Herghelia Beclean va găzdui între 20 și 22 mai, prima etapă din Campionatul Național de Atelaje cu doi cai, la care și-au anunțat participarea peste 20 de echipaje din țară și străinătate, un număr record de participanți, accesul publicului la concurs fiind permis de data aceasta.
Concursul organizat de Federația Ecvestră Română, Regia Națională a Pădurilor Direcția de creștere, exploatare și ameliorare a cabalinelor și Clubul Hipic ”Romsilva” va debuta vineri cu proba de dresaj, va continua sâmbătă cu proba de maraton și duminică se va încheia cu proba de obstacole.
Potrivit directorului Hergheliei Beclean, Ciprian George Turculeț, este prima oară din 2007 când startul campionatului se dă la Beclean.
Prima probă, cea de prezentare și dresaj, presupune verificarea modului în care calul execută anumite comenzi prestabilite, conform programului impus de Federația Ecvestră Internațională. Se are în vedere perspicitatea driverului în conducerea cu o singură mână, în cerc, și executarea mai multor tipuri de pași: trap întins, trap îngrămădit, pornirea cailor de pe loc cu sincronizare între cele două animale, mersul cu spatele cu sincronizare între cai. Proba de dresaj este însoțită de cea de prezentare. O comisie de specialitate va verifica armonia echipajelor pentru ca atelajele, driverul, secundul și caii trebuie să prezinte un tot unitar, prin aspect, prestanță, eleganță, ținută, costumație și atitudine.
Proba de maraton constă în executarea unui parcurs cu o trăsură de construcție specială pe un traseu de 16 kilometri, la final concurenții trecând prin șapte obstacole, dintre care unul cu apă.
Proba de obstacole e ultima din concurs și presupune ca trăsura să treacă printre obstacole, niște jaloane cu mingi în vârf, care au deschiderea cu 10 centimetri mai mare decât ecartamentul trăsurii. Dacă sunt atinse obstacolele, mingea din vârf cade, iar aceasta duce la penalizarea cu un anumit număr de puncte a concurentului. Câștigătorul va fi acela care va avea mai puține penalizări și care se va încadra cel mai bine într-o anumită perioadă de timp, prestabilită.
La competiție participă doar cai din rasa Lipițan, formată în peninsula Istria de pe teritoriul fostei Iugoslavii. Este o rasă veche a cărei baze au fost puse încă din anul 1580 odată cu înființarea hergheliei Lipizza de către Karl Steiermark al-III-lea.
Având capul uscățiv, cu profil ușor berbecat, gâtul musculos în formă de ”gât de lebădă”, spinare lungă, șale scurte și rezistente, umeri ușor proeminenți, picioare scurte și viguroase cu aspect uscățiv, calul este ideal pentru călărie și tracțiune ușoară. Este, totodată, una din rasele foarte apreciate pentru trăsură.
La Herghelia Beclean, caii lipițani sunt folosiți, în special, pentru trăsuri închiriate la ceremonii, pentru trăsuri de vânătoare și pentru călărie.
Herghelia Beclean este unul din cele 16 mari centre de creștere a cailor de rasă din țară, subordonată în prezent Regiei Naționale a Pădurilor.
Conform patrimoniu.ro, ”la Herghelia Beclean – a doua comunitate-satelit pentru conservarea acestei tradiții – creșterea cailor de rasă lipițană începe în 1802, atunci când armăsarul Incitato, întemeietorul uneia dintre cele 8 linii ale rasei s-a născut pe domeniile hergheliei contelui Bethlen, de pe teritoriul actualei localități Beclean (județul Bistrița Năsăud).
Astăzi, Herghelia Beclean este singurul loc din lume unde este crescut în mod sistematic lipițanul colorat (cu roba neagră și murgă).
Calul de rasă lipițană este un cal nobil, cu mers elegant, inteligent, capabil de efort prelungit, fiind o rasă excelentă pentru dresaj. În comunitățile în care a fost crescut, atrage ușor atenția prin calitățile deosebite, ceea ce a condus la popularitatea și folosirea sa în parade și evenimente festive. Având în vedere spiritul lor independent și caracterul energic, întreținerea și antrenarea acestor cai trebuie realizată de îngrijitori pregătiți special. Totuși, cunoștințele majorității celor care se ocupă de caii din această rasă, fie că lucrează în hergheliile de stat sau fac parte din categoria proprietarilor privați, nu au fost dobândite în medii formale de specialitate, ci prin transmiterea spontană, din generație în generație. S-a observat că, de multe ori, pasiunea pentru creșterea lipițanilor s-a moștenit în familie. Această stare de fapt a fost documentată prin interviuri cu îngrijitori, mulți dintre ei provenind din satele situate în jurul localităților-satelit de creștere a acestora; crescătorii dispun de un set de cunoștințe practice și o terminologie populară, apelând inclusiv la medicina empirică pentru tratarea afecțiunilor curente și la chiropodia tradițională. Intensul atașament între calul din această rasă și proprietarul sau îngrijitorul său a fost întreținut de caracterul puternic al acestei ecvide, dar și de satisfacția resimțită atunci când omul obține rezultatele scontate în activitatea de modelare a comportamentului cabalin. Prin urmare, Tradiția de creștere a cailor lipițani presupune și o cunoaștere amănunțită a naturii acestui animal, a psihologiei lui și folosirea acestei cunoașteri în procesul de antrenament. Tradiția implică de asemenea toate acțiunile relevante pentru creșterea în bune condiții a cailor, cum ar fi: hrănirea, adăparea, toaletarea calului, curățarea grajdului ș.a.”
Adaugă comentariu