De la eveniment nu au lipsit preşedintele şi vicepreşedintele Asociaţiei de Prietenie Germano-Române Neubrandenburg-Bistriţa, Manfred Dachner respectiv Ştefan Guzu, deputatul Daniel Suciu, senatorul Ioan Deneş, managerii Complexului Muzeal Judeţean, Centrului Judeţean pentru Cultură şi Bibliotecii Judeţene, Alexandru Gavrilaş, Gavril Țărmure respectiv Ioan Pintea, alţi şefi de instituţii, consilieri judeţeni, cetăţenii de onoare ai judeţului Marcel Lupşe, Liviu Maior, Georg Lecca şi Heinrich Schnatmann, preşedintele IRES Vasile Sebastian Dîncu, primarul Becleanului, Nicolae Moldovan, administratorul public al judeţului, Florin Moldovan, vicepreşedintele CJ Dorin Popescu, viceprimarii George Avram şi Kiss Laszlo, managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă, Mircea Gelu Buta.
Preşedintele Consiliului Judeţean, Radu Moldovan: ”Clădirea consacrată ca şi Casa Argintarului, a fost construită la începoutul secolul XVI, fiind reşedinţă pentru unul dintre cei mai mari bijutieri ai vremii. Casa însăşi este o bijuterie arhitectonică, ridicată în stil gotic. S-a numit Casa Argintarului datorită celor două potire sculptate în arcul ferestrei de la parter, simbolul breslei aurarilor. Proiectul de reabilitare l-am găsit într-o listă de aşteptare la ADR Nord-Vest, neavând documentele complete. Am făcut acest lucru, l-am introdus la finanţare şi acum o bijuterie este redată comunităţii, circuitului turistic naţional. Ne dorim ca punerea în valoare a clădirii să îmbunătăţească numărul de turişti, vrem să creştem vizibilitatea şi atractivitatea turistică a vechii cetăţi medievale Bistriţa. Clădirea va fi dată în administrare Complexului Muzeal Judeţean. De acum va fi deschisă pentru publicul larg şi va deveni, din nou, o clădire vie, un loc de întîlnire pentru activităţi cultural-artistice. Vom face toate eforturile pentru ca monumentele istorice ale judeţului, nu puţine, o parte dintre ele într-o stare avansată de degradare, să fie repuse în valoare şi redate circuitului turistic. Ne dorim ca pe noul POR să reabilităm castelul de la Posmuş, avem şi clădirea fostului Tribunal pentru care urmează să îi stabilim o destinaţie”.
Prefectul Ioan Țintean: ”Este un centru de excelenţă german, readucem pe poziţia pe care o merită un obiectiv. E adevărat că în România de după 1989 s-a vorbit mult şi s-a făcut poate mai puţin, dar există şi locuri unde se face ceva, iar aici se vede cu ochiul liber. Prin implementarea acestui proiect s-a creat un luru deosebit, se reînnoadă tradiţia dintre Bistriţa breslaşilor şi Bistriţa culturală. Ne mândrim cu mitul Dracula, despre care se vorbeşte în toată lumea, sunt convins că se va vorbi şi despre burgul medieval Bistriţa cu pasajele sale şi alte forme de infrastructură care ne caracterizează. Aici s-a păstrat o relaţie de suflet între cei care au clădit Bistriţa, comunitatea săsească, şic ei care au preluat obiceiurile şi le-a dus mai departe. Reînnodăm tradiţia turistică, tradiţia legăturilor dintre bresle”.
Consulul Germaniei la Sibiu, Judith Urban, a precizat că a fost impresionată de felul în care arată Centrul German din Bistriţa.
După deschiderea propriu-zisă, programul a continuat cu decernarea titlurilor de Cetăţean de onoare al judeţului Bistriţa-Năsăud lui Georg Lecca, Heinrich Schnatmann şi Liviu Maior, lansarea volumului ”Triburile – O patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la generaţia Facebook” de Sebastian Vasile Dâncu, conferinţa ”Contribuţia saşilor transilvăneni la dezvoltarea economică, socială şi culturală a judeţului” susţinută de prof. Anca Berendea şi istoricul Gunter Klein, o binecuvântare ecumenică a Centrului German şi vernisajul unor expoziţii: lucrări de Norbert Thomae, primul artist profesionist al Bistriţei, respectiv imagini reprezentative pentru Ziua Unirii.
La final, cei prezenţi au fost invitaţi să ciocnească o cupă de şampanie.
Proiectul ”Crearea Centrului German din Bistriţa prin reabilitarea clădirii istorice Casa Argintarului”, în valoare de 2.254.538,41 lei, a fost realizat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, lucrările fiind executate de SC Euras SRL Satu Mare.
Funcţionalităţi: centru de informare turistică şi culturală, muzeu de prelucrare a metalelor preţioase, sală de conferinţe, spaţii expoziţionale, spaţii administrative şi birouri, curte amenajată pentru evenimente în aer liber. Orar de funcţionare: 8.00-16.00, de luni până vineri.
Aici se vor organiza, printre altele, evenimente în cadrul Târgului de Paşti – Ostermarkt, Zilei Europei, Serbărilor Bistriţei Medievale, Zilei Unităţii Germane, Zilei Holocaustului, Zilei Naţionale a Austriei, Zilei Naţionale a României, dar şi cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Suprafaţa restaurată a obiectivului de pe str. Dornei nr. 5: 535 metri pătraţi. Suprafaţă de amenajare peisagistică: 266 metri pătraţi. Număr de vizitatori estimat/an: 2.000. Locuri de muncă nou create în mod direct: 5. Obiectivul general este ”creşterea atractivităţii turistice a municipiului Bistriţa ca factor de stimulare a creşterii economice în judeţul Bistriţa-Năsăud prin valorificarea moştenirii istorice şi culturale a saşilor transilvăneni care au locuit în vechea cetate medievală a Bistriţei”.
Obiective specifice: restaurarea, consolidarea, protecţia şi conservarea clădirii de patrimoniu Casa Argintarului şi promovarea turistică a acesteia prin transformare ei într-un Centru German; creşterea vizibilităţii de expunere a exteriorului şi interiorului clădirii prin asigurarea iluminatului interior şi exterior, precum şi a celui decorativ, amplasarea de reclame şi indicatoare; punerea în valoare a obiectivului de patrimoniu de reabilitat prin amenajarea peisagistică a curţii şi realizarea de locuri de parcare; creşterea siguranţei clădirii prin instalarea de echipamente şi dotări pentru asigurarea condiţiilor de siguranţă la foc şi antiefracţie, a iluminatului de siguranţă; îmbunătăţirea utilităţilor obiectivului de patrimoniu prin realizarea de instalaţii noi (energie electrică, alimentare cu apă , canalizare); creşterea capacităţii de utilizare muzeală a clădirii prin asigurarea de dotări pentru expunerea şi protecţia patrimoniului cultural mobil şi imobil; creşterea medie a numărului anual de turişti care vizitează obiectivul de patrimoniu Casa Argintarului cu peste 100%; creşterea vizibilităţii şi atractivităţii turistice Bistriţei ca veche cetate medievală transilvană (săsească); promovarea Bistriţei ca obiectiv turistic prin crearea unor circuite turistice cu specific săsesc şi stabilirea unor legături cu alte foste cetăţi medievale transilvane; întărirea şi diversificarea legăturilor dintre autorităţile publice, mediul economic şi cetăţenii autohntoni cu cei din mediul vorbitor de limbă germană; intensificarea schimburilor între şcoli şi universităţi din judeţul Bistriţa-Năsăud şi cele din ţările vorbitoare de limbă germană; crearea unui număr de 5 de noi locuri de muncă directe şi stimularea creării de locuri de muncă indirecte în reţeaua de servicii turistice din zonă; asigurarea unor standarde înalte de calitate prin angajarea de personal specializat.
Lucrările de intervenţie păstrează integral caracterul actual al faţadei clădirii, şi nu se modifică compartimentările interioare. Intervenţiile s-au făcut numai la nivelul elementelor nestructurale şi cel al finisajelor. Au fost prevăzute în proiect alei pietonale, o poartă din lemn masivă, cu două canate, la intrarea în curte, prin spate, precum şi două locuri de parcare.
Casa Argintarului a fost construită între anii 1560-1563 de pietrarii italianului Petrus Italus de Lugano. Imobilul a aparţinut breslei sau unui meşter aurar, fiind o locuinţă tipică: ateliere la parter şi camere de locuit la etaj. Casa Argintarului, legendară şi prin popasul făcut aici de domnitorul Petru Rareş, figurează în literatura de specialitate drept etalon al arhitecturii renascentiste din Bistriţa medievală. În 1758 a ars, iar în 1939 a ajuns în pragul demolării şi numai intervenţia marelui istoric Nicolae lorga a salvat-o de la dispariţie. După 1950, imobilul din strada Dornei a devenit proprietate de stat, intrând în reparaţii generale făcute după proiectele arhitectului-restaurator Ştefan Balş. În 1969, Casa Argintarului, devenită după restaurare o adevarată bijuterie arhitectonică, îşi inaugura destinaţia culturală cu o expoziţie de artă plastică. Ea a găzduit apoi până în 1986 exponatele secţiei de istorie a Muzeului Judeţean. Ulterior, aici a funcţionat Şcoala de Arte şi Meserii.
CLICK PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII!
Foarte multa vorbaraie, ca de obicei.
Centru cultural german, o cladire pentru orgoliul politicienilor romani.
dar de ce le trebuie un „centru”? cladirea forumului era prea mica? trebuie sa-i platesc eu impozitul? in germania cate centre culturale romanesti avem primite la „cheie” de la nemti? cummmm? doar o boxa???
Ce forum??
Mai cititi odata ce am scris mai sus.
Lucrurile bune continua in administratia locala si mai ales in administratia judetului.
Reabilitarea Casei Argintarului este un lucru bun. Numai ca destinatia ei de „Centrul German” in mintea oficialitatilor judetene este destul de neclara. Dovada acestei nebuloase este faptul ca acestia inteleg intre activitatile centrului: informarea turistică şi culturală, muzeu de prelucrare a metalelor preţioase, sală de conferinţe, spaţii expoziţionale, spaţii administrative şi birouri, curte amenajată pentru evenimente în aer liber. De aceea, denumirea ar trebui sa fie aceea de „Centrul Cultural German Bistrita” iar organizarea sa ar trebui sa fie asemanatoare centrelor similare din Cluj, Sibiu, Brasov, Timisoara, Iasi, etc. Principalul obiectiv al centrului ar trebui sa fie promovarea unui dialog permanent romano-german, inclusiv prin organizarea de cursuri moderne de limbă germană. In cadrul centrului ar trebui sa functioneze si o biblioteca de limba germana. Nu e prima data cand autoritatile bistritene nu prea stiu exact ce vor. La fel s-a intamplat si cu cladirea fostei filiale BNR care dupa ce a fost reabilitata sa gazduiasca un mizeu de arta religioasa, aici s-a mutat biblioteca judeteana. La fel se intampla si cu Casa Argintarului, unde s-a inaugurat Centrul cultural german care nu are nimic „german”.
Coincidenta sau nu, tot in ziua de 24 ianuarie a fost inaugurata noua clădire a Teatrului de Operetă şi Musical „Ion Dacian” din Bucuresti care este amplasată pe Bulevardul Octavian Goga nr. 1, în imediata apropiere a Bibliotecii Naţionale a României. Aici insa lucrurile sunt clare de la inceput, cladirea fiind proiectată să corespundă tuturor necesităţilor logistice şi tehnice moderne necesare bunei desfăşurări a activităţii sale, dar şi dezvoltării repertoriului. Sala de spectacole are o capacitate de 550 de locuri, a căror amplasare oferă o vizibilitate foarte bună asupra scenei, şi beneficiază de o acustică adecvată, ceea ce oferă spectatorilor posibilitatea de a urmări în condiţii optime evenimentele artistice desfăşurate pe scenă. Scena are o suprafaţă de 14 metri lăţime, 20 de metri adâncime şi este dotată cu toate echipamentele tehnice moderne destinate realizării unor producţii muzicale de o complexitate ridicată.