”Grădina Edenului” la cota 1200 în Pasul Tihuţa. Căpşunele aromate de munte, cultivate de o familie de constructori

FOTO-REPORTAJ În zona în care iarna bate vântul cu o viteză de îţi taie respiraţia, vara apar pe vlăstari unele dintre cele mai aromate fructe de sezon: căpşunele de munte. Le cultivă deja cinci fermieri din Pasul Tihuţa care au plantaţii pe tot atâtea hectare. Familia Vancea din Tiha Bârgăului, formată din doi ingineri constructori şi două fiice arhitecte, a descoperit încă de acum 11 ani că pământul nisipos de la Tihuţa e, de fapt, aur curat pentru agricultura ecologică.

Floarea Vancea, de profesie inginer constructor, locuieşte în Tiha Bârgăului. Este mama a două fete, ambele absolvente de arhitectură, cărora bunicul le-a dăruit câte un hectar de pământ şi le-a lăsat, cu limbă de moarte, misiunea să îl lucreze fiindcă e izvor de sănătate.

„Fetele mele au  primit câte un hectar de teren fiecare chiar de la bunicul. Le-a zis să facă ceva aici fiindcă e o zonă cu sănătate curată, cu aer curat şi apă, să nu lase terenul neîngrijit. Cred că de-asta s-au ambiţionat. Ideea să cultivăm căpşune ne-a venit prima oară acum vreo 11 ani. Am fost la o întâlnire la Timişoara şi, când s-a terminat, am invitat o parte dintre colegi să vină aici. La casa veche, aveam vreo 5 ari cultivaţi cu căpşuni şi era o cultură grozavă. La fiecare le-am dat câte 2-3 găleţi de căpşune. Când ne-am mai întâlnit anul viitor ne-au întrebat dacă nu am făcut fermă. Şi atât le-a trebuit fetelor. Am hotărât să extindem suprafaţa şi am tot extins-o. Din 2011 ne-am apucat să cultivăm serios”, ne-a spus Floarea Vancea pe care am găsit-o în fermă unde aduna de zor căpşunele coapte, alături de câteva vecine şi prietene din sat care vin să o ajute.

Proprietatea care se întinde pe opt hectare e superbă. Două hectare sunt împădurite, iar unul a fost deja curăţat fiindcă doamna Vancea are planuri mari.

„Un hectar l-am amenajat ca să-l transformăm în parc şi anul acesta mai vrem să curăţăm încă unul ca să fie două hectare de parc, de agrement şi şase hectare avem pentru agricultură. În afară de căpşune, mai cultivăm cartofi, legume, morcovi, ceapă. Cu căpşuni e plantat terenul pe 1,3 hectare şi ne gândim să extindem plantaţia până la 2 hectare pe care să mai cultivăm zmeură şi afin fiindcă se pretează aici. Zmeura vine imediat după căpşune şi apoi afinul. Vrem să avem mai multe tipuri de fructe, să putem prepara sucuri din ele, să mai achiziţionăm fructe naturale, să facem combinaţii cu fructele de cultură şi atunci cred că va ieşi ceva foarte bun”, a spus ea.

Până să-şi vadă visul cu copii, doamna ne spune ce a făcut între timp. A reuşit să-şi convingă una dintre fete să depună un proiect cu finanţare europeană pentru dezvoltarea plantaţiei cu căpşuni, iar Irina Ana Vancea a fost de acord. Chit că nu a primit finanţare din prima, nu s-a lăsat.

„Am depus cerere de finanţare pentru instalarea tânărului fermier în 2011, iar de atunci în fiecare an. Abia anul trecut s-a aprobat finanţarea de 40.000 de euro prin Submăsura 6.1. Am semnat cererea de finanţare, nu am primit încă banii, dar am început deja să amenajăm un punct de vânzare la stradă şi vrem să îl finalizăm ca să vindem dintr-un loc amenajat frumos. Iniţial, nu am crezut că e o afacere de succes, dar este una profitabilă şi merită. Dacă e să fac un bilanţ al anilor trecuţi, am câştigat cam 30.000 de lei profit curat pe an dintr-un hectar cultivat cu căpşuni. Avem anul întâi, doi şi trei, anul întâi fiind producţia cea mai mare. Până acum, cam totul am făcut manual. Avem doar un motocultor cu care mergem printre rânduri şi în rest cu sapa. Dacă putem cumpăra prin proiect un tractoraş, ne mai uşurăm munca fiindcă tratamente speciale nu vrem să facem numai dacă chiar va fi necesar. Proiectul îl demarăm anul acesta. Ţine monitorizarea trei ani şi încă doi după aceea, însă noi avem de gând să fie o afacere permanentă, nu doar cinci ani, de aici să ne putem dezvolta şi să ne facem pensiunea şi în fiecare am să mai adăugăm câte ceva”, a mai spus doamna Vancea.

În timp, familia Vancea a experimentat mai multe soiuri, dar s-a oprit la cele autohtone. „Soiurile acestea s-au aclimatizat aici. Avem mai multe, am testat şi soiuri din Spania, din Italia, dar la gust ale noastre le bat. Acum am înfiinţat 5 ari cu stoloni certificaţi, dar de-ai noştri. Avantajul este că aici, în zona aceasta, solul este propice, o argilă nisipoasă, solul e virgin şi, din 2011 până acum nu am aplicat niciun tratament, chiar deloc. Am scutit şi muncă, şi bani, în timp ce am câştigat foarte mult la gust. În afară de gunoi de grajd pe care îl punem primăvara când arăm şi după aceea, după ce fermentează în butoaie şi turnăm între rânduri. La început, producţia a fost de opt tone la hectar, dar acum, dacă ne-am ocupat puţin mai mult şi avem deja aducţiune de apă rezolvată – ce-i drept anul acesta nu a fost nevoie să irigăm fiindcă a plouat destul – odată că mai prelungim cel puţin o săptămână, două, sezonul în luna august, iar producţia va fi mai bună. Până acum, am dus şi la Bistriţa la piaţă, dar şi la magazine, dar nu am avut maşină de transport. Comercianţii au mai adăugat şi ei preţurile lor şi nu a fost chiar aşa de profitabil, însă acum văd că vindem bine aici la faţa locului. E DN 17, aici e cota 1200, punctul cel mai înalt, şi toată lumea opreşte. Peisajul e extraordinar de frumos, e aproape de Pasul Tihuţa, şoferii fac o pauză să filmeze munţii şi atunci care au mai mult răgaz vin şi îşi culeg singuri, mănâncă, gustă din mai multe soiuri fiindcă fiecare tarla e cultivată cu alt soi, unele mai dulci, altele mai acrişoare, mai mari sau mai mici. Noi vindem kilogramul cu opt lei. Dacă le ducem la Bistriţa costă în plus transportul, piaţa, se mai adaugă 4-5 lei. Eu zic că preţul e bun. Într-o zi vindem căpşune cam de 1000-1500 de lei. Sunt mulţumită”, a spus doamna Vancea.

Partea frumoasă a acestei afaceri este că, în timp, clienţii au devenit prieteni. „Să ştiţi că ne-am făcut prieteni printre şoferii care au oprit mai des. Am făcut schimburi de telefoane, iar cine a luat o dată, a mai luat şi a doua oară”.

La drum, căpşunele se vând în găleţute, dar cine doreşte îşi mai poate cumpăra sirop şi dulceaţă. „Când plouă, nu avem ce face şi trebuie să culegem căpşunele. Nu le putem spăla ca să le vindem fiindcă sunt perisabile şi atunci le preparăm şi facem sirop şi dulceaţă. Siropul place mai mult ca dulceaţa. Nu apucăm să facem într-o zi cât se vinde. Vine lumea, gustă, îi place, îl ia. Adunăm căpşunele cu prieteni şi vecini din Tiha Bârgăului, doamnele sunt pensionare. Mai vin şi fiicele lor care sunt profesoare împreună cu copiii lor, cât timp sunt în vacanţă. Şi copiii învaţă să culeagă, să vândă, îşi fac bani pentru rechizite, pentru hăinuţe. E o plăcere pentru toţi.

Deja suntem vreo cinci fermieri în zona aceasta. Fiecare are cam un hectar. Eu am 1,3 hectare cultivate, însă, dacă merge bine totul, ne vom face o asociaţie. Dacă ajungem la 20-30 de hectare, altfel putem vinde”, a mai spus doamna Vancea.

Anul acesta, e decisă să mai depună o cerere de finanţare.

„Fiindcă eu sunt inginer constructor, iar fiica mea arhitectă, vrem să combinăm arhitectura locală şi să facem nişte agropensiuni. Mai întâi am dezvoltat partea de producţie ca să putem asigura hrana ecologică şi omul să vadă că noi suntem cei care producem şi mai ales să vadă cum. Vrem să le oferim oaspeţilor doar ce se produce pe terenul nostru. Anul acesta vrem să accesăm submăsura care ne permite să facem o agropensiune de dimensiuni mai mici. Să vedem unde să ne încadrăm, fie la cea de 200.000 de euro şi noi să dăm 20.000 de euro cofinanţare, fie cea de 70.000 de euro. O pensiune mică vrem să facem la drum, iar alta mai mare pe teren. În partea de jos a proprietăţii noastre, avem terenul destul de plat. Acolo am nivelat acum doi ani o jumătate de hectar de teren să amenajăm un teren de sport. Avem curăţată o parte din pădure şi vrem să o amenajăm ca parc, nişte alei, nişte băncuţe, două-trei foişoare, avem sursă de apă şi acolo”, a adăugat ea.

În perspectivă, ideea este ca turiştii care vor veni să se cazeze la pensiuni să şi muncească la fermă. „Dacă am găsi amatori, am fi dispuşi să îi lăsăm să muncească în fermă. După părerea mea, în doi ani am putea ridica prima pensiune, una mică cu patru camere de cazare şi cu spaţii de relaxare. La doi, trei ani, să mai adăugăm câte una. Fiica mea se ocupă de partea de management. Eu o ajunt cel mai mult la pământ. Eu cred că această zonă este pitorească, nu este dezvoltată din punct de vedere turistic şi cred că îmbinarea agriculturii montane cu turismul reprezintă o afacere nu doar pentru noi, ci pentru toată zona”, a conchis ea.

Sezonul căpşunelor de munte începe la sfârşitul lunii iunie, durează toată luna iulie şi poate ţine cam până la jumătatea lui august, în total cam şase – şapte săptămâni. E păcat să treceţi prin Pasul Tihuţa şi să nu opriţi la ferma familiei Vancea unde căpşunele au aromă de munte şi, mai ales, de poveste.