Imagini înduioșătoare au fost suprinse pe Pârâul Căstăilor din Bistrița de biologul Ciprian Samoilă de la Asociația Harta Verde România. Videoclipul a fost distribuit pe grupul Biodiversitatea și Geodiversitatea în județul Bistrița-Năsăud și a adunat multe aprecieri.
”O mămică grijulie, o femelă de rață mare (Anas platyrhynchos), îngrijește ai ei 9 boboci pe Pârâul Căstăilor. Aici cred că a și cuibărit căci îi tot văd de la începutul primăverii”, a scris Ciprian Samoilă.
Rața mare cuibărește pe o arie foarte largă, în toată emisfera nordică, din zonele cu climă mediteraneană, până în zonele boreale. În România specia cuibărește pe întreg teritoriul țării, din zona Deltei Dunării, până în zonele submontane, fiind prezentă la noi tot timpul anului.
În perioada de cuibărit este mult dispersată, iar toamna și iarna se adună în grupuri mari pe suprafețele acvatice care nu îngheață. Numărul de exemplare este mai mare, fiind suplimentat de rațele nordice care vin să ierneze în România. Este foarte răspândită și nepretențioasă, în perioada de cuibărit ocupă orice fel de habitat acvatic disponibil, de la marile întinderi acvatice (Delta Dunării), lacurile izolate sau malurile râurilor, până la canalele sau lacurile de agrement din orașe. Uneori cuibărește și la distanțe mai mari de suprafețele acvatice. În sezonul de iarnă se adună în numere mari, pe suprafețele de apă deschise, la început mult mai dispersat, iar apoi, concentrat pe acele suprafețe care nu îngheață.
Rața mare este omnivoră. Populația globală este estimată la peste 19.000.000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 2.850.000 – 4.610.000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 61.000 – 75.000 de perechi cuibăritoare. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată stabilă. În România, deocamdată, tendința populațională este necunoscută.
Perioada de reproducere poate începe devreme, chiar în luna februarie, iar depunerea ouălor are loc începând cu a doua parte a lunii martie – începutul lunii aprilie. Femela depune de obicei 9-13 ouă, pe care le clocește singură mascul uneori apărând teritoriul. Incubarea durează 26-28 de zile. Puii devin zburători la 50-60 de zile. Păsările cuibăresc izolat, uneori și în grupuri laxe, amplasând cuiburile la câțiva metri distanță. Cuiburile sunt amplasate în apropierea apei, direct pe sol, ascunse în vegetație; uneori poate cuibări și în scorburi sau pe clădiri.
Este amenințată de degradarea și dispariția zonelor umede, poluarea habitatelor. Arderea stufului sau recoltarea acestuia în perioade nepotrivite, constituie de asemenea amenințări serioase. Fiind o specie abundentă, se vânează intens, împușcarea și otrăvirea cu plumb fiind de asemenea cauze ale mortalității.
Adaugă comentariu