Galeria de artă ”Concentric” din Bistrița va fi inaugurată cu expoziția ”Exerciții”

Galeria de artă ”Concentric“ din Bistrița pornește la drum cu o expoziție de acuarelă și pictură a pictorului Horea Paștina intitulată ”Exerciții”. Cele aproape cincizeci de lucrări „dezvăluie“ identitatea metaforică a atelierului de creație al artistului.

Pictorul Horea Paștina vă invită marți, 28 februarie, ora 18.00, la inaugurarea Galeriei de artă ”Concentric” din Piața Centrală nr. 13, Bistrița.

Adunate sub genericul „arta este bucuria inimii” de curatorul expoziției, criticul de artă Oliv Mircea, lucrările alcătuiesc o colecție de imagini din intimitatea atelierului de creație. ”Exercițiile” sunt un exemplu de inteligență plastică ale lui Horea Paștina, indică locul geometric al unei interiorități în care frumusețea și lumina calmă își găsesc un limpede loc pe suprafața pictată.

Horea Paștina este un artist important al generației sale (generația 70). Ca ucenic apropiat al pictorului Alexandru Ciucurencu, Horea Paștina dezvăluie încă din primele lui expoziții adeziunea sa pentru valorile tradiționale ale picturii românești clasice (N. Grigorescu, I. Andreescu, Șt. Luchian) dar și ale picturii românești interbelice. Felul în care pictorul asumă creator modernitatea românească îl plasează în zona modernității târzii ca pe un artist cu o formație profesională puternică, deschisă acumulărilor de orice fel. Critica de artă l-a asimilat la un moment dat neo-bizantinismului de expresie națională în aceeași categorie cu Horea Bernea, Paul Gherasim, Constantin Flondor, Mihai Sîrbulescu etc. Horea Paștina este promotorul unui realism simbolic și spiritual care își găsește originile în tradiția spirituală a ortodoxiei. De la jumătatea anilor 80, pictorul devine membru fondator al Grupului artistic „Prolog“, împreună cu care participă la nenumărate stagii de lucru și cu care organizează timp de peste trei decenii expoziții de cel mai înalt nivel. De-a lungul anilor s-a bucurat de cea mai înaltă apreciere a lui Dumitru Stăniloaie, a cărui apropiat ucenic a fost, a lui Ioan Alexandru, ori a criticilor de artă Dan Hăulică, Andrei Pleșu, Theodor Enescu, Coriolan Babeți, Oliv Mircea, etc.

Expozițiile sale personale cele mai recente: 2012 – Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia, 2013 – Sala Dalles, 2014 – Muzeul de Artă din Cluj, 2015 – expoziția de la Galeria „Arcade 24“ de la Bistrița, tot în 2015 – Expozița de la Mănăstirea Putna, Expoziția de la Muzeul de Artă din Ploiești „Ion Ionescu Quintus” care are loc în 2016 s-au bucurat de un binemeritat succes de public și de comentarii ale criticii de artă dintre cele mai favorabile.

Munca lui de cadru didactic al Universității Naționale de Artă din București ca și activitatea editorială „Ascult și Privesc” editura Reîntregirea și „Cartea Simțurilor” editura Humanitas – au fost bine întâmpinate de un public doritor să afle tainele lucrului de atelier și „bildungsroman”-ul împlinirii unei vocații de pictor. „Iconosfera” picturii lui Horea Paștina este deja bine definită și ușor recognoscibilă pentru orice privitor avizat, dar și plină de formativitate pentru privitorul care are o altfel de experiență a modernității. Regimul diurn al imaginii, opțiunea pentru conduita solară și divină a aerului și a luminii îl face pe pictor unic și de neconfundat. Imaginarul mitico-simbolic al picturii lui Horea Paștina deschide orizonturi către Adevărul Viu, Adevărul ca Persoană al tradiției creștine a întregii culturi europene și românești.

Iată o scurtă mărturisire de credință a pictorului

”Ascult și privesc. Tradiție și ucenicie. Ce se aude, ce se vede din locul în care mă aflu. Pictura. Lumină, culoare, aer, bogăție, frumusețe. Se înmulțește. Peste toate și prin toate. Auzul vederii… ”Argint e pe ape și aur în aer”.

Mă gândesc că atunci când se vorbește despre ceva trebuie să vedem acel lucru despre care se vorbește, și nu doar pe cel care vorbește. Mă uit și la unul și la celălalt, ca să am stabilite raporturile: numai în relație cu celălalt, cu ceilalți, aflu cu adevărat despre mine, despre tine. Urmăresc ca în ceea ce fac să se vadă lucrurile pe care le văd și cu care intru în relație. Nu numai cu un fir de iarbă, sau cu un arbore, ci cu iarba toată, cu toți arborii. Lucrarea pictorului nu este ținta, ci calea – un mijloc de a aduce laudă rânduielii vieții, vieții în rânduială. Este necesară o apropiere cuviincioasă, astfel încât tu și eu, necesari unul altuia, să ne păstrăm identitatea. O apropiere îndepărtată și o depărtare apropiată. Este o apropiere care te ajută să te afli pe tine întărindu-te. Fără a privi lucrurile în mod rece, neutru, indiferent, caut să le pun pe ele în valoare. Așa mi se pare firesc: să nu fac ceva în care să vorbesc despre mine. Important este cât ești de dăruit, cât poți să te concentrezi și cât poți să înțelegi din ceea ce vezi. Și să nu vrei să fii altfel sau altceva decât ești. Înainte studiam problemele de limbaj: linie, valoare, culoare. Am înțeles însă că nu este suficient și am căutat să mă folosesc de limbaj, astfel încât el să nu devină un scop în sine, ci să poarte un conținut, pe care însă nu l-am produs eu. Nu fac altceva decât să studiez, să învăț. Am îndoiala și nemulțumirea necesară pentru a nu sta pe loc și încrederea pentru a putea continua. Întotdeauna am cercetat ce au făcut înaintașii, m-au preocupat lucrurile care au o statornicie și în care, sufletește, mă regăsesc. De aceea încerc să folosesc experiența celor dinainte, fără a căuta neapărat ceva nou, ci adâncind în sens pozitiv, pe cât îmi este cu putință, ceea ce fac.

Simt nevoia să merg pe terenul sigur al tradiției, să știu că în fiecare clipă calc pe ceva stabil. Aș vrea ca ceea ce fac să poată fi înțeles și de oameni cum erau părinții mei… Cei dinainte au făcut o fântână, cunoscând unde este apa. Dacă o părăsim ea este năpădită de buruiană și căutăm apa unde nu e. Trebuie să ne străduim să păstrăm această fântână, care conține apa adevărată, în stare să ne astâmpere setea, căci ea este viața noastră și sorbind din ea ne păstrăm și ne dezvoltăm pe noi înșine.

Ucenicie. Suficient este ucenicului să fie ca Învățătorul. Tradiție. Statornicie și mișcare. Statornic în experiență. Mișcare în schimbarea generațiilor. Un lanț care nu se întrerupe. Ca o viață fără sfârșit. O verigă în acest lanț.

Pictura, atât cât înțeleg eu, loc și cale pentru un lucrător ascultător, ucenic, zugrav cum ar spune Luchian, statornic în experiența celor dinainte, așezat în liniște, cu răbdare și dragoste, concentrat, harnic, voios, uneori trist, dar neobosit încrezător, ca în povestea cu tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, trecând peste toate obstacolele în drumul spre lumină, ferit de păreri, pentru că: plin este cerul și pământul de mărirea Ta, Doamne! Pe cei trei tineri și pe Daniil, care erau în Babilon, fiind hrăniți cu semințe, i-ai arătat mai frumoși decât pe cei hrăniți cu multe desfătări. Decât să stau degeaba, mai bine lucrez degeaba, spunea părintele Dumitru Stăniloae. Stau în atelier și lucrez. Privesc la lucrul meu ca un grădinar la grădina lui. Strâmtoarea paletei de culori cu infinite posibilități mă face să mă simt în largul meu. Nu este o noutate în ce fac, dar este o noutate pentru mine. Desenez pentru că s-a mai desenat. Observ. Pornesc de la observație. Atâta frumusețe, folos și rost în jur. Plin este cerul și pământul de mărirea Ta Doamne. Te bucură. Auzului meu vei da bucurie și veselie (Psalmul 50, 9). Am ce să fac și în ce fac aștept răspuns. Înțeleg puțin. Semăn, sădesc, dar și plivesc. Și dacă folosesc guma de șters, pe care mă bizui, încerc să simplific. Uneori foaia rămâne albă. Spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. O iau de la început. În tăcere. Tăcerea e un cuvânt și îmi folosește. Ea poate fi un răspuns și un sens în lucrul meu, în fața mărimii și lărgimii întrebărilor care amplifică, care mă fac să mă simt strâmtorat, mut. Constat că nu știu, nu mă descurc, nu înțeleg, nu comunic cu ce amplifică. Caut liniștea în cât mai puțin, în această viață a mea trecătoare, dar și răbdătoare. O picătură. Îngreuiată de patimi cuprinse de ispite și de înșelăciunile vieții. Liniștea în ieslea cu o mână de fân, cu viața și lumina ei, pe care întunericul nu a cuprins-o. Liniștea în mormântul gol. Naștere și înviere. Lucrez pământul. Învăț. În tăcere. „Din pământ suntem zidiți și în același pământ vom merge.” Aștept răspuns bun pentru loc cu viață fără sfârșit”.

Traseul de carieră al pictorului Horea Paștina cuprinde în mare următoarele repere și popasuri:

Născut în 13 septembrie 1946 la Alba Iulia. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „N.Grigorescu” în 1973, secția Pictură, clasa profesor Alexandru Ciucurencu. Din 1974 participă la expoziții ale tineretului, municipale și republicane. În 1977 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Pictură. Co-fondator al grupului Prolog / cu Paul Gherasim, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv și Mihai Sârbulescu, 1985. Între 1990 – 2016 a predat la Universitatea de Arte din București – Conferențiar Doctor la catedra de Pictură.

Expoziții personale

1977 – Galeria „Sirius”, Sibiu; – Dispensarul „Diham”, București / 1978 – Galeria „Galateea”, București / 1981 – Galeria „Orizont”, București / 1983 – Librăria „Cartea Românească”, București / 1986 – Sala „Dalles”, București / 1987- Galeria de Artă Botoșani / 1992 – „Galeria ¾”, Teatrul Național, București; – „Galeria Inspectoratului pentru Cultură” Bistrița-Năsăud; – Casa Mihai Eminescu, Ipotești, județul Botoșani; – Galeria de Artă a UAP, Iași / 1995 – Galeria „Catacomba”, București / 1996 – „Galeria ¾”, Teatrul Național, București / 1997 – „Galeria Inspectoratului pentru Cultură”, Bistrița-Năsăud / 1999 – „Casa Radio”, București / 2001 – Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești”, Mogoșoaia – Palatul Bruckental, Sibiu / 2002 – Galeria de Artă „Conta 18”, București; – Galeria „Sabina&Jean Negulescu”, București / 2003 – „Galleria 28 Anastasia”, Timișoara; – Galeria „Sabina&Jean Negulescu” – „Variațiuni în alb”, dedicată Părintelui Dumitru Stăniloae (11-16 noiembrie), Institutul Teologic București (12 noiembrie) / 2006 – Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești”, Mogoșoaia / 2008 – Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București / 2010 – Muzeul Judetean Gorj ”Alexandru Stefulescu”, (aprilie – mai) / 2013 – Sala „Dalles”, București; – Galeria „Arcade 24” – „Grădinile Emiliei”, Bistrița / 2014 – Muzeul de Artă din Cluj – „Grădini”, Cluj-Napoca Mănăstirea Putna, „Jertfă și Creație” / 2016 – Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus“ – „Fericit poporul care cunoaște strigăt de bucurie“ Ploiești / 2017 – Galeria de Artă „Art Nouveau“ a UAPR Târgu Mureș – „Fericit poporul care cunoaște strigăt de bucurie“ / 2017 – Galeria de Artă „Concentric“ – „Exerciții“ Bistrița

Expoziții ale Grupului ”Prolog”

1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1990 – Galeria „Căminul Artei”, București / 1991 – „Galeria ¾” Teatrul Național București, în cadrul expoziției Filocalia / 1992 – Galeria „Catacomba”, București / 1994 – Bologna, (Galeria „Arte Fiera”, Seduzione della Differenza), 28-31 ianuarie; – „Venise en abîme”, „Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică”, Veneția, Italia; – Muzeul de Artă, Timișoara (în cadrul expoziției „Orient – Occident”) / 1995 – „Însemnări pentru o grădină”, „Galleria 28”, Timișoara, expoziție personală Constantin Flondor împreună cu Grupul Prolog; – Galeria de Artă Limassol, Cipru, Grecia / 1996 – Galeria „Catacomba”, București; – „Galleria 28”, Timișoara / 1997 – Galeria „Catacomba”, București / 1999 – „Galleria 28”, Timișoara; – Sala „Constantin Brâncuși”, Palatul Parlamentului, București/ 2000 – Galeria Ludovic”, București / 2001 – Anticariat „Curtea Veche”, București; – „Comesenia la Șirnea”, în cadrul taberei de pictură / 2002 – „Comesenia la Șirnea”, „Galleria 28”, Timișoara, mai – iunie; – „Galleria 28”, Timișoara, noiembrie 2002 / 2003 – Primul Simpozion de Artă Contemporană, la Mairie de Bethonvilliers, (Paraschiv/Fondation presentent le groupe Prologue), Franța, 31 august – 2 septembrie / 2004 – Tabăra de pictură Brebu Nou, Caraș-Severin, 17 -28 august; – Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București, decembrie 2004 – ianuarie 2005; – Muzeul de Artă Arad / 2005 – Simpozion de pictură, Mănăstirea Oasa / 2006 – Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București, decembrie 2006 – ianuarie 2007 / 2007 – Simpozion de pictură, Balcic – „Prolog împreună cu Ion Nicodim”, Galeria „Nord”, București; – „Pictura ca murmur”, Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București, – „Peintres à Bethonvilliers”, Bethonvilliers – La Mairie și Galeria „Oudin” Paris / 2008 – „Prolog la Cuptoare”, „Galeria 28”, Timișoara / 2009 – „Prolog”, Galeria „Cărturești”, București / 2010 – Muzeul de Arta, Alba-Iulia; – Galeria „Zigurat”, Budapesta; – Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București / 2011 – Simpozion de pictură, Curtișoara – „Pastel urban”, Timișoara / 2012 – „Din dragoste pentru frumos”, Paris, Limours, Franta; – Simpozion de pictură, Dubova; – Galeria „Pygmalion”, Timișoara; – „Alb, flori de măr”, Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București; – Simpozion de pictură, Balcic / 2013 – „Însemnări din Grecia”, Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București / 2014 – „Pâinea”, Cuhnea Mănăstirii Hurezi; – „Pâinea”, Galeria „Anticariat Curtea Veche”, București/ 2015 – „90 x 30”, Galeria „Romana”, București

Premii și distincții

1995 – Premiul „Criticii” / 1997 – Premiul „Cella Delavrancea” / 2004 – Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Ofițer / 2007 – Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române / 2010 – „Crucea Arhiepiscopală”, Arhiepiscopia de Alba Iulia / 2014 – Premiul „Radio România Cultural”, „Crucea Transilvaniei”, Mitropolia Clujului, Maramureșului și Salajului.