La Bistriţa s-au aprins luminile de sărbătoare abia pe 8 decembrie, dar degeaba. În afară de centrul istoric, nicăieri instalaţiile nu funcţionau aşa cum ar fi trebuit. Nu are rost să ne mirăm. După un an în care au stat atârnate pe stâlpi, fie vreme bună, fie rea, ghirlandele au supravieţuit şi ele cum au putut. Majoritatea becurilor s-au ars, dar Primăria Bistriţa nu s-a prins decât după o săptămână.
Abia luni, cu şapte zile înainte de Ajunul Crăciunului, o echipă de electricieni încerca, pe strada General Grigore Bălan , să mai dreagă busuiocul.
Este inexplicabil de ce sunt păstrate ghirlandele pe stâlpi tot timpul anului şi de ce nu sunt înlocuite becurile arse înainte să apese cineva pe buton. De fiecare dată trebuie să asistăm la aceeaşi cârpeală tipic românească, dezagreabilă. Dacă acesta este felul în care procedăm, să nu ne mai mire faptul că Bistriţa nu reprezintă o destinaţie turistică. Grija pentru detalii face diferenţa între un târg provincial cum este al nostru şi un oraş european. Sper ca niciun politician să nu mai rostească în timpul vieţii mele că şi-a propus să atragă mai mulţi turişti la Bistriţa. Atât timp cât cârpim orice de la străzi, la pietonal, la instalaţii de iluminat, orice obiectiv de genul acesta este o minciună sfruntată.
Pietonalul e penibil şi grotesc, străzile sunt în beznă cu câte o ghirlandă ruptă pe ici pe colo. Maşinuţele de pe pietonal arată că acolo avem bâlci. Jalnic, penibil, grotesc.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu