Cum a ajuns judeţul Bistriţa-Năsăud să aibă un număr atât de mare de firme intrate în insolvenţă?
Judeţul Bistriţa-Năsăud nu face excepţie de la situaţia generală din România cu privire la intrarea firmelor în insolvenţă. Un mare număr de fime din cele care apar în situaţii statistice sunt cele care au fost dizolvate, pe care nu le-am putut radia din cauza debitelor pe care le aveau la Finanţe, destul de mici, şi atunci am fost obligaţi să introducem cereri de instare în insolvenţă, aşa încât raportat la situaţia economică, nu este foarte relevant numărul fiindcă cele mai multe firme care au intrat în insolvenţă sunt din această categorie. Ele sunt în general firme dizolvate de cel puţin de un an de zile, care nu au avut activitate nici înainte de dizolvare şi care nu au avut niciun fel de impact în activitatea economică a judeţului. Este o situaţie generală, de aici s-a generat numărul mare de insolvenţe.
Ce fel de firme au ales insolvenţa, din ce domenii?
Avem un număr important de firme care au intrat în insolvenţă care au fost funcţionale şi au intrat în incapacitate de plată din cauza crizei şi a căderii pieţei. Preponderent sunt dezvoltatorii imobiliari care s-au confruntat cu căderea pieţei şi firme de producţie care s-au confruntat cu blocajul pieţei şi nu au mai putut face faţă datoriilor pe care le aveau. Cea mai importantă cauză a intrării în insolvenţă este ajungerea firmelor în imposibilitatea de a-şi mai achita creditele. Asta este principala cauză care aduce firmele în insolvenţă. De ce? Fiindcă au fost luate creditele la un nivel foarte mare. Descoperim acum că am asistat la o supracreditare a acestora, cifra de afaceri a firmelor a scăzut şi, din activitatea de exploatare, nu şi-au mai putut asigura resursele ca să-şi poată achita creditele.
Insolvenţa le dă o gură de oxigen?
Intrarea firmei în insolvenţă nu înseamnă automat falimentul. Se intră în insolvenţă ca să obţii o protecţia Tribunalului faţă de presiunea creditorilor asupra firmei în condiţiile în care aceasta nu mai poate face faţă datoriilor cu sumele de bani pe care le poate genera. În momentul în care s-a declanşat insolvenţa, orice executare silită a firmei intrate în insolvenţă se suspendă şi orice presiune cu privire la plata imediată a acestor creanţe este suspendată. Acest lucru înseamnă că firma ajunge la un moment zero în care ea are un răgaz de timp ca să se aşeze şi să îşi poată reorganiza activitatea în condiţii mai uşoare.
Este un studiu făcut recent din care reiese că doar 1% din firmele care intră în insolvenţă reuşesc să evite falimentul. Chiar aşa este?
Din situaţiile noastre statistice pe care le facem semestrial la UNPIR pe baza raportărilor de la filiale rezultă într-adevăr că un procent foarte mic dintre firme reuşesc să se salveze pe baza unui plan de reorganizare. Nu putem face o evaluare exactă fiindcă nu suntem în faza de a se împlini cei trei ani de la data în care au intrat în reorganizare ca să vedem care dintre firme reuşesc reorganizările şi care intră în faliment.
De ce nu reuşesc?
Nu reuşesc (şi mă refer aici la firmele serioase care şi-au făcut un plan de reorganizare) pentru că piaţa nu le-a permis să îşi dezvolte afacerea aşa cum şi-au gândit-o când şi-au construit planul de reorganizare şi nu au reuşit să îşi asigure din activitatea de exploatare resurse ca să-şi poată ţine sub control cheltuielile curente ale activităţii pe perioada de reorganizare şi să îşi mai poată asigura resurse să-şi achite datoriile istorice le spunem noi la data intrării în insolvenţă pe care şi le-au programat la plată în baza planului eşalonate pe cei trei ani.
Există şi exemple de succes, de firme care au reuşit să se salveze prin insolvenţă?
Actualmente nu cunosc finalizate cu succes reorganizările. Chiar în portofoliul meu am o firmă din domeniul industriei lemnului. Mai are opt luni până la finalizarea planului de reorganizare, dar este o reorganizare de succes. Dacă nu se întâmplă o sincopă majoră în această perioadă, reorganizarea va reuşi şi să bucur foarte mult pentru acest succes care se datorează în cea mai mare măsură administratorului special, şi nu a celui judiciar care e firma mea, şi managementului firmei. Şi-au ţinut foarte bine sub control cheltuielile, au fost foarte atenţi la programarea activităţilor şi au avut şi şansa să le funcţioneze piaţa şi să îşi asigure resursele financiare. Pe de altă parte, această firmă a avut un foarte larg concurs al băncii creditoare care a fost deschisă şi i-a restructurat de două ori, până acum, creditele pe care le-a avut ceea ce i-a permis să îşi realizeze planul aşa cum l-a gândit. Când a avut sincope, a avut concursul băncii, s-a restructurat şi este cu plăţile la zi.
Aşadar e nevoie de mai mulţi factori pentru ca restructurarea să aibă succes.
Da, cea mai mare problemă e sursa de finanţare. Firmele în reorganizare nu au nicio sursă de finanţare externă şi este foarte greu să îţi realizezi o activitate fără să ai acces la aceste surse de finanţare. În plus, în reorganizare, nu ai acces nici la creditele comerciale. Furnizorii îţi aduc marfa numai cu plata pe loc. Clienţii nu sunt foarte disciplinaţi în plata mărfurilor livrate şi atunci apare decalajul între momentul încasării şi cel în care trebuie să facem plăţile. E principala cauză care duce la eşecul reorganizărilor. Pe de altă parte, foarte multe firme îşi propun reorganizarea, dar nu sunt foarte realiste în ceea ce îşi propun. Sunt multe firme care îşi propun un plan de reorganizare care este adoptat de creditori şi confirmat, dar, în realitate, aceste firme nu îşi pot reorganiza activitatea aşa cum şi-au propus. Nu sunt serioşi sau îşi fac un plan de reorganizare în ideea că într-un an de zile nu plătesc nimic către creditori şi încearcă ca, în acest an, fie să se relanseze piaţa lor specifică şi să se poată reorganiza. Alţii vor să să se relanseze piaţa imobiliară acolo unde avem plan de reorganizare cu vânzare de active şi atunci ar putea acoperi din vânzarea acestor active care nu le sunt necesare în activitatea curentă pe care o au lucru care, de obicei, nu se întâmplă şi atunci planurile de reorganizare foarte greu merg spre succes.
În Bistriţa-Năsăud, de insolvenţă se ocupă şase societăţi profesionale cu un singur asociat, 12 societăţi profesionale cu răspundere limitată şi şase cabinete.
Interviu realizat de Cristiana Sabău
Adaugă comentariu