Cred că înalţii prelaţi nu sunt la curent cu tăierea indemnizaţiei de maternitate şi nici nu au trecut, în ultima vreme, pe la raionul de produse pentru copii să vadă cât costă scutecele, laptele praf şi medicamentele.
În zilele noastre, în care nu găseşti nimic în spitale decât personal dornic să primească plicuri cu atenţii, să ai un singur copil e deja un act de eroism. În toate grădiniţele copiii se îmbolnăvesc pe capete, iar în spitale, sistemul nu are cu ce să-i trateze. Spitalele cheltuiesc prea mulţi bani, cred guvernanţii care le închid, iar părinţii nu au decât să se ducă în clinici private şi să plătească.
Când copilul ajunge la şcoală, nu ar fi rău ca familia să aibă un cont gras deschis pe numele lui. Părintelui i se cer bani pentru orice, de la dotarea clasei cu perdea, xerox sau planşe, până la cărţi, caiete şi taxe pentru participarea la concursuri aiuritoare de tip Lumina Math sau Cangurul nu ştiu care. E greu de imaginat cum se descurcă o familie cu doi copii, cu atât mai puţin cu trei.
Dispare naţiunea noastră? Nu ştiu. Probabil. Vor rămâne doar unii care dau sfaturi şi alţii care decid soarta noastră. Ştiu însă că nu am văzut niciun protest al Bisericii Ortodoxe Române atunci când guvernanţii au scos mamele în stradă, disperate că nu îşi vor putea creşte copiii fiindcă li s-a tăiat şi bruma de indemnizaţie. Mai ştiu că nu am auzit de nicio discuţie la nivel înalt între prelaţii BOR şi Guvern despre protecţia familiei şi despre sănătatea ei, despre ce oferă statul familiei şi ce cere de la ea. Am auzit vorbindu-se doar despre Catedrala Neamului, o clădire. Doar o clădire.
Mai ştiu că am văzut, în ultima vreme, multe cazuri de preoţi care nici nu vor să audă de oficierea unei slujbe de înmormântare fără bani şi de alţii care numai preoţie nu fac, ci vrăjitorie sau iluzionism. Nu am auzit să-i fi dat afară cineva de pe moşiile lor. Sunt unii care ar lăsa mortul să putrezească dacă familia nu are cu ce să îi plătească oficierea slujbei de înmormântare.
Mai ştiu că joi, la UBB, pe trotuar, am văzut parcate două maşini spaţioase, negre, ale înalţilor prelaţi. Aveau diverse cruci atârnate la oglinda retrovizoare. În ele ar fi încăput, cu uşurinţă, familii cu trei copii, dar nu am văzut niciuna.
Majoritatea familiilor cu trei copii circulă pe jos sau cu autobuzul, îşi calculează cu atenţie şi ultimul bănuţ, se întreabă cum vor reuşi să treacă iarna, cu ce bani vor cumpăra mâncare, haine groase şi vor plăti facturi tot mai mari la curent, gaz şi telefonie, toate influenţate de cursul euro şi de TVA. Fireşte că, prin geamurile electrice ale maşinilor de prelaţi, pasionaţi de hramuri, moaşte şi sfinţiri, nu răzbate teama şi suferinţa acestor oameni, adevăraţi sfinţi în viaţă fiindcă au avut curajul să aducă pe lume copii, într-o lume în care predicile se ţin din maşini luxoase şi viaţa adevărată e cu totul în altă parte.
Vă reamintesc îndemnul transmis profesorilor de la amvonul improvizat la UBB şi care m-a determinat să scriu acest text: „Cred că ar trebui să devină un laitmotiv, un deziderat de urmărit şi sper eu că dumneavoastră (profesorii –n.r) şi noi preoţii într-un oarecare procent l-am putea pune în mintea tinerilor şi acest deziderat ar fi ca orice familie creştină să aibă trei copii: unul pentru tată, unul pentru mamă şi unul pentru ţară şi biserică pentru că altfel vom constata peste zece ani, la celălalt recensământ, că iar ne-am împuţinat cu două milioane. Atunci sigur că e vorba nu numai de o problemă demografică sau de natură administrativă, ci de una spirituală. Din convingere pleacă toate lucrurile”, a spus mitropolitul Clujului.
Cristiana Sabău
Cristiana, ma mira inaltii prelati ca ne indeamna la facut copii pentru te miri cine si ce. Eu am facut copiii pentru ca mi i-am dorit, ca ii iubesc si i-am iubit inca dinainte de a-i avea si nu am gandit ca fac unul pentru mine, unul pentru sotul meu. Iar sa fac unul pentru tara si biserica este peste putinta mea sa gandesc:::))) Poate ne spun inaltii prelati in ce fel se implica ei si Biserica in educarea, ajutorarea, indrumarea si mai stiu eu ce a tinerilor, decat prin nesfarsitele predici moralizatoare tinute dintr-un turn de fildes. Eu vad din ce in ce mai rar preoti care sa se opreasca sa stea de vorba pe strada cu oamenii, care intra in casele enoriasilor lor doar cand merg cu Sfanta Cruce sa ia niste bani pentru binecuvantarea casei si multe altele… Cand o sa vad preotii construind altceva decat ziduri (la propriile lor vile sau la biserici goale de continut) o sa imi aplec urechea si inspre ce propovaduiesc. Pana atunci insa, Dumnezeu cu mila!
Amin!
Din pacate, chiar asa stau lucrurile, Cristiana.
Foarte de acord cu ce ai scris.
Pai, a mai fost unu’care ne punea sa facem 4 copii si n-a sfarsit prea bine. Daca actuala conducere mai tine mult, romanii o sa faca copii pentru imparatul si pentru Japonia. Ar fi mult mai bine daca sfintiile lor ar depolitza biserica si ar sanctiona pe acei preoti care soptesc sau spun tare, la sfarsitul slijbei,unde trebuie sa puna enoriasul stampila, cand acesta merge la vot.
Si mai tragic este faptul ca se fac discriminari in invitatiile la diferite evenimente bisericesti,, in functie de culoarea politica.
„Ferice de cei care pling, caci ei vor fi mingaiati! Ferice de cei blinzi, caci ei vor mosteni pamintul!Ferice de cei flaminzi si insetati dupa neprihanire,caci ei vor fi saturati! Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila! Ferice de cei cu inima curata, caci ei il vor vedea pe Dumnezeu! Ferice de facatorii de pace, caci ei vor fi numiti fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:4)
E mai mult decit trista realitatea zilelor noastre, cu atit mai mult cu cit cei ce se numesc „slujitori ai lui Dumnezeu” (unii preoti) nu fac deloc cinste omenirii si actioneaza mult inafara cuvintului lui Dzeu. Nu veti gasi nicaieri scris in bibliei, ca pentru inmormintari sau botezuri preotii trebuie sa ceara bani .E strigator la cer ceea ce fac unii asa -zisi slujitori de-ai lui Dzeu in ziua de astazi! Cind l-am inmormintat pe tatal meu preotul a strimbat din nas ca din suma pretinsa ar fi trebuit sa imparta cu „baietii”, sugerind inca ceva in plus, iar cind m-a vazut pe mine care lucrez in presa brusc s-a „rusinat” si i-a spus mamei mele ca e ok suma.Ca sa vezi! Ma intreb in sinea mea oare acesti preoti de fapt cui slujesc? Prin tot ceea ce fac in nici un caz bunului Dzeu! Sa le fie rusine pentru ca-si fac vile si se plimba in masini ultra luxoase huzurind pe banii amaritilor care abea isi traiesc traiul pe criza asta!
aveti dreptate doamna cristiana.poate ca ,mitropolitul andrei trebuia sa se smereasca si sa vina cu autobuzul la bistrita,probabil si atunci era criticat pentru ca intarzia la conferinta.si stefan cel mare era criticat de ziaristii vremii sale ca exagereaza si ridica 42 de manastiri ,iar atunci vremurile erau mai grele .astazi aceste manastiri sunt in patrimoniul UNESCO.as vrea sa scrieti si despre lucrurile bune din biserica ortodoxa ,despre doua proiecte filantropice Ascociatia Cristiana sI centrul sfntul Nectarie
Sfinţia sa a întârziat oricum vreo 2 ore bune. Maşina nu şi-a cumpărat-o cu banii săi, ci cu ai credincioşilor, cred. Doar pentru asta e bun fondul misionar. Să o folosească sănătos.
cat priveste indemnul mitropolitului de a avea mai multi copii,m-am conformat si am vorbit deja cu sotia ,ca pana la inceputul postului craciunului,sa punem in practica indemnul.va fi mai greu cu trei copii,dar bunul dumnezeu ne va ajuta sa trecem peste toate,cu un dram de credinta si incredere.poate unul dintre ei il vom inchina neamului,si poate va alege o cariera in politica,cum sugerati si dumneavoastra.oricum anul viitor,va invitam cu toata dragostea la botezul ingerasului nostru,sa va bucurati alaturi de noi,pentru ca nu cred ca este in aceasta viata o bucurie mai mare,decat aceea de a fi alaturi de dumnezeu ,”datator de viata”.
Ma amuza naivitatea omului modern.
Trebuie sa stiti ca un crestin care merge la biserica are 14 reguli canonice de buna cuviinta, daca vrea sa-l foloseasca sfanta biserica.
Daca nu le implineste, se duce la biserica spre osanda.
Apropos !
Felicia S. si Crina M – se merge la biserica inainte de a ajunge la birou, stiati ? :O)
In randurile ce urmeaza nu o sa gasiti cuvantul preot ( care va sperie de-a dreptul ).
Mergem la Biserică pentru că, oameni fiind, ne întâlnim acolo cu Creatorul nostru, cu Cel de la care avem viaţa şi prin care putem avea o viaţă mai bună. Prin relaţia cu El, care porneşte din Biserică, ne pregătim în această viaţă pentru viaţa de dincolo.
Acesta este răspunsul.
Desigur, acceptarea lui este în sine un act de credintă.
Mergem la Biserică pentru a ne întâlni cu Cel ce este pentru noi reperul fundamental în viaţă: Iisus Hristos.
Tot omul are nevoie de repere sau principii solide în viaţă, de valori care să nu se schimbe de la o zi la alta.
Toate valorile oamenilor sunt relative si pot fi puse în discuţie.
Valorile reprezentate de Hristos vin din afara sistemului omenesc, sunt dumnezeieşti si sunt deci mai presus de măruntul cotidian al omului.
Cine se întemeiază pe ele va avea stabilitate şi sigurantă în viaţă, şi ajutor de la Dumnezeu.
Biserica – împăciuitoarea tuturor diferențelor
Cei care sustin ca nu au nevoie de biserica si nici de intermediari nu manifesta, probabil, nici un respect fata de cuvantul Evangheliei.
Este o mare eroare a crede că o biserică este facută numai pentru slujbă.
Trebuie inteles ca mergand la biserica e nevoie de foarte putin ca sa te bucuri.
Noi trebuie doar sa mergem si sa ne oprim in acel loc care este cat mai aproape de Dumnezeu, in locul in care El imparte cele mai minunate Daruri.
Mergand la biserica, vom invata ca trebuie sa traim in prezent.
Nu in viitor, in vise si inchipuiri; nici in trecut si nici in amintiri.
Si nu oricum, ci in fiecare clipa ca inaintea lui Dumnezeu.
Timpul Lui pentru noi e clipa prezentului, de care trebuie sa ne bucuram si sa o traim cu toata intensitatea si fiinta noastra.
Trecem pragul bisericii si ca sa ne impacam cu noi insine, sa ne regasim.
Asadar, mergem la biserica pentru a primi ceva.
De aceea frecventarea bisericii trebuie considerata nu o corvoada, ci un minunat privilegiu.
Biserica este viata de comuniune a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos, in Duhul Sfant, manifestata concret prin acte de credinta, prin participarea la aceleasi sfinte Taine si slujbe savarsite de cei investiti, cu puterea Duhului Sfant.
Constitutia Bisericii este teandrica, pastrand ca existente distincte pe cei uniti, pe Dumnezeu si pe oameni, dupa cum si comuniunea din sanul Sfintei Treimi pastreaza distincte persoanele divine.
Prin intrupare, rastignire, inviere si inaltare, Mantuitorul Hristos pune temelie Bisericii Sale. Prin acestea toate si indeosebi prin Cruce si inviere, Biserica ia fiinta in mod obiectiv, dar virtual. Fiul lui Dumnezeu nu S-a facut om pentru Sine, ci pentru ca din Trupul Sau sa extinda mantuirea ca viata dumnezeiasca in noi.
Aceasta viata dumnezeiasca extinsa din trupul Sau in umanitate, mai exact in cei care se incorporeaza dinamic in Hristos, constituie Biserica insasi Pogorarea Duhului Sfant sau Cincizecimea este actul de trecere de la lucrarea mantuitoare a lui Hristos insusi, in umanitatea Sa personala, la extinderea acestei lucrari in oameni.
“ Biserica în sensul îndumnezeirii omului, dincolo de o întreagă istorie a greșelilor noastre în interiorul ei, vrea să desăvârșească iubirea nepărtinitoare, generoasă și altruistă ce a îmbrățișat omenirea prin moartea Lui pe cruce, nu egoismul fiecăruia.
În palmele blânde ale Învierii Sale stă mântuirea viitorului din toate capcanele răului și ale morții.
Biserica e părintele încărunțit în care duhul blândeții și-a găsit adăpost.
Biserica e pacea dezinteresată în care mă vindec de toate răzvrătirile lumii.
După ce m-am împărtășit cu misterul unui astfel de dar, port Biserica pretutindeni și în inima mea.”
(Pr. Tiberiu Vișan)
Si nu uitati ( dincolo de indemnizatii taiate si alte alea… ):
“ Un copil reprezinta punctul de vedere al lui Dumnezeu potrivit caruia viata trebuie sa continue “
Carl Sandburg
Eu cred că Dumnezeu e pretutindeni. Nu într-un singur loc.
N-ati inteles.
Dar nu e un pacat colosal.
“Dumnezeu nu poate fi pretutindeni, asa ca a creat mamele.”
Pretutindeni sunt numai dumnezei personali.
Macete draga ai grija ca mindria este radacina tuturor pacatelor si citatele din diversi autori profesori sau preoti ce-or fi ei nu te vor ajuta cu nimic la judecata cind va fi sa dai socoteala, la vremea potrivita, daca stai departe de singurul adevar BIBLIA ! De cite ori merg eu sau Felicia la biserica nu este deloc relavant, lasind la o parte faptul ca poate mergem de mai multe ori decit tine si cu o motivatie corecta(numai Dzeu stie ce e in inima fiecaruia!) Nu ma impresionezi cu aroganta ta deloc, dimpotriva.Cu ce este mai presus cineva ce semneaza condica oricarei biserici zi de zi daca faptele din viata lui sau a ei nu sunt placute lui Dzeu si sunt inafara CUVINTULUI? Am sezizat ca niciunul din citatele tale filozofice nu sunt din BIBLIE:) deci ce povestim aici?
Macete draga ai grija ca mindria este radacina tuturor pacatelor si niciuna din interpratarile personale din te miri ce scriitori sau preoti nu te vor ajuta cu nimic in fata judecatii la vremea potrivita, daca ramii strain de cuvintul Domnului, BIBLIA! De cite ori merg eu sau Felicia la biserica inainte sau dupa birou nu are absolut nici o relevanta,(s-ar putea sa descoperi ca mergem mai des decit tine) la fel cum nu are relavanta de cite ori mergi tu sau oricine ar semna condica zilnica a oricarei biserici. Dzeu se uita la credinta din inima ta si la faptele din viata ta!
” Adevarat adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu ba inca va face altele si mai mari decit acestea, pentru ca Eu ma duc la Tatal
Daca Ma iubiti , veti pazi poruncile mele si anume Duhul adevarului pe care lumea nu-l poate primi pentru ca nu-l vede si nu-l cunoaste, dar voi il cunoasteti(voi =cei pocaiti in Cristos)caci ramine cu voi si va fi in voi” Ioan 14:12,15
Inca ceva Macete extrem de important: scopul tau pe pamint ar trebui sa fie sa -i slujesti lui Dzeu si sa te supui voii LUI nu bisericii! si cu atit mai putin oamenilor!
Nu religia sau biserica este importanta ci credinta din inima ta! citeste BIBLIA e singurul ADEVAR lasa noua de bunul Dzeu si fiul Sau in lume!
Fi binecuvintat!
E teribil de proasta conexiunea la net in Bistrita .Da erori peste erori.iar tastatura asta de la care scriu mi-e straina :)))O duminica binecuvintata sa aveti! Macete nu te mai lua de fete!:)))
Extrag din textul Crinei M.:
” (…) credinta din inima ta (…) „.
Asta-i mandrie.
Bigotism.
O astfel de credinta personala este insotita, adesea, de o conştiinţa austeră, anxioasă sau scrupuloasă.
Credinta constituie dar dumnezeiesc si manifesta smerenie adevarata, autentica.
Ai nevoie de linistea pe care ti-o confera biserica si care sa-ti alunge incrancenarea ( pe de alta parte, se spune ca biserica este trupul lui Hristos ) strict pentru ingrijirea sufletului.
Cand esti linistita si mai putin impovarata, poti sa-i iubesti pe cei de langa tine neconditionat ( vei vedea ca faptele si patimile unor prelati nu mai au relevanta ).
Asa vei reusi sa fii mai buna si sa ierti – pe tine, dar si pe cei de langa tine ( par ex. un preot materialist ).
Trebuie sa scapati de calculele contabilicesti ( cu se gestioneaza cutia milei ori donatiile, ce fel de masini transporta prelatii etc / apropos ! nu v-ati pus problema ca masina insasi poate fi un ajutor ? ) si de pacatul pizmei.
Intr-o biserica nu se incearca o comunicare obligatorie cu preotul ci cu divinitatea…
Pseudocredinta omului XXI provoaca eschive – cauta scuze despre absenta la biserica chinuindu-se sa-si contureze o credinta inchipuita, la care face apel in situatiile dificile, devenind mai putin religios si mai mult credincios.
Evident, de Craciun si de Pasti.
Iar la moaste si manastirea Nicula, nu mai zic…
Pentru el mersul la sala e mai usor decat practica religioasa ( pe care o considera o pierdere de vreme ).
Ma tem ca s-a ajuns la etapa: toti cu credinta si fiecare cu Dumnezeul lui…
Si… sa nu alunecati intr-o nota amuzanta.
Henri Wald: ” Sunt un om credincios. Cred că Dumnezeu nu există “.
P.S. Chestia asta cu ” evaluarea ” finala va este putin straina.
Plata o faci cat esti in viata.
Sa n-aveti vreo-ndoiala.
Aveti nevoie de o reexaminare.
Numai sa nu fie foarte tarzie.
Lipsa exercitiului si a experientei nu poate fi compensata printr-o interpretare saracacioasa a Scripturii.
Luarea unui verset din contextual lui imediat ( vezi Crina M. ), poate aduce mari pagube intentiei cu care a fost scris.
Ignorarea contextului mai larg al capitolului sau al cartii, sau esuarea intelegerii fondului istoric si cultural, de asemenea va duce la probleme de interpretare si o credinta stramba.
Am folosit cuvintele unor profesori-preoti pentru ca toate acestea trebuie judecate duhovniceste si nu in nota personala ( a omului de rand ).
“ Credinta ” personala ( neinsotita de spatiul duhovnicesc ) este un semn al egoismului si o dovada a imaturitatii crestine.
” Pai, a mai fost unu’care ne punea sa facem 4 copii si n-a sfarsit prea bine.” ( Roxana ).
Gluma de autobaza.
” Sa le fie rusine pentru ca-si fac vile si se plimba in masini ultra luxoase huzurind pe banii amaritilor care abea isi traiesc traiul pe criza asta! ” ( Crina M. )
Sa-i condamnam si pentru conexiunea la internet.
” Eu vad din ce in ce mai rar preoti care sa se opreasca sa stea de vorba pe strada cu oamenii, care intra in casele enoriasilor lor doar cand merg cu Sfanta Cruce sa ia niste bani pentru binecuvantarea casei si multe altele…” ( Felicia S. )
Ati incercat sa mergeti spre unii dintre ei ? Poate doar asta meritati.
Descifrarea semnelor lui Dumnezeu se face cu ratiune si simtire.
Macete draga inversunarea asta a ta e una paguboasa .Din spusele tale reiese ca ai fi detinatorul adevarului absolut (culmea mindriei) un „adevar” personal al unor filozofi sau preoti , ce nu citeaza nimic din Sfinta Scriptura. .Te-ai pierdut in lucruri lumesti ce nu te lasa sa vezi minunea 🙁 Cu duhul blindetii inchei in ceea ce te priveste pt ca a continua e inutil , zimbind cu ingaduinta : esti indocrinat in lumea ta din nefericire complicindu-te inutil in explicatii elaborate cind singurele lucruri cu adevarat importante in ochii bunului Dzeu sunt atit de simple.Iti doresc din suflet sa ajungi sa traiesti ziua in care sa te bucuri de asta! In inima mea domneste o liniste si o bucurie deplina pe care putini o cunosc, un dar de la Dzeu pe care am invatat sa-l pretuiesc mai presus de toate.Ai dreptate si tu intr-o privinta, nu am ajuns inca la desavirsirea spirituala incit sa nu ma mai atinga faptele nedrepte din lumea aceasta.Si dzeu a facut lumea in 7 zile 🙂 lucrarea Domnului se face in timp,insa intr-acolo ma-ndrept…numai bine
Va imaginati lucruri nefiresti – aproape ma supraestimati.
Am postat cateva simple aprecieri, constatari si, printre altele, am emis si unele opinii personale.
Nu am avut intentia sa propun verdicte ori sa va clatin.
Mi s-a parut doar ca sunteti cam crispata pe dinafara / fara sa stiu de pacea si bucuria din interior.
Acum m-am mai linistit.
Oricum, tin mortis sa subliniez un fapt evident: articolul si celelalte comentarii sunt superficiale si nu se afla in traditia bunului crestin ( precum va declarati ).
Exista in editorial o nota derizorie, un spirit critic fortat, cu argumente subiective, aproape carcotas si care (ma) conduce spre o banuita depresie ori proasta dispozitie a autoarei si sustinatoarelor ei.
Este mofturoasa si stramba din nas.
Se lamenteaza si cade in lehamite.
Credinta neimaginara, putin entuziasm, armonia cu sine, cativa stropi de seninatate si-oleaca de voie buna ne-ar ajuta sa retinem si sa valorificam semne ale vietii pe care, ulterior, sa nu regretam ca le-am inteles si valorificat insuficient sau deloc.
Pe de alta parte, va amagiti amarnic simplificand si subestimand gândirea spirituală împletită cu acţiunea socială, dezapreciind echilibrul şi înţelepciunea, neglijand prietenia şi înţelegerea reciprocă.
Bogăţia spirituală izvoraste, intr-un mod armonios, dintr-o responsabilitate comună intre enoriasi si preoti cu misiune profetica.
La fel, simt o lipsa a curajului, similara cu lasitatea ori indiferenta, atunci cand se critica – pana la blamare – un sistem la constructia caruia s-a participat si pe care l-au sustinut indirect ( prin lipsa reactiei, frica ori nepasare ) sau direct.
Dar trebuie sa fii un om smerit sa intelegi mesajul lui Dumnezeu / printre altele se spune ca trebuie sa-ti iubesti vrajmasii ( sub orice forma ii imaginezi ) si nu sa-i urasti.
Despre aceasta povara spuneam ca am recunoscut-o la fetele de mai sus :O).
Sigur ca avem dreptul la opinie / rostita sau gandita.
Ar fi culmea o situatie de-a-ndoaselea…
Ma tulbura insa aceasta hipersuficienta personala de care, cu indarjire, se da dovada.
P.S.1 E o diferenta intre ” a crede ca ” si ” a crede in ” :O)
P.S.2 Pastrez in suflet un sfat intelept pe care-l recomand de fiecare data:
” Iubire, Iertare, Uitare.
Restul nu exista, spunea Parintele Arsenie Papacioc „.
ok te-am iertat:) dar nu e frumos sa acuzi de lasitate cita vreme noi fetele am semnat iar tu ne comentezi de la „balcon” sub pseudonim, mai macete draga 🙂
am citit si eu comentariile de mai sus…, cam tarziu e adevarat si nu m-am putut abtine sa nu fac un comentariu pentru „MACETE”
…doamna Cristina cu care v-ati contrat in replici, a fost mai mult decat o doamna si care a fost spiritual, deasupra dumitale. Intr-un cuvânt, „v-a făcut”.
Eu aş fi adăugat în conversaţia cu dumneata şi cateva cuvinte mai bărbăteşti, aşa, ca să vezi mai bine situaţia reală…nu cea spirituală!
Oricum, nu-ţi port pică,…te-am iertat şi eu.
Numai bine şi iubire!