencuială, toate. Am avut la selecția de muncitori în construcții 107 din care aducem 32. I-am luat pe cei mai buni. Prefer să le dau cu 100-200 de dolari mai mult la salarii, dar să fie oameni cu care să fac treabă. Aduc mulți oameni calificați, unii abia întorși din Dubai unde au lucrat în construcții. Eu zic că o să se vadă calitatea și o să ne fie de folos companiei. Avem o garanție că îi avem la dispoziție și miercuri, și joi, și vineri. La noi, dacă miercuri e sărbătoare și muncitorul român lucrează la Târgu Jiu pe un șantier, trebuie să îl aduci acasă. Din acest punct de vedere vom avea liniște. Apoi, pe muncitorii români nu poți să-i superi, că e mare problemă. În plus, un șef de echipă bun și un maistru e mai de preț ca 10 ingineri de multe ori”, a explicat Traian Larionesi pentru Timp Online.
Cei 32 de muncitori au semnat contracte pentru doi ani cu drept de prelungire a acestora. Datorită unei modificări a legislației, firmele românești nu mai sunt obligate să plătească străinii cu salariul mediu pe economie, ci le pot oferi salariul minim.
”Este o normalitate ceea ce se întâmplă azi în construcții. Noi însă avem stabilit un salariu în funcție de meseriile pe care știu să le facă, dacă sunt muncitori calificați, muncitori pe utilaje, maiștri și ingineri. Aducem oameni capabili să citească un proiect, și de conducere, și de execuție. Vor primi salariu, cazare și mâncare de la noi”, a spus el.
Fiind la prima experiență de acest fel, el a mărturisit: ”Îți trebuie curaj pentru așa ceva. Trebuie să îi porți omului de grijă ziua și noaptea, dar și sâmbăta și duminica, însă, dacă nu eram curajoși, nu eram aici”.
Traian Larionesi crede că decredibilizarea companiilor românești a făcut ca mulți muncitori români să plece în străinătate.
”Companiile din țară au fost decredibilizate. Multă lume a plecat afară. Acum încep să se întoarcă și dintre cei care au lucrat la mine. Echipe de băieți care au plecat să zugrăvească prin Anglia sau au pus pavaj prin Irlanda și care au văzut cum se muncește acolo – nu ca la noi fiindcă la noi era o perioadă când se simula munca, dar bani se cereau- s-au întor acasă. Am foarte multe echipe de 3, 5, 7, 8 oameni cărora le dau lucrări pe care ei le pot face sub antrepriză. Ei nu știu întocmi documente, dar sunt buni executanți. Cu statul, de exemplu, trebuie să lucrezi după normativ, după devize de lucrări, să ai calitatea certificată a materialului”, a spus el.
Muncitorii din Vietnam ajung în țară în cel mult două săptămâni întrucât birocrația este foarte mare și a fost nevoie de foarte multe documente.
Si in alte domenii trebuie sa aducem oameni!
Eu inca mai astept forta de munca cinstita si in domeniile cheie pentru Romania!
Eu astept etapa a doua cand vom aduce din exterior oameni din germania si in …..domeniul politic!
Tu sigur ești de la haștag rezist,de Helmuth Colh de scandalul WW Angela Merkel de hohănțolari ai auzit?
De acolo sînt și ăștia lasa-i acolo, sînt suficienți români deștepți da no sosit ceasul.
Daca apare in romania etapa a doua…raman astia si fara lucrari…”politice”!
Un șef bun e uman, competent și modest. Cel toxic e fudul, hipercompetitiv și conduce prin teroare.
Ray Williams, autor de cărți despre leadership și coach pentru șefii companiilor din topul Forbes, zice că ai un șef toxic atunci când: conduce echipa numai cu bățul (niciodată „cu zăhărelul“). Asta înseamnă că ai parte numai de critici și de probleme puse pe tapet, nu și de feedback pozitiv. Sau lauda este rezervată numai celor puțini și aleși de el. Restul, bețe pe spinare. Alt stres e cel al birocrației greoaie. Multe niveluri de verificare, aprobări și para-aprobări, verificări și para-verificări pe care ți le cere. Este obsedat de micromanagement: stă cu ochii pe tine să vadă tot ce faci, în orice etapă. Are o ambiție bolnavă, vrea să fiți primii, să faceți profit imediat, cu orice cost. Tolerează și chiar încurajează turnătoria, bârfa, micul conflict și bullying-ul. Deseori e inconsecvent, uită ce a dispus și zice că ai uitat tu ce a decis el și nu ai dus la bun sfârșit. Cultivă competiția între oameni, ca să-i câștige amabilitatea. Creează o cultură a competiției de dragul competiției. Nu-l interesează angajatul dincolo de performanța profesională. Consideră că cine muncește pentru el poate fi ușor înlocuit (și o spune), e o simplă unealtă pentru atingerea scopurilor. Fericirea angajaților e un moft. Nu-l interesează echilibrul dintre viața la muncă și viața personală. Conduce prin frică. Pedepsește arbitrar. Deseori minte prin omisiune, comunică puțin, și se așteaptă să îi fie ghicite gândurile. Ca atare, în organizațiile unde taie și spânzură acest tip de șef, se vede cu ochiul liber stresul, absenteismul, sindromul de burnout. Oamenii uită să-și mai ia vacanțe.
un sef bun in romania e cel ce imparte banii cu angajatul…mai putin cu statul!
Domnule Larionesi!
Si eu am firma de constructii si am lucrari in 8 judete.
Dupa ce aduceti muncitorii vietnamezi o sa trimit o delegatie cu fiul meu care a terminat facultatea acum doi ani si stie pe langa engleza si vietnameza si o sa le ofer la vietnamezii dumneavoastra cu 300 de dolari mai mult si o sa-i iau!
Apropo…adumi si patru dulgheri?
Setea de îmbogățire peste noapte a patronilor și politica economică practicată de guvernanții noștri, indiferent de culoare politică, din ultimii aproape treizeci de ani, a determinat câteva milioane de români, forța de muncă calificată să-și caute locuri de muncă plătite în diferite țări vest-europene să părăsească țara, ajungându-se în situația actuală, în care am devenit nevoiți să aducem muncitori străini din extremul orient, care se mulțumesc cu ”mizilicuri de plată”, deoarece în țara lor nu câștigă suficient pentru a putea să asigure subzistența familiilor lor. După ce-și vor ”deschide ochii”, vor pleca și ei, cum au plecat concetățenii noștri, în căutarea unui loc de muncă, unde vor spera că vor fi plătiți la adevărata valoare a muncii depuse. Așa că nu vă bucurați prea mult de ”forța de muncă ieftină”, deoarece veți găsi tot mai greu înlocuitori pentru cei care se vor ”trezi la realitate” în foarte scurtă vreme. Pregătiți-vă pentru aducerea altora în locul celor încă nesosiți !!!
Setea de bani dar si setea de lene este mare la romani! Daca unui muncitor roman ii dai 1000 de euro/luna o sa constati ca productivitatea este mai mare cu 10% decat daca ii dau 500 de euro/luna! Romanul nu este dipus sa munceasca oricat s-ar plange de salar! Faptul ca firmele aduc muncitori de afara nu ne bucura dar faptul ca acele firme sunt angajate in niste contracte pe care trebuie sa le onoreze si nu au cu cine este o mare problema! Mai mult acesti muncitori adusi din Vietnam s-au dovedit a fi o investitie foarte buna pentru ca si daca ii pui sa munceasca doar opt ore/zi au randament mult mai bun decat muncitorii romani.