Ziua aminteşte de două evenimente de o importanţă istorică şi simbolică deosebită din viaţa Bisericii de după Edictul de toleranţă de la Mediolanum. Este vorba despre descoperirea Lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul de către Sfânta Împărăteasă Elena, în anul 326, şi înălţarea solemnă a Sfintei Cruci în văzul poporului, la Ierusalim, în anul 630, după ce aceasta fusese recuperată de la perşi. În amintirea Pătimirilor şi Răstignirii pe Cruce ale Mânturitorului, Părinţii Bisericii au rânduit ca, pe 14 septembrie, să se ajuneze total.
Crucea este simbolul cel mai important al creştinilor. Sfânta Cruce, Altar de jertfă al Mântuitorului, are trei semnificaţii: obiect sfânt, semn de închinare şi cale/misiune de urmat.
La Utrenia praznicului Înălţării Sfintei Cruci, a doua mare sărbătoare a anului bisericesc, în mijlocul lăcaşului de cult se scoate Sfânta Cruce. Aceeaşi ceremonie se mai oficiază şi în a treia duminică a Postului Mare.
La unele biserici şi mănăstiri, unde se păstrează părticele din Sfânta Cruce sau unde sunt cruci făcătoare de minuni, zilele acestea au loc pelerinaje, creştini de pe întreg cuprinsul ţării venind să primească ajutor pentru sănătate şi izbăvire de păcate.
Sărbătoarea de pe 14 septembrie este o mărturie a cinstirii Sfintei Cruci a lui Hristos de către întreaga lume.
De sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci sunt legate numeroase tradiţii. În popor, în această zi se fac prognoze meteorologice şi agrare şi se culeg plante de leac.
Basilica.ro
Adaugă comentariu