Potrivit unui comunicat al Agenţiei Române pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale (ARDDZI), la sfârşitul lunii februarie 2013, „Proiectul de Închidere a Minelor, Refacere a Mediului şi Regenerare Socio-Economică” (componenta „Regenerare Socio-Economică”) derulat încă din 2006 în zonele cele mai grav afectate de restructurarea sectorului minier din mai multe judeţe ale ţării s-a încheiat „cu succes”. El a fost finanţat prin Acordul de Împrumut cu Banca Mondială, ratificat prin Legea nr. 167/2005 şi s-a desfăşurat prin mai multe programe specifice cum ar fi „Infrastructura Municipală”, „Schema de Granturi Mici”, „Schema de Dezvoltare Socială a Comunitătilor Miniere” etc.
Am vrut să vedem cum stau lucrurile în judeţul nostru şi am studiat lista proiectelor aprobate. În total, s-au alocat 370.000 de lei, bani absorbiţi, în mare parte de comunele Rodna, Şanţ, Maieru şi Rebrişoara, dar şi de oraşul Năsăud. Celelalte comune probabil că au considerat că nu au nevoie de sume atât de mici, alocarea maximă fiind de 20.000 de lei, adică două sute de milioane de lei vechi.
În mod normal, chiar şi cu aceşti bani trebuia să se simtă o minimă schimbare, dar, cum sume mici se fac averi mari, banii s-au topit şi în urma împrumutului luat de Guvern de la Banca Mondială nu a rămas mai nimic vizibil.
De exemplu, la Rodna, comuna cel mai greu încercată de închiderea mineritului, au fost derulate cele mai multe proiecte prin această schemă de finanţare. Fundaţia Progres a primit 15.000 de lei pentru conservarea tradiţiilor şi culturii la Muzeul sătesc. Ce a făcut cu ei nu ştie nimeni.
Asociaţia disponibilizaţilor din zona minieră Rodna a încasat 20.000 de lei pentru „activităţi de recreere” la Clubul disponibilizaţilor, iar Grupul de Iniţiativă Vremuri Noi Rodna s-a ales cu 12.000 de lei pentru educaţie şi învăţare comunitară într-un centru cultural şi de informare. Tot pentru recreere, fiindcă, dacă nu ai unde munci, măcar să te distrezi, a primit 20.000 de lei şi Grupul de Iniţiativă Ineul Rodna ca să facă o „casă a tineretului”. La rândul lui, Grupul de Iniţiativă Ecoturism Rodna a luat 20.000 de lei pentru un Centru de informare turistică despre care primarul Alexandru Năşcan spune că nu există în realitate, doar pe internet. E drept că pagina arată destul de bine, dar nu e actualizată, dovadă că s-a făcut ceva pentru bifare şi atât. Tot la Rodna, s-au mai dat 20.000 de lei Grupului de Iniţativă „Sănătate prin sport Rodna” ca să promoveze sportul.
L-am întrebat pe primarul Alexandru Năşcan dacă toate aceste proiecte au schimbat în bine viaţa locuitorilor comunei. Domnia sa a răspuns afirmativ, însă a recunoscut totodată că nu s-a creat niciun loc de muncă nou.
„În Rodna, de exemplu, prin Agenţia Zonelor Miniere şi prin Banca Mondială, am asfaltat zona blocurilor. E un lucru foarte important pentru noi. Noi am făcut proiectul, dar prin ei. Ne-au mai ajutat pentru muzeu, pentru terenul de sport. Asta era la început când erau bani. Apoi au beneficiat firmele care aveau sediul în zona defavorizată nu au plătit la stat, au fost scutite. La clubul minierilor s-au dat iar 20.000 de lei, dar nu se mai întâmplă nimic. Acum stau. Noi am avut cinci proiecte pentru care nu ne-au dat bani. Am avut proiecte semnate de 240.000 de lei, dar nu ne-au dat niciun leu. Centru de informare turistică nu avem fiindcă am zis că nu facem. S-au făcut în alte localităţi. Poate că au făcut site, dar eu nu ştiu eu. Probabil că au primit bani, dar nu ştiu eu. Eu am vrut să fac centru de vizitare a Parcului Naţional Munţii Rodnei prin POS Mediu, pe fonduri europene, dar, pentru că ni s-au cerut TVA de 250.000 de lei ne-am oprit. Eu zic că s-a simţit că au intrat nişte bani din 2007 încoace, dar insuficient. Nu s-a creat niciun loc de muncă. Să fim serioşi. S-au mai redus între timp”, a declarat Alexandru Năşcan.
O altă comună în care au intrat bani de la Banca Mondială este Şanţ. Acolo, Fundaţia Montana Shalom a luat în 2007 suma de 15.000 de lei ca să facă un cămin pentru bătrâni. Nici astăzi, căminul nu funcţionează. Primarul comunei Şanţ, Ioan Szabo, spune că familia Iugan este cea care l-a făcut, dar că, între timp, nu a putut intra în parteneriat cu CJ ca să-l dea în funcţiune.
Tot la Şanţ, Grupul de Iniţiativă „Micii grădinari” a accesat 20.000 de lei ca să doteze grădiniţa din comună. Întrucât nu era primar la vremea aceea, Szabo spune că nu ştie ce s-a făcut cu banii respectivi. „Aş putea să o întreb pe directoare. Nu ştiu ce s-a făcut, cum s-a făcut”, a declarat edilul.
Bani de la Banca Mondială a primit şi un ONG, Asociaţia Image Concept, care s-a ales cu 20.000 de lei ca să promoveze arta populară la Rebrişoara. Contactat telefonic, secretarul comunei, Nicolae Mureşan, a declarat pentru Timp Online: „Nu ştiu să se fi făcut ceva. Nu cunosc, habar nu am”.
Exemple de acest fel pot continua cu Maieru şi Năsăud unde s-au dus banii pe proiecte care să asigure „un climat de muncă sănătos”, „modernizare bucătărie” etc. Pe lista proiectelor finanţate pot fi regăsite tot soiul de preocupări care mai de care mai pompoase, dar lipsite de substanţă şi, cu atât mai mult, de finalitate. Banii au venit, au fost tocaţi probabil de cei care i-au accesat, iar în urma proietelor de 370.000 de lei nu se vede aproape nimic. Nimeni nu poate spune ferm în ce fel au schimbat acestea în bine viaţa locuitorilor din fosta zonă minieră Rodna, cum i-a ajutat să înţeleagă schimbările lumii acesteia, ce fel de perspective le-a oferit adulţilor rămaşi şomeri şi copiilor acestora.
În continuare, în România, sunt la loc de cinste afirmaţiile pompoase pe marginea cărora se obţin beneficii. Iată câteva dintre ele: „în cadrul ariei de operare, distingem câteva grupuri ţintă: actorii activi în dezvoltare, cum ar fi antreprenorii, autorităţile locale, instituţiile de educaţie şi training, ONG-uri active în sprijinirea educaţiei şi a dezvoltării locale, ppulaţia afectată negativ de restructurarea sectorului minier şi care are capacitate redusă de a se adapta la noile condiţii socio-economice din zonele miniere. ARDDZI are dificila sarcină de a mobiliza aceste grupuri ţintă, de a le inspira să activeze pentru a realiza un salt calitativ în vieţile lor. În acest sens, măsurile de intervenţie sunt proiectate astfel încât să acopere în mod adecvat nevoile grupurilor vizate”.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu