În Gara Teaca, s-a spus Povestea Vinului în Mocănița Transilvaniei (FOTO)

Mocănița Transilvaniei, salvată de la distrugere și uitare de o mână de voluntari inimoși, a atras în Gara Teaca numeroși oameni curioși să afle povestea trenului pe linie îngustă, dar și a vinurilor din zonă, la cea de-a doua ediție a evenimentului ”Povestea Vinului în Mocănița Transilvaniei”.

Într-o atmosferă caldă și la propriu, și la figurat, lumea a trecut pe la standul fiecărei crame, s-a înfruptat cu struguri și cu zacuscă și a așteptat cuminte să se termine tocana pusă la foc.

Pentru ca atmosfera să fie cu adevărat feroviară, inimosul Sorin Tisa a îmbrăcat haina lui de ceferist și a adus obiecte vechi, adunate de familia lui, dar și altele noi, făcute de el cu mult talent și măiestrie.

Proprietarii cramelor din Podgoria Lechința și-au amenajat frumos standurile și au ciocnit câte un pahar cu vin cu oaspeții din gară.

Asociația ”Mocănița Transilvaniei”, organizatoarea evenimentului alături de ADI ”Turism în Bistrița-Năsăud”, s-a pregătit și ea cu căni și pahare inscripționate pe care cei care au vrut să le ia acasă au putut să o facă în schimbul unei mici donații.

Cel de la care a pornit toată istoria recentă a Mocăniței Transilvaniei este nimeni altul decât Cristian Moldovan (30 de ani), un maestru al imaginii.

A lucrat timp de 12 ani în mass-media, iar de trei ani în producție video.

”Inițial, am venit să fac o știre despre trenul acesta care era în gară. Apoi, de la a face reportaje, am ajuns la a mă implica în partea și organizare. Ce m-a determinat să-mi urmez pasiunea asta? Mai multe lucruri care s-au întâmplat și ne-au făcut să ajungem în acest punct. Acum trei ani nu ne-am fi gândit că astăzi vom fi la Teaca la o degustare de vin cu cramele din zonă, dar cu fiecare etapă s-a deschis această cale și am început să construim pe ea. Au apărut oameni noi în echipă cu idei, dorință și forță care ne-au ambiționat și pe noi să nu renunțăm pentru că, de multe ori, lucrăm mai mult la mocăniță decât la joburile noastre. În ultimele două săptămâni numai la mocăniță am lucrat. Pentru locomotiva cu abur și vagoane grele nu este funcțional traseul fiindcă e deteriorată structura liniei. E nevoie de o investiție destul de serioasă. Viziunea noastră este pe termen lung, iar acum lucrăm la tot ce înseamnă acte: documentație, cadastru, studii de prefezabilitate în vederea reabilității într-un orizont de timp când vom găsi finanțarea pentru acest proiect. Am vrea să fie europeană, dar fiind vorba de sume mari suntem deschiși în mai multe direcții. Până acum avem sprijinul Consiliului Județean, al Primăriei Teaca. Avem în plan să stăm cu toții la masă și să găsim soluții pentru reabilitarea traseului”, a spus el.

Până atunci, Asociația ”Mocănița Transilvaniei” face tot ce poate ca să atragă atenția asupra acestui obiectiv care ar putea pune pe hartă această zonă a ajudețului, lăsată într-o nedreaptă uitare.

”Încercăm să facem cât mai multe evenimente ca să fim vizibili. Aceasta este a doua ediție a Poveștii Vinului în Mocănița Transilvaniei. Prima a fost într-un cadru mai restrâns, acum am decis să facem un eveniment mai amplu. Tot anul am muncit la mocăniță, am construit depoul din donații obținute de la oameni, am mai construit niște utilaje care să ne ajute la calea ferată. Asociația nostră a concesionat de la statul român calea ferată de la Râciu până la Teaca, respectiv traseul de mocăniță de la Lechința până la Band. Într-un vis frumos, ce vedem acum în gară am vrea să vedem pe tot traseul. Turistul să poată savura un pahar cu vin în timp ce merge cu trenul, să se oprească în gări din care să deguste produse tradiționale, să admire peisajul de pe traseu fiindcă e o zonă foarte frumoasă, rurală, sălbatică, dar acesta este un proiect de lungă durată. Noi am concesionat linia pe 25 de ani, dar vedem cât de greu e să înaintăm prin lucruri mărunte. Am construit un depou și ne-am făcut niște utilaje și am lucrat toată vara cu peste o sută de oameni. Când mă gândesc că e nevoie de reabilitarea întregului tronson trebuie să fiu foarte optimist. Dacă nu facem pașii aceștia la început, altă șansă nu este”, a adăugat el.

Din păcate, fiind destul de șudredă, pe linie nu se poate merge cu locomotivă și vagoane, însă chiar și așa trebuie întreținută: ”Trece prin câmp și crește vegetația. Ne putem deplasa pe linie doar cu vehicul feroviar ușor cum e drezina fiindcă nu suportă acum greutatea unui tren. Folosim drezina și utilajele pe care le-am procurat ca să ținem linia funcțională. De exemplu, dacă cineva e interesat să ne susțină, trebuie să-i prezentăm proiectul și să-l ducem pe traseu. Și atunci mergem cu drezina și le arătăm. Pentru cadastru iarăși am făcut măsurători. Trebuie să o ținem funcțională și pentru asta facem diverse activități”.

În ciuda dificultăților, Cristi Moldovan crede că eforturile lui și ale prietenilor lui nu vor fi zadarnice: ”Eu am de câștigat foarte multă experiență. Sunt pus în niște situații în care trebuie să iau decizii împreună cu colegii mei. E o muncă în echipă susținută. În jurnalism, dacă nu ai echipa națională care te sprijină, ești mai mult pe cont propriu, în producție video la fel e o echipă mică, în timp ce aici avem o echipă mai mare. E și energia locului. Când venim aici ne apucăm de treabă și nu stăm prea mult la discuții. Vorbesc cu prieteni care își fac case și nu găsesc oameni, iar noi, vara aceasta, am construit depoul de la zero numai cu voluntari, oameni care și-au făcut timp să vină aici doar pentru că vor să ajute și să dea ceva înapoi comunității. Unii sunt pasionați de calea ferată, alții de natură, alții vin să vadă ce se întâmplă aici. Visul meu este să văd turiști care merg cu mocănița și se bucură de acest traseu frumos. E o zonă cu mare potențial prin prisma faptului că nu s-a modernizat. Dacă mergem la munte sunt pensiuni de 4-5 stele, la mare, la fel. Aici putem vedea oameni în mediul lor natural în care locuiesc. Locuind la oraș ajung și eu să apreciez lucrurile acestea. Am adus producătorii de vin împreună, să se cunoască. Fiecare lucrează individual, se promovează individual, însă noi, gândind la comun, într-un proiect integrat, credem că ar aduce beneficii pentru fiecare dintre ei și pentru întreaga zonă”, a spus el.

Linia îngustă Târgu Mureş – Lechinţa se întinde pe 90 km lungime şi traversează nouă localităţi – şapte din judeţul Mureş şi două din Bistriţa-Năsăud. Linia a fost dată în exploatare în anul 1914 pentru transport mixt de persoane şi de marfă.

Pe traseul trenului de epocă, pot fi admirate podul de fier de peste râul Mureş denumit ”podul celor trei poduri” pentru că este alcătuit din trei asemenea lucrări de artă, lacurile Cenan, populate cu specii autohtone de crap şi caras, amplasate în mijlocul unei naturi sălbatice  cu floră şi faună specifice bălţilor din Câmpia Transilvaniei, un veritabil ”paradis al pescarilor“, dar şi rezervaţia de pin negru de la Săuşa. Tot pe traseul trenului se mai află situl arheologic de la Moreşti ce adăposteşte un castru roman construit pe la anul 122 d.H ., rezervaţia cinegetică de la Sântioana, bogată în vânat mic, livezile de cireş de la Păunet, terenul de vânătoare din Dealul Oroiului, Dealul Bandului şi multe altele.

AICI PUTEȚI VEDEA UN ALBUM FOTO