De ce e Gheorghe Ivan de la Direcţia Silvică Bistriţa de partea firmelor din industria forestieră

Codul Silvic trebuie modificat, susţine şeful Direcţiei Silvice Bistriţa-Năsăud, Gheorghe Ivan, potrivit căruia cea mai mare problemă o reprezintă articolul 59 din lege care „lasă agenţii economici fără activitate în timpul verii”.

„În Codul Silvic este articolul 59 care nemulţumeşte pe toată lumea. Este articolul prin care Regia Naţională a Pădurilor e obligată să exploateze produsele accidentale şi răriturile, să le facă în regie proprie. Acest articol nemulţumeşte pentru că lasă agenţii economici fără activitate în timpul verii. S-a mizat, economic, că ei, în perioada de restricţie, vor veni la acele prestări servicii exploatare şi vor face acele servicii întrucât RNP nu are dotarea necesară să facă toate aceste lucrări, iar acel lemn să aibă destinaţia ca şi lemn de foc pentru populaţie. Ideea, la început, nu a fost rea, dar nu a funcţionat. În primul rând pentru că nu se face o deosebire între răriturile de răşinoase şi cele de foioase. Gândiţi-vă la un judeţ cum e Suceava care are peste 3000 de hectare de rărituri în care mare pondere sunt răşinoasele. Ştim cu toţii că nu există atracţie pentru lemnul de foc de răşinoase, mai ales cel sub 24. În schimb, agenţii economici ar putea folosi acest lemn. În al doilea rând, agenţii economici nu pot să-şi permită să facă prestări în perioada verii pentru că o întreprindere mare, gen Iugan sau Frasinul, cred că procesează pe avarie în jur de 10.000 de metri cubi lunar. Dacă nu are asigurat acest lemn, nu poate să se angajeze în contracte, să facă un plan de management şi nu are ce face cu personalul în timpul verii. Vine la licitaţie şi nu e sigur că poate cumpăra acel lemn. Şi-a irosit forţa de muncă făcând prestări servicii, iar la licitaţie e cu oricare altul”, a spus Gheorghe Ivan.

Şeful Direcţiei Silvice a ţinut să sublinieze că „Regia Naţională a Pădurilor nu a comandat acest articol din Codul Silvic şi nu l-a vrut”.

„Ne nemulţumeşte şi pe noi. Direcţia Silvică Bistriţa nu se poate plânge fiindcă noi avem puţin, facem exploatare, dar direcţiile mari nu se pot descurca, cu siguranţă”, a spus Gheorghe Ivan.

Reamintim că acelaşi punct de vedere îl are şi Emil Iugan, vicepreşedintele Asociaţiei Forestierilor din România. Încă din momentul în care Ioan Deneş a preluat mandatul de ministru al Apelor şi Pădurilor, Iugan a spus care sunt aşteptările lui de la noul ministru: „Să readucă Codul Silvic la forma iniţială la care a fost. După anularea modificării Codului Silvic, care a fost în vară, să modifice Regulamentul de vânzare a masei lemnoase care acum e blocat tocmai din cauza suprareglementării şi să scoată o lege a biomasei forestiere şi agricole care să suplinească criza lemnului de foc. Trebuie pusă urgent în valoare fiindcă acum, dacă nu e reglementată, putrezeşte în păduri, iar noi avem resurse să încălzim Europa, nu România, dacă sunt puse inteligent în valoare”.

Să mai spunem că Art. 59 din Codul Silvic se referă la „Produsele specifice fondului forestier naţional”. El a fost modificat în sensul că „lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, tăierile de igienă, precum și tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafețe compacte de maximum 3 ha, executate în fondul forestier proprietate publică a statului, se realizează de către administratorii prevăzuți de lege, prin exploatare în regie proprie, cu forțe proprii sau prin prestări servicii cu operatori economici atestați pentru lucrări de exploatare forestieră.

Volumul disponibil rezultat ca lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm și ca lemn de foc din lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, din tăierile de igienă, precum și din tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafețe compacte de maximum 3 ha, din fondul forestier proprietate publică a statului, se valorifică în următoarea ordine de priorități:

a) pentru necesarul de lemn al populației, în baza solicitărilor centralizate de unitățile administrativ-teritoriale pe suprafața cărora este amplasat fondul forestier administrat de ocolul silvic de stat; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare; centralizarea solicitărilor se va face până la data de 1 august, iar transmiterea acestora către ocolul silvic se face până la data de 15 august;

b) pentru consumul propriu al unităților de interes local finanțate, integral sau parțial, de la bugetul de stat sau bugetul local, care nu desfășoară activitate economică în sensul reglementărilor comunitare în domeniul ajutorului de stat, în baza solicitărilor centralizate de unitățile administrativ-teritoriale pe suprafața cărora este amplasat fondul forestier; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;

c) consumul propriu al administratorilor fondului forestier proprietate publică a statului.

Volumul disponibil rezultat ca lemn de lucru cu diametrul la capătul gros de maximum 24 cm și ca lemn de foc din lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, din tăierile de igienă, precum și din tăierile de produse accidentale dispersate sau realizate pe suprafețe compacte de maximum 3 ha, executate în fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, se valorifică în condițiile regulamentului de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică în vigoare, în următoarea ordine de priorități:

a) pentru necesarul de lemn populației din raza unității administrativ-teritoriale; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;

b) pentru consumul propriu al unităților de interes local de pe raza unității administrativ-teritoriale finanțate, integral sau parțial, de la bugetul de stat sau bugetul local, care nu desfășoară activitate economică în sensul reglementărilor comunitare în domeniul ajutorului de stat; această cantitate se valorifică prin vânzare directă, iar cumpărătorul acesteia nu are dreptul de comercializare;

c) consumul propriu al administratorilor fondului forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale;

d) în situația în care nu se poate asigura necesarul de lemn de foc din resursa prevăzută mai sus, unitățile administrativ- teritoriale pot hotărî să se asigure necesarul de lemn de foc și din volumul rezultat prin aplicarea celorlalte categorii de lucrări silvotehnice”, etc. .