Gelu Vlaşin: Nu mai putem avea încredere în politicienii din România (INTERVIU)

Reporter: Cum a fost experienţa politică din Spania?

Gelu Vlaşin: Pozitivă. Extraordinară, spun eu, pentru că am avut şansa să cunosc nişte oameni deosebiţi şi mi-am dat seama că politica se poate face şi altfel. Dacă aveam sentimentul că politica înseamnă să te pretezi la anumite atacuri personale şi să fii dispus să faci concesii oricui şi în orice mod, mi-am dat seama că, în Spania, lucrurile se întâmplă altfel. O spun din punctul de vedere al celui care nu a candidat niciodată din România, dar vorbesc din auzite şi din ce văd că se întâmplă în presa românească. Din luările de poziţie ale politicienilor români aveam sentimentul că toată politica se face numai cu agresivitate şi cu atacuri la persoană. Iată că nu peste tot se întâmplă acelaşi lucru.

Comunitatea de români din Spania e mai interesată de ce se întâmplă acolo decât de ce se petrece în România?

Da! Dau un exemplu concret: am obţinut mai multe voturi prin intermediul comunităţii româneşti – candidând pe listele unui partid spaniol – decât toate partidele româneşti prezente cu candidaţi pentru Parlamentul European. Am avut mai mulţi votanţi din Spania pentru Partidul Libertăţii Individuale – la care am fost candidat pe liste cu numărul trei – decât PDL, PNL, PSD, UDMR şi toate celelalte partide la un loc.

Vi s-a părut că există un dispreţ faţă de politica românească?

Dispreţ e puţin spus. O dezamăgire totală şi o lipsă de interes totală pentru că oamenii şi-au dat seama că politicienii români n-au făcut niciodată mai nimic pentru românii din afară. Ca membru al comunităţii româneşti din Spania, am avut la început suficient optimism să cred în spusele unor politicieni care veneau în Spania, de obicei înainte de alegeri, spuneau lucruri foarte interesante şi eu chiar am crezut la început că pot fi îndeplinite pentru că nu erau ieşite din comun: taxele consulare care sunt aberante, posibilitatea ca românii, odată reîntorşi în România, să poată să nu plătească un anumit timp nişte impozite dacă investesc nişte bani, şi aşa mai departe. Mă refeream la nişte lucruri posibile, nu dificil de realizat. Au venit, au vorbit frumos, am crezut o dată, am mai crezut încă o dată – trebuie să recunosc fiindcă am crezut că erau în opoziţie şi nu au putut, dar a treia oară nu am mai putut să-i cred. Ca mine gândesc majoritatea românilor care sunt în Spania. Nu mai putem avea încredere în politicienii din România pentru că, sincer, nu au făcut mai nimic pentru românii din afara graniţelor.

Ce urmează din punct de vedere politic? Spre ce vă îndreptaţi?

Din punct de vedere politic, ştiam că această candidatură pentru Parlamentul European deschide posibilitatea de a participa la alegerile locale de anul viitor din Spania unde putem avea nişte surprize foarte frumoase în sensul că, în comunităţile de români mai importante din Spania, şi avem suficienţi români în astfel de comunităţi, am putea primi locuri eligibile pe lista acestui partid spaniol. Şi atunci sunt foarte interesat ca şi alţi români din Spania să participe la viaţa politică de acolo. De altfel, statisticile spun un lucru foarte interesant şi anume că 78.000 de români s-au înscris în registrul electoral spaniol, deci au dreptul să voteze şi anul viitor pentru alegerile locale. E un număr mare mai ales dacă ne raportăm la faptul că, pentru candidaţii partidelor româneşti, au votat 2500 de români din Spania. Iată diferenţa între 78.000 şi 2500.

Pentru ce poziţie aţi putea candida?

Nu depinde numai de mine. Am acceptat candidatura pentru Parlamentul European pentru că mi s-a părut foarte interesant şi pentru că analizând ce s-a întâmplat cu comunitatea din Spania în ultimii 20 de ani, mi-am dat seama că sunt primul român candidat pe o poziţie atât de înaltă la un partid spaniol, primul român din istoria Spaniei şi din istoria României. Acum o spun fără falsă modestie. Chiar preşedintele partidului mi-a spus că s-a interesat şi a aflat că eram primul român candidat pe o poziţie atât de înaltă la un partid spaniol. Şi aşa a şi fost. Următorul pas sigur că depinde de conducerea federală a partidului. Şi acolo am fost propus, s-a votat deschis pentru candidatura mea şi am fost onorat să primesc majoritatea de voturi pentru a putea candida. Acum la fel se va întâmpla. Probabil că vor exista nişte propuneri. Mi s-a sugerat că e posibil să primesc o propunere pentru candidatura în Madrid, ca şi consilier, dar asta rămâne de văzut ce va hotărî partidul în viitorul nu prea îndepărtat.

Asta înseamnă că nu vă veţi mai întoarce acasă şi că rămâneţi să faceţi politică de altă factură în Europa?

Mă voi mai întoarce pe acasă pentru că am părinţii aici. De fiecare dată mă întorc cu drag, am activităţi culturale, literare, dar, în ceea ce priveşte politica, aş prefera să fac politică acolo şi mai puţin în România.

Ce aţi învăţat din politica spaniolă şi ar merita să afle şi politicienii de acasă?

În primul rând, ar trebui să se gândească la faptul că, vrând, nevrând, sunt puncte de reper şi transmiţători de mesaje. În momentul în care eşti formator de opinie vrând, nevrând, trebuie să fii foarte atent cu ceea ce spui şi la modul în care te comporţi. Ori, modul în care se comportă anumiţi politicieni din România este deplorabil. Să faci atacuri directe la persoană, să profiţi de anumite deficienţe fizice sau verbale ale unui opozant e un lucru grav care în Spania nu se întâmplă. Majoritatea politicienilor sigur că sunt în ipostaza de a combate anumite aspecte ale programului politic, dar nu atacuri asupra persoanei. La asta cred că trebuie să fie atenţi politicienii din România pentru că mass-media este prezentă pretutindeni şi pentru că oamenii cred că aşa trebuie să se comporte şi ei. Dacă politicienii ajung să se înjure pur şi simplu în direct sau să-şi transmită mesaje pe Facebook sau pe Twittter de orice jenă, atunci ce aşteptări să mai avem de la alegători?

Interviu realizat de Cristiana Sabău