România a trecut în noaptea de sâmbătă 24 spre duminică 25 octombrie la ora oficială de iarnă, când ceasurile au fost date cu o oră în urmă, ora 4.00 devenind ora 3.00, iar ziua de 25 octombrie, care va avea practic 25 de ore, va fi cea mai lungă din an.
Ora de iarnă este legată de conceptul de oră astronomică, folosită în mod normal în majoritatea ţărilor sau teritoriilor, acoperind calendaristic, de obicei, perioada cuprinsă între lunile octombrie a unui an şi aprilie a anului următor. Ora de iarnă este numită astfel prin contrast cu ora de vară, al cărui scop este folosirea din plin, cât mai mult timp posibil, a luminii Soarelui.
România revine la ora de vară în 27 martie 2016. Ora oficială de vară este aplicată între ultima duminică din luna martie şi ultima duminică din octombrie.
Conform Convenţiei fusurilor orare, ceasornicele arată pentru fiecare punct de pe Pământ acelaşi minut şi aceeaşi secundă, iar diferenţele dintre ore sunt date de faptul că, la fiecare 15 grade longitudine apare o oră în plus. Numerotarea acestor fusuri începe de la meridianul de origine, care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie), în sens pozitiv către est. Astfel, pentru Europa, ora Europei Occidentale este ora fusului 0, a Europei Centrale – ora fusului 1 s,i a Europei Orientale – ora fusului 2. România se afla în fusul orar 2, iar perioada dintre lunile octombrie şi martie (cea a lunilor de iarnă) este denumită „timpul legal român”.
Convenţia a fost semnată de România în 1979, iar în 1997, prin ordonanţă guvernamentală, orarul de vară a fost din nou corelat cu cel practicat în ţările Uniunii Europene. În 1996, ţinând cont de avantajele decalării orarului cu o oră vara, pentru a profita la maximum de orele de lumină, acest orar a fost prelungit în Europa cu încă o lună.
Adaugă comentariu